2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÓDRU s. n. (Reg.) Mod, chip, fel; mijloc, putință, posibilitate. ◊ Loc. adv. Cu (sau la) modru = nimerit, potrivit. ◊ Expr. A nu fi (sau a nu avea) modru = a(-i) fi imposibil să... – Din magh. mod.

modru sn [At: ȘINCAI, HR. I, 363/37 / Pl: ? / E: mg mod] (Reg) 1 Mod1 (1). 2 (Îlav) Cu ori(și)ce ~ Cu orice preț. 3 (Îlav) În tot ~l În fel și chip. 4 Cale de a acționa. 5 Posibilitate. 6 (Îlav) Cu (sau la) ~ Potrivit. 7 (Îlav) De ~-n afară Foarte. 8 (Îe) A nu fi (sau a nu avea, a nu mai avea) ~ A nu se mai putea să... 9 (Determină un adjectiv) A fi peste măsură de..., fără seamăn de....

MÓDRU, modre, s. n. (Reg.) Mod, chip, fel; mijloc, putință, posibilitate. ◊ Loc. adv. Cu (sau la) modru = nimerit, potrivit. ◊ Expr. A nu fi (sau a nu avea) modru = a(-i) fi imposibil să... – Din magh. mod.

MÓDRU s. n. (Regional) Mod, chip, fel. Cu orișice modru vrea să-mi pună capul. RETEGANUL, P. II 52. ♦ (În construcții, mai ales negative, cu verbele «a fi», «a avea», «a afla») Putință, posibilitate. Se vede c-am bătrînit, Nu e modru de trăit. MARIAN, O. II 19. N-are cap de-a o uita, Nici modru de-a o lăsa. HODOȘ, P. P. 32. De-ar avea modru și cum, M-ar face cenușă-n drum. ȘEZ. XX 46. ◊ Loc. adv. La (sau cu) modru = cu măsură potrivită. Cîte păsărele-n codru Toate-mi cîntă mai la modru. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 198. ◊ Expr. De nu-i modru = peste măsură, fără seamăn (de mult, de tare). Năcăjitu-s, de nu-i modru. HODOȘ, P. P. 155.

MODRU s.n. [Trans. N, Trans. SV) Mijloc, cale (de a acționa), posibilitate. N-am putere și nici un modru, Rătăcit îs ca-ntr-un codru. CÎNTECE, 5r. Pin a sasa poruncă să opreaste tot modru a necurățenii<i>. CAT., 48. Etimologie: magh. mod.

modru n. mod (provincialism ardelenesc și bucovinean); nu-i modru de scăpare. [Ung. MODRA].

módru n., pl. urĭ (ung. modor, modra, mód, d. lat. modus, mod). Trans. Mod, fel, chip.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

modru (reg.) (mo-dru) s. n., art. modrul

módru s. n. (sil. -dru), art. módrul

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MÓDRU s. v. cale, chip, fel, formă, gen, manieră, metodă, mijloc, mod, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, procedură, putință, sistem, soi, specie, specimen, tip, varietate.

modru s. v. CALE. CHIP. FEL. FORMĂ. GEN. MANIERĂ. METODĂ. MIJLOC. MOD. MODALITATE. POSIBILITATE. PROCEDARE. PROCEDEU. PROCEDURĂ. PUTINȚĂ. SISTEM. SOI. SPECIE. SPECIMEN. TIP. VARIETATE.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

módru, s.n. – (reg.) Mod, chip, fel; mijloc, putință, posibilitate, rânduială: „Un sătuc așa la modru / Cum îi Bârsana și Glodu” (Lenghel, 1979: 162). Termen atestat la 1632 în Maramureș, răspândit în Trans. și Bucov. – Cuvânt autohton, der. din tema i.-e. *mod-ro, a radicalului *med- „a măsura, a chibzui, a gândi” (Russu, 1981: 359); din magh. mod „mod, chip, fel” (DEX, MDA).

módru, s.n. – Mod, chip, fel; mijloc, putință, posibilitate, rânduială: „Un sătuc așa la modru / Cum îi Bârsana și Glodu” (Lenghel 1979: 162). Termen atestat la 1632 în Maramures, răspândit în Trans. și Bucov. – Cuvânt autohton, prelatin, der. din tema i.-e. *mod-ro, a radicalului *med- „a măsura, a chibzui, a gândi” (Russu 1981: 359); Din magh. mod „mod, chip, fel” (MDA).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MODRU subst. reg. „chip”, „fel” < ung. modor, modra. I. 1. Modrul (17 B III 539). 2. Modrii, Ion mold. (Sd VII 61); Modr/ea, A. (Olt); -escu olt. (RI VI 262; Hur); -eanu, act. 3. Modran, T. ard. (Viciu 16). 4. Modroi, Ion (ib.). 5. Cf., prob. din alta temă: Modrogan, fam. (Băicoi); – frate cu Ct. Filipescu 1820 (Mz Pl I 69); cf. și subst. modrigan „om morocănos, bădăran” (DLR). II. Direct din ung. modor: 1. Modora, D-tru, ard. 2. Modoran, olt. (Tis 434; Bis R);Gh. (IS 279); cf. subst. mold. modoran „bădăran”. 3. Modurul, loan munt. (SdVI 496).

Intrare: Modru
Modru nume propriu
nume propriu (I3)
  • Modru
Intrare: modru
  • silabație: mo-dru info
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • modru
  • modrul
  • modru‑
plural
  • modre
  • modrele
genitiv-dativ singular
  • modru
  • modrului
plural
  • modre
  • modrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

modru, modresubstantiv neutru

  • 1. regional Chip, fel, mijloc, mod, posibilitate, putință. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cu orișice modru vrea să-mi pună capul. RETEGANUL, P. II 52. DLRLC
    • format_quote Se vede c-am bătrînit, Nu e modru de trăit. MARIAN, O. II 19. DLRLC
    • format_quote N-are cap de-a o uita, Nici modru de-a o lăsa. HODOȘ, P. P. 32. DLRLC
    • format_quote De-ar avea modru și cum, M-ar face cenușă-n drum. ȘEZ. XX 46. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cu (sau la) modru = nimerit, potrivit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cîte păsărele-n codru Toate-mi cîntă mai la modru. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 198. DLRLC
    • chat_bubble A nu fi (sau a nu avea) modru = a(-i) fi imposibil să... DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble De nu-i modru = peste măsură, fără seamăn (de mult, de tare). DLRLC
      • format_quote Năcăjitu-s, de nu-i modru. HODOȘ, P. P. 155. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.