modru, s.n. – (reg.) Mod, chip, fel; mijloc, putință, posibilitate, rânduială: „Un sătuc așa la modru / Cum îi Bârsana și Glodu” (Lenghel, 1979: 162). Termen atestat la 1632 în Maramureș, răspândit în Trans. și Bucov. – Cuvânt autohton, der. din tema i.-e. *mod-ro, a radicalului *med- „a măsura, a chibzui, a gândi” (Russu, 1981: 359); din magh. mod „mod, chip, fel” (DEX, MDA).