2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÓDRU s. n. (Reg.) Mod, chip, fel; mijloc, putință, posibilitate. ◊ Loc. adv. Cu (sau la) modru = nimerit, potrivit. ◊ Expr. A nu fi (sau a nu avea) modru = a(-i) fi imposibil să... – Din magh. mod.

modru sn [At: ȘINCAI, HR. I, 363/37 / Pl: ? / E: mg mod] (Reg) 1 Mod1 (1). 2 (Îlav) Cu ori(și)ce ~ Cu orice preț. 3 (Îlav) În tot ~l În fel și chip. 4 Cale de a acționa. 5 Posibilitate. 6 (Îlav) Cu (sau la) ~ Potrivit. 7 (Îlav) De ~-n afară Foarte. 8 (Îe) A nu fi (sau a nu avea, a nu mai avea) ~ A nu se mai putea să... 9 (Determină un adjectiv) A fi peste măsură de..., fără seamăn de....

MÓDRU, modre, s. n. (Reg.) Mod, chip, fel; mijloc, putință, posibilitate. ◊ Loc. adv. Cu (sau la) modru = nimerit, potrivit. ◊ Expr. A nu fi (sau a nu avea) modru = a(-i) fi imposibil să... – Din magh. mod.

MÓDRU s. n. (Regional) Mod, chip, fel. Cu orișice modru vrea să-mi pună capul. RETEGANUL, P. II 52. ♦ (În construcții, mai ales negative, cu verbele «a fi», «a avea», «a afla») Putință, posibilitate. Se vede c-am bătrînit, Nu e modru de trăit. MARIAN, O. II 19. N-are cap de-a o iuta, Nici modru de-a o lăsa. HODOȘ, P. P. 32. De-ar avea modru și cum, M-ar face cenușă-n drum. ȘEZ. XX 46. ◊ Loc. adv. La (sau cu) modru = cu măsură potrivită. Cîte păsărele-n codru Toate-mi cîntă mai la modru. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 198. ◊ Expr. De nu-i modru = peste măsură, fără seamăn (de mult, de tare). Năcăjitu-s, de nu-i modru. HODOȘ, P. P. 155.

modru n. mod (provincialism ardelenesc și bucovinean); nu-i modru de scăpare. [Ung. MODRA].

módru n., pl. urĭ (ung. modor, modra, mód, d. lat. modus, mod). Trans. Mod, fel, chip.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

módru (reg.) (mo-dru) s. n., art. módrul

módru s. n. (sil. -dru), art. módrul


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÓDRU s. v. cale, chip, fel, formă, gen, manieră, metodă, mijloc, mod, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, procedură, putință, sistem, soi, specie, specimen, tip, varietate.

modru s. v. CALE. CHIP. FEL. FORMĂ. GEN. MANIERĂ. METODĂ. MIJLOC. MOD. MODALITATE. POSIBILITATE. PROCEDARE. PROCEDEU. PROCEDURĂ. PUTINȚĂ. SISTEM. SOI. SPECIE. SPECIMEN. TIP. VARIETATE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

módru, s.n. – (reg.) Mod, chip, fel; mijloc, putință, posibilitate, rânduială: „Un sătuc așa la modru / Cum îi Bârsana și Glodu” (Lenghel, 1979: 162). Termen atestat la 1632 în Maramureș, răspândit în Trans. și Bucov. – Cuvânt autohton, der. din tema i.-e. *mod-ro, a radicalului *med- „a măsura, a chibzui, a gândi” (Russu, 1981: 359); din magh. mod „mod, chip, fel” (DEX, MDA).

módru, s.n. – Mod, chip, fel; mijloc, putință, posibilitate, rânduială: „Un sătuc așa la modru / Cum îi Bârsana și Glodu” (Lenghel 1979: 162). Termen atestat la 1632 în Maramures, răspândit în Trans. și Bucov. – Cuvânt autohton, prelatin, der. din tema i.-e. *mod-ro, a radicalului *med- „a măsura, a chibzui, a gândi” (Russu 1981: 359); Din magh. mod „mod, chip, fel” (MDA).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MODRU subst. reg. „chip”, „fel” < ung. modor, modra. I. 1. Modrul (17 B III 539). 2. Modrii, Ion mold. (Sd VII 61); Modr/ea, A. (Olt); -escu olt. (RI VI 262; Hur); -eanu, act. 3. Modran, T. ard. (Viciu 16). 4. Modroi, Ion (ib.). 5. Cf., prob. din alta temă: Modrogan, fam. (Băicoi); – frate cu Ct. Filipescu 1820 (Mz Pl I 69); cf. și subst. modrigan „om morocănos, bădăran” (DLR). II. Direct din ung. modor: 1. Modora, D-tru, ard. 2. Modoran, olt. (Tis 434; Bis R);Gh. (IS 279); cf. subst. mold. modoran „bădăran”. 3. Modurul, loan munt. (SdVI 496).

Intrare: Modru
Modru nume propriu
nume propriu (I3)
  • Modru
Intrare: modru
  • silabație: -dru
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • modru
  • modrul
  • modru‑
plural
  • modre
  • modrele
genitiv-dativ singular
  • modru
  • modrului
plural
  • modre
  • modrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)