MODRU s. n. (Reg.) Mod, chip, fel; mijloc, putință, posibilitate. ◊ Loc. adv. Cu (sau la) modru = nimerit, potrivit. ◊ Expr. A nu fi (sau a nu avea) modru = a(-i) fi imposibil să... – Din magh. mod.

modru sn [At: ȘINCAI, HR. I, 363/37 / Pl: ? / E: mg mod] (Reg) 1 Mod¹ (1). 2 (Îlav) Cu ori(și)ce ~ Cu orice preț. 3 (Îlav) În tot ~l În fel și chip. 4 Cale de a acționa. 5 Posibilitate. 6 (Îlav) Cu (sau la) ~ Potrivit. 7 (Îlav) De ~-n afară Foarte. 8 (Îe) A nu fi (sau a nu avea, a nu mai avea) ~ A nu se mai putea să... 9 (Determină un adjectiv) A fi peste măsură de..., fără seamăn de....

MODRU, modre, s. n. (Reg.) Mod, chip, fel; mijloc, putință, posibilitate. ◊ Loc. adv. Cu (sau la) modru = nimerit, potrivit. ◊ Expr. A nu fi (sau a nu avea) modru = a(-i) fi imposibil să... – Din magh. mod.

MODRU s. n. (Regional) Mod, chip, fel. Cu orișice modru vrea să-mi pună capul. RETEGANUL, P. II 52. ♦ (În construcții, mai ales negative, cu verbele «a fi», «a avea», «a afla») Putință, posibilitate. Se vede c-am bătrînit, Nu e modru de trăit. MARIAN, O. II 19. N-are cap de-a o uita, Nici modru de-a o lăsa. HODOȘ, P. P. 32. De-ar avea modru și cum, M-ar face cenușă-n drum. ȘEZ. XX 46. ◊ Loc. adv. La (sau cu) modru = cu măsură potrivită. Cîte păsărele-n codru Toate-mi cîntă mai la modru. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 198. ◊ Expr. De nu-i modru = peste măsură, fără seamăn (de mult, de tare). Năcăjitu-s, de nu-i modru. HODOȘ, P. P. 155.

MODRU s.n. [Trans. N, Trans. SV) Mijloc, cale (de a acționa), posibilitate. N-am putere și nici un modru, Rătăcit îs ca-ntr-un codru. CÎNTECE, 5^r. Pin a sasa poruncă să opreaste tot modru a necurățenii<i>. CAT., 48. Etimologie: magh. mod.

modru n. mod (provincialism ardelenesc și bucovinean); nu-i modru de scăpare. [Ung. MODRA].

módru n., pl. urĭ (ung. modor, modra, mód, d. lat. modus, mod). Trans. Mod, fel, chip.

modru (reg.) (desp. mo-dru) s. n., art. modrul

modru (reg.) (mo-dru) s. n., art. modrul

modru s. n. (sil. -dru), art. modrul

MODRU s. v. cale, chip, fel, formă, gen, manieră, metodă, mijloc, mod, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, procedură, putință, sistem, soi, specie, specimen, tip, varietate.

modru s. v. CALE. CHIP. FEL. FORMĂ. GEN. MANIERĂ. METODĂ. MIJLOC. MOD. MODALITATE. POSIBILITATE. PROCEDARE. PROCEDEU. PROCEDURĂ. PUTINȚĂ. SISTEM. SOI. SPECIE. SPECIMEN. TIP. VARIETATE.

modru, s.n. – (reg.) Mod, chip, fel; mijloc, putință, posibilitate, rânduială: „Un sătuc așa la modru / Cum îi Bârsana și Glodu” (Lenghel, 1979: 162). Termen atestat la 1632 în Maramureș, răspândit în Trans. și Bucov. – Cuvânt autohton, der. din tema i.-e. *mod-ro, a radicalului *med- „a măsura, a chibzui, a gândi” (Russu, 1981: 359); din magh. mod „mod, chip, fel” (DEX, MDA).

modru, s.n. – Mod, chip, fel; mijloc, putință, posibilitate, rânduială: „Un sătuc așa la modru / Cum îi Bârsana și Glodu” (Lenghel 1979: 162). Termen atestat la 1632 în Maramures, răspândit în Trans. și Bucov. – Cuvânt autohton, prelatin, der. din tema i.-e. *mod-ro, a radicalului *med- „a măsura, a chibzui, a gândi” (Russu 1981: 359); Din magh. mod „mod, chip, fel” (MDA).

