15 definiții pentru posibilitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POSIBILITÁTE, (2) posibilități, s. f. 1. Faptul de a fi posibil; ceea ce este cu putință și poate deveni realitate. 2. Mijloc de realizare, de înfăptuire a ceva; putință, modalitate. ♦ Posibilități materiale = bani (necesari traiului). ◊ Expr. în măsura (sau în limita) posibilităților = în măsura în care este posibil. ♦ (La pl.) Calități, însușiri care se pot dezvolta, maturiza. Tânăr cu posibilități. – Din fr. possibilitè, lat. possibilitas, -atis.

POSIBILITÁTE, (2) posibilități, s. f. 1. Faptul de a fi posibil; ceea ce poate deveni în viitor o realitate. 2. Mijloc de realizare, de înfăptuire a ceva; putință, modalitate. ♦ Posibilități materiale = bani (necesari traiului). ♦ Expr. În măsura (sau în limita) posibilităților = în măsura în care este posibil. ♦ (La pl.) Calități, însușiri care se pot dezvolta, maturiza. Tânăr cu posibilități. – Din fr. possibilité, lat. possibilitas, -atis.

POSIBILITÁTE, (2) posibilități, s. f. 1. Faptul de a fi posibil, caracterul lucrului posibil. Posibilitatea întreruperii unei lucrări. 2. Mijloc de realizare, de înfăptuire; putință, modalitate. Sînt contabil și aș putea să mă angajez la o bancă, la o societate, cu posibilitatea de a trece de la un grad la altul. PAS, Z. I 298. ◊ Expr. În măsura (sau în limita) posibilităților = întrucît e posibil, dacă va fi posibil. ◊ Posibilități materiale = bani. Pleacă la Budapesta cu intenția de a studia medicina, li lipsesc însă posibilitățile materiale și e silit să intre într-o școală militară, V. ROM., noiembrie 1953, 282. ♦ Calități, însușiri care se pot dezvolta. Tînăr cu posibilități.

POSIBILITÁTE s.f. 1. Faptul de a fi posibil. ♦ Categorie filozofică desemnând tendințele de dezvoltare care duc la constituirea unui nou fenomen, premisele obiective ale viitoarei realități. 2. Putință, modalitate, putere. ♦ În măsura (sau în limita) posibilităților = cum va fi posibil. ♦ (La pl.) Calități care se pot dezvolta. [Cf. lat. possibilitas, fr. possibilité].

POSIBILITÁTE s. f. 1. faptul de a fi posibil. ◊ premisele obiective ale unei realități viitoare. 2. modalitate de realizare a ceva. ♦ în măsura (sau în limita) ~tăților = atât cât este posibil. ◊ (pl.) calități de care dispune cineva. (< fr. possibilité, lat. possibillitas)

POSIBILITÁTE ~ăți f. 1) Caracter posibil. 2) Lucru posibil. 3) mai ales la pl. Mijloc posibil. ◊ În măsura (sau în limita) ~ăților pe cât e posibil. [G.-D. posibilității] /<fr. possibilité, lat. possibilitas, ~atis

posibilitate f. caracterul celor posibile.

*posibilitáte f. (lat. possibilitas, -átis). Calitatea de a fi posibil: nu cred în posibilitatea acestuĭ lucru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

posibilitáte s. f., g.-d. art. posibilitắții; pl. posibilitắți

posibilitáte s. f., g.-d. art. posibilității; pl. posibilități


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POSIBILITÁTE s. 1. eventualitate, probabilitate. (Nu trebuie exclusă această ~.) 2. potențialitate, probabilitate, virtualitate. (~ câștigării competiției.) 3. v. capacitate. 4. v. facultate. 6. v. mod. 7. v. șansă.

POSIBILITATE s. 1. eventualitate, probabilitate. (Nu trebuie exclusă această ~.) 2. potențialitate, probabilitate, virtualitate. (~ cîștigării competiției.) 3. capacitate, forță, putere, putință, (înv.) puterință, puternicie. (~ de a face ceva.) 4. aptitudine, capacitate, facultate, însușire. (~ intelectuale.) 5. putere, putință, stare, (înv.) putincioșie. (Să dea fiecare după ~ lui.) 6. cale, chip, fel, formă, manieră, metodă, mijloc, mod, modalitate, procedare, procedeu, procedură, putință, sistem, (reg.) cap, modru, (înv.) manoperă, marșă, mediu, mijlocire. (Altă ~ de a rezolva o problemă.) 7. sorți (pl.), șansă. (~ de reușită.)

Posibilitate ≠ imposibilitate


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

POSIBILITATE. Subst. Posibilitate, virtualitate, probabilitate, eventualitate, pontențialitate, latență (livr.); verosimilitate, verosimilitudine (rar), plauzibilitate. Presupunere, presupus (pop. și fam.), presupoziție (rar), prezumție (livr.); supoziție, ipoteză; prezicere, previziune, predicțiune (livr.), pronostic. Speranță, sperare (înv.), nădejde, nădăjduire (rar). Șansă, circumstanță favorabilă, prilej, ocazie. Adj. Posibil, virtual, probabil, eventual; potențial, latent; verosimil, plauzibil. Prezumtiv, ipotetic. Vb. A fi probabil (posibil). A presupune; a prezice, a prevedea, a pronostica. A spera, a nădăjdui. A avea șansă (noroc, baftă); a avea prilejul, a avea ocazia. Adv. Probabil, poate. V. destin, întîmplare, prezicerea viitorului, speranță, viitor.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

POSIBILITÁTE (< fr., lat.) s. f. 1. Faptul de a fi posibil; ceea ce este cu putință și poate deveni realitate. 2. (FILOZ.) P. metafizică (sau absolută) = capacitate a unei ființe, a unei esențe, a unui lucru etc. de a fi întrucât nu sunt contradictorii. P. fizică (sau de fapt) = p. bazată pe existența condițiilor, susceptibilă să producă lucrul considerat, dar nu și pe existența mijloacelor necesare pentru producerea acelui lucru. 3. Putință, modalitate, putere. ♦ (La pl.) Calități, însușiri și stare potențială.

Intrare: posibilitate
posibilitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • posibilitate
  • posibilitatea
plural
  • posibilități
  • posibilitățile
genitiv-dativ singular
  • posibilități
  • posibilității
plural
  • posibilități
  • posibilităților
vocativ singular
plural