opțiuni
  • info

2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOFLUZÍT, -Ă, mofluziți, -te, s. m. și f. (Înv.) Om falit; p. ext. om ruinat, sărăcit. – V. mofluzi.

MOFLUZÍT, -Ă, mofluziți, -te, s. m. și f. (Înv.) Om falit; p. ext. om ruinat, sărăcit. – V. mofluzi.

mofluzit sm [At: PONTBRIANT, D. / V: muf~ / Pl: ~iți / E: mofluzi] 1 (Înv) Falit. 2 (Pex) Persoană care a suferit o pierdere bănească.

MOFLUZÍT, -Ă, mofluziți, -te, s. m. și f. (Rar) Persoană care a dat faliment; p. ext. om ruinat, sărăcit (v. lefter). Din cînd în cînd se ridica [de la masa de joc] palid, cîte un mofluzit și începea să se caute... prin toate buzunările. VLAHUȚĂ, O. A. III 170.

MOFLUZÍ, mofluzesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A da faliment; p. ext. a se ruina; a sărăci. – Din mofluz.

MOFLUZÍ, mofluzesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A da faliment; p. ext. a se ruina; a sărăci. – Din mofluz.

mofluzi vir [At: (a. 1693) FN 10 / V: muf~ / Pzi: ~zesc / E: mofluz] (Înv) 1-2 A da faliment. 3-4 (Pex) A sărăci.

mufluzi v vz mofluzi

mufluzit sn vz mofluzit

MOFLUZÍ, mofluzesc, vb. IV. Intranz. (învechit) A da faliment; p. ext. a-și pierde averea, a sărăci. Cine-i prost și derbedeu Lesne-n lume mofluzește. ALECSANDRI, T. I 317. Logofătul Dinu s-a sculat pe la cîntatul cocoșilor și ne-a spus că dumneata ai mofluzit. FILIMON, C. 243.

A MOFLUZÍ ~ésc intranz. înv. 1) A deveni mofluz; a da faliment. 2) fig. A deveni sărac; a pierde averea; a se ruina; a sărăci; a scăpăta. /Din mofluz

mofluzì v. 1. a da faliment; 2. fig. a se pierde: cine-i prost, lesne în lume mofluzește AL.

mo- și mufluzésc v. intr. (d. mufluz). Vechĭ. Daŭ faliment. Azĭ. Iron. Decad, perd averea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mofluzít (înv.) (mo-flu-) s. m., pl. mofluzíți

mofluzít s. m. (sil. -flu-), pl. mofluzíți

mofluzí (a ~) (înv.) (mo-flu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mofluzésc, imperf. 3 sg. mofluzeá; conj. prez. 3 să mofluzeáscă

mofluzí vb. (sil. -flu-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mofluzésc, imperf. 3 sg. mofluzeá; conj. prez. 3 sg. și pl. mofluzeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOFLUZÍT s. v. bancrutar, falit.

mofluzit s. v. BANCRUTAR. FALIT.

MOFLUZÍ vb. v. bancruta, calici, falimenta, ruina, sărăci, scăpăta.

mofluzi vb. v. BANCRUTA. CALICI. RUINA. SĂRĂCI. SCĂPĂTA.

Intrare: mofluzit
  • silabație: mo-flu-zit info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mofluzit
  • mofluzitul
  • mofluzitu‑
plural
  • mofluziți
  • mofluziții
genitiv-dativ singular
  • mofluzit
  • mofluzitului
plural
  • mofluziți
  • mofluziților
vocativ singular
  • mofluzitule
  • mofluzite
plural
  • mofluziților
Intrare: mofluzi
  • silabație: mo-flu-zi info
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mofluzi
  • mofluzire
  • mofluzit
  • mofluzitu‑
  • mofluzind
  • mofluzindu‑
 singular plural
  • mofluzește
  • mofluziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mofluzesc
 (să)
  • mofluzesc
  • mofluzeam
  • mofluzii
  • mofluzisem
a II-a (tu)
  • mofluzești
 (să)
  • mofluzești
  • mofluzeai
  • mofluziși
  • mofluziseși
a III-a (el, ea)
  • mofluzește
 (să)
  • mofluzească
  • mofluzea
  • mofluzi
  • mofluzise
plural I (noi)
  • mofluzim
 (să)
  • mofluzim
  • mofluzeam
  • mofluzirăm
  • mofluziserăm
  • mofluzisem
a II-a (voi)
  • mofluziți
 (să)
  • mofluziți
  • mofluzeați
  • mofluzirăți
  • mofluziserăți
  • mofluziseți
a III-a (ei, ele)
  • mofluzesc
 (să)
  • mofluzească
  • mofluzeau
  • mofluziră
  • mofluziseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mofluzit, -ă mofluzită

etimologie:

  • vezi mofluzi
    surse: DEX '98 DEX '09

mofluzi

etimologie:

  • mofluz
    surse: DEX '98 DEX '09