MODRU subst. reg. „chip”, „fel” < ung. modor, modra. I. 1. Modrul (17 B III 539). 2. Modrii, Ion mold. (Sd VII 61); Modr/ea, A. (Olt); -escu olt. (RI VI 262; Hur); -eanu, act. 3. Modran, T. ard. (Viciu 16). 4. Modroi, Ion (ib.). 5. Cf., prob. din alta temă: Modrogan, fam. (Băicoi); – frate cu Ct. Filipescu 1820 (Mz Pl I 69); cf. și subst. modrigan „om morocănos, bădăran” (DLR). II. Direct din ung. modor: 1. Modora, D-tru, ard. 2. Modoran, olt. (Tis 434; Bis R);Gh. (IS 279); cf. subst. mold. modoran „bădăran”. 3. Modurul, loan munt. (SdVI 496).

MODRU s. n. (Regional) 1. Mod¹ (1), fel, chip (în care se prezintă ceva, în care se desfășoară o acțiune, o activitate). Au înștiințat pre Carol, craiul francilor. . . scriindu-i și modrul și forma bătăii. ȘINCAI, HR. I, 363/37. Acest modru de a sădi vie nu iaste de mare folos. ECONOMIA, 149/2. Acealea învățături după modrul oratorilor cu rumânie mai iscusită (a. 1 805). BV II, 454. Într-acest modru s-au bătut ei mult timp. SBIERA, P. 104, cf. 43. ◊ L o c. a d v. Cu ori(și)ce modru = cu orice chip, cu orice preț. Cu orișice modru vrea să-mi pună capul. RETEGANUL, P. II, 52. În tot modrul = în tot felul, în fel și chip. S-au nevoit în tot modrul să scoată pre vandali dintr-însa. ȘINCAI, HR. I, 76/29. 2. Mijloc (II 2), cale (de a acționa); posibilitate. îl ardea acestea pre Constantin și cerca modru de a se izbîndi. ȘINCAI, HR. I, 278/7. Nu fieștecare plugariu are modru de a-și face [hambare] de aceastea. ECONOMIA, 57/6, cf. 30/22. Alt modru n-am avut a împădeca următoarea nefericire (a. 1803). IORGA, S. D. XII, 149. Din a cincea, a șasea, a șaptea, a opta [parte] va învăța. . . modrul a sluji tainele cu cuviință (a. 1809). BV III, 3. Găsea modru de-a amîna lucrurile. MARIAN, NU. 104, cf. FRÎNCU-CANDREA, M. 103, CABA, SĂL., VAIDA, ALR Il/l MN 116, 3 786/284. ◊ L o c. a d v. Cu (sau la) modru = potrivit, nimerit, bine. I-au spus . . . Să n-apuce codru, Unde nu-i cu modru. COȘBUC, P. II, 147, cf H XVII 98. Cîte păsărele-n codru Toate-mi cîntă mai la modru. JARNIK-BÎRSEANU, D. 198, cf. T. PAPAHAGI, M. 10. De modru-n afară = din cale-afară, foarte. Mă simțăsc rău, de modru-n afară. ALR II 3 226/316. 9 E x p r. A nu îi (sau a nu avea, a nu mai avea) modru = a) a nu (se) (mai) putea, a(-i) fi imposibil să . . . N-avem modru să vindem nimică (a. 1725). IORGA, S. D. XII, 27. Să mai scape nu e modru. BENIUC, V. 34. Nici nu-i chip și modru să-i lepede vreo înștiințare despre lonuț. SADOVEANU, XIII, 825. Nu-i chip și modru s-o duci multă vreme așa. V. ROM. aprilie 1956, 64. Plînge mîndră ce-ai iubit, Și nu-i modru, badea meu, Să te ierte Dumnezeu. F (1871), 283. Se vede c-am bătrînit, Nu e modru de trăit. MARIAN, O.19. Ea-mi dă borș nestrecurat. . . Și nu-i modru de mîncat. id. SA. 78, cf. id. INS. 413. Nu era modru de a-l ajunge. RETEGANUL, P. 55. Văzînd el că nu-i modru s-o mărite fără haine. . . plecă să-i facă haine de aur. REV. CRIT. I, 39. N-are cap de-a o uita, Nici modru de-a o lăsa. HODOȘ, P. P. 32. Ce a văzut el în acea odaie, nu este modru a vă spune în limbă omenească. MERA, L. B. 254. Toată apa de pe pămînt era turbure și nu era modru de băut. CR. IV, 238. Nu-i modru să mai scape din boala asta. ALR II 3 570/235, cf. 3 570/53, 95, 105, 141, 157, 219, 228, 250, 260, 272, 279, 284, 310, 316, 325; b) (de obicei determină un adjectiv) a fi peste măsură (de. . .), fără seamăn (de. . .). Necăjitu-s de nu-i modru. HODOȘ, P. P. 155. Nu mai are modru de frumoasă ce-i. I. CR. II, 218. Mîndru-ș cîntă-un cerb în codru; Așa-ș cîntă de nu-i modru. T. PAPAHAGI, M. 74. – Din magh. mod.