2 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOCNÍT, -Ă, mocniți, -te, adj. 1. (Despre foc; adesea adverbial) Care arde înăbușit, înfundat, fără flacără; care este pe punctul de a se stinge. 2. Fig. Care lâncezește, care este fără viață, inactiv. 3. Fig. Reținut vreme îndelungată (dar gata oricând să izbucnească); tăcut, posomorât. 4. Care (pare că) ascunde o amenințare (gata să se declanșeze). 5. (Despre vreme, atmosferă) Înnorat, mohorât. ♦ (Despre ploaie) Încet și potolit, dar persistent. – V. mocni.

MOCNÍT, -Ă, mocniți, -te, adj. 1. (Despre foc; adesea adverbial) Care arde înăbușit, înfundat, fără flacără; care este pe punctul de a se stinge. 2. Fig. Care lâncezește, care este fără viață, inactiv. 3. Fig. Reținut vreme îndelungată (dar gata oricând să izbucnească); tăcut, posomorât. 4. Care (pare că) ascunde o amenințare (gata să se declanșeze). 5. (Despre vreme, atmosferă) Înnorat, mohorât. ♦ (Despre ploaie) Încet și potolit, dar persistent. – V. mocni.

mocnit, ~ă [At: DDRF / V: (reg) mogn~, mohn~ / Pl: ~iți, ~e / E: mocni] 1 a (D. foc) Care arde înăbușit, fără flacără. 2 a (D. foc) Care este pe punctul de a se stinge. 3 av (Îe) A fierbe ~ A fierbe înăbușit. 4 av (îae) A fierbe încet. 5-6 a, av (D. sunete, zgomote) (Care este) fără rezonanță Si: înăbușit, stins. 7 a (Nob; d. culori) Mohorât 8 a (D. vreme, atmosferă) înnorat. 9 a (D. vreme, atmosferă) Umed. 10 a (D. vreme, atmosferă) Înăbușitor. 11 a (D. ploaie) Mărunt și potolit, dar persistent. 12 a (Reg; d. alimente) Cu gust rău. 13 a (Reg; d. alimente) Alterat. 14 a (D. apă) Sălciu. 15 a (Fig; d. oameni) Închis în sine Si: tăcut, necomunicativ. 16 a (D. oameni) Posomorât. 17-18 a, av (D. sentimente, manifestări etc. ale oamenilor) (Care esre) reținut, tăinuit vreme îndelungată, dar gata să izbucnească. 19 (Fig) Fără viață, care lâncezește Si: inactiv, toropit. 20 a (Fig) Care pare că ascunde o amenințare Si: apăsător, sumbru. 21 a (Fig) Trist.

MOCNÍT, -Ă, mocniți, -te, adj. 1. Care arde înăbușit, înfundat. (Fig.) Fața îi era mai întunecată ca de obicei și în ochi avea o pîlpîire mocnită. REBREANU, R. II 55. ◊ (Adverbial) Umple groapa cu jăratec și cu lemne putregăioase, ca să ardă focul mocnit. CREANGĂ, P. 29. 2. Fig. (Despre oameni) Închis în sine, posomorît; (despre sentimente) ascuns, înăbușit. Pricepu în sfîrșit că tovarășul zilelor ei, mocnit și neguros tovarăș... era cu sufletul gol. SADOVEANU, M. 126. Ca să arate că dezaprobă... stătea toată ziua mocnit și mormăind. C. PETRESCU, C. V. 84. Deodată triste glasuri sporesc mocnita jale. IOSIF, PATR. 72. ◊ (Adverbial) Vereștencele plîngeau mocnit. CAMILAR, N. II 348. ♦ Întunecat. Noaptea stelelor, a lunei, a oglinzilor de rîu Nu-i ca noaptea cea mocnită și pustie din sicriu. EMINESCU, O. I 82. 3. Fig. Lipsit de vioiciune, fără viață, inactiv. Orașul doarme-n miezul zilei, Mocnit sub arșița de vară. VLAHUȚĂ. O. A. I 74. Satul Humulești în care m-am trezit nu-i un sat lăturalnic, mocnit și lipsit de priveliștea lumii ca alte sate. CREANGĂ, A. 71. 4. (Despre ploaie) încet și potolit, dar stăruitor, de durată. Ploaia mocnită pătrunsese prin girezi. SADOVEANU, P. S. 11. După cinci zile de ploaie mocnită, un vînt cald mînă norii spre miazănoapte. C. PETRESCU, Î. II 69. ◊ (Adverbial) Afară ploua mocnit de patruzeci de ceasuri, dintr-un cer de plumb. SADOVEANU, O. VI 525. 5. (Regional; despre alimente) Cu gust rău, alterat; (despre apă) stătut; (despre aer) închis, viciat.

MOCNÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A MOCNI. 2) (despre ploaie) Care este liniștită, înceată, dar de lungă durată. 3) (despre stări de lucruri) Care ascunde o amenințare (gata să se declanșeze). 4) (despre vreme, atmosferă) Care devine mai întunecos din cauza norilor; înnourat; mohorât. 5) (despre sunete) Care nu are sonoritate. 6) (despre apă) Care stă mai mult timp într-un loc; neîmprospătat. /v. a mocni

mocnit a. și adv. 1. înnăbușit, înfundat: să ardă focul mocnit CR.; 2. fig. ascuns, tăcut: noaptea cea mocnită și pustie din sicriu EM.

mocnít, -ă adj. (d. mocnesc). Ascuns, înfundat: foc mocnit. Fig. Posomorît: noapte, ploaĭe mocnită. Tăcut, posac, bosomelnic, necomunicativ: om mocnit. Adv. În mod mocnit: a arde mocnit. V. tenebros.

MOCNÍ, mocnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre foc) A arde înăbușit, fără flacără; a arde sub cenușă; a fi pe punctul de a se stinge. 2. Fig. A-și trece vremea fără folos, a sta inactiv; a lâncezi, a zăcea, a vegeta. 3. Fig. A sta în așteptare, gata să izbucnească; a nutri sentimente de ură, de revoltă etc.; a fierbe; a sta posomorât și tăcut. – Din sl. moknonti „a uda, a muia”.

MOCNÍ, mocnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre foc) A arde înăbușit, fără flacără; a arde sub cenușă; a fi pe punctul de a se stinge. 2. Fig. A-și trece vremea fără folos, a sta inactiv; a lâncezi, a zăcea, a vegeta. 3. Fig. A sta în așteptare, gata să izbucnească; a nutri sentimente de ură, de revoltă etc.; a fierbe; a sta posomorât și tăcut. – Din sl. moknonti „a uda, a muia”.

mocni [At: DDRF / V: (reg) mocăni (Pzi: mocăn), mogni, mohni / Pzi: ~nesc / E: slv мокиѧти „a uda”, „a muia”] 1 vi (D. foc) A arde înăbușit, fără flacără Si: (reg) a mocăi (10). 2 vi (D. foc) A arde sub cenușă. 3 vz A fi pe punctul de a se stinge. 4 vi A fierbe încet, înăbușit, pe îndelete. 5 vi (Reg) A se macera. 6 vi A sta închis, înfundat, fără aer. 7 vr (Reg; d. alimente) A prinde miros. 8 vr (Reg; d. alimente) A se altera. 9 vi (Fig) A-și pierde vremea fără folos. 10 vi (Fig) A lâncezi. 11 vi (Fig) A sta în așteptare, ascuns, gata să izbucnească. 12 vi (Fig) A sta tăcut și posomorât. 13 vi (Fig) A nutri sentimente de ură, de revoltă etc., fără să se manifeste.

MOCNÍ, mocnesc, vb. IV. 1. Intranz. A arde fără flacără, înăbușit (sub cenușă). Numa jarul mai mocnește Sub spuza ce se răcește Și izvorul mai îngînă Doina muntelui bătrînă. DEȘLIU, M. 61. [Focul] însă nu era stins, ci numai mocnea sub cenușă. ȘEZ. V 49. ♦ Fig. A nutri în mod ascuns sentimente de ură, revoltă, mîhnire etc. Nu. vedeai decît dușmănia ce mocnea în el. MIHALE, O. 162. [Țăranii] mocneau și numai arar își aruncau cîte-o vorbă. REBREANU, R. I 273. Parcă mocneau veacuri de suferință. VLAHUȚĂ, N. 122. 2. Intranz. Fig. A sta fără treabă, a lîncezi; a vegeta. Oamenii mocnesc în șanțuri. C. PETRESCU, Î. II 14. Destul am mocnit la țară. ALECSANDRI, T. I 180. [Fetele] or mocni ș-or îmbătrîni în casa părintească. id. ib. 131. 3. Refl. (Regional, despre alimente) A se altera, a prinde miros de mucegai.- Variantă: mohní (PAMFILE-LUPESCU, CROM. 227) vb. IV.

A MOCNÍ ~ésc intranz. 1) (despre foc) A arde înăbușit, fără flacără și putere. 2) fig. fam. (despre persoane) A duce o viață lipsită de activitate și de interes; a vegeta. 3) fig. A fi pe punctul de a izbucni (din cauza urii, revoltei etc.). /<sl. moknonti

mocnì v. 1. a ședea lângă foc; 2. a rămânea într’un loc: destul am mocănit la țară AL.; 3. a nu arde sau a arde încet: pe cetate negură de fum mocnește; 4. a sta tăcut: țăranul își arde luleaua și mocnește într’însul CR. [Serb. MUKNITI, a amuți].

mocnésc v. intr. (vsl. moknonti, a fi ud, močiti, a uda. V. mocirlă). Ard cu greŭ (ca lemnele ude) saŭ ard înfundat supt cenușă: focu mocnea în sobă. Fig. Staŭ tăcut, clocesc, nu mă manifest: baba cu motanu mocnea lîngă sobă, anĭ întregĭ a mocnit pînă s’a răzbunat, răscoala mocnește în plebe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mocní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mocnésc, imperf. 3 sg. mocneá; conj. prez. 3 mocneáscă

mocní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mocnésc, imperf. 3 sg. mocneá; conj. prez. 3 sg. și pl. mocneáscă

arată toate definițiile

Intrare: mocnit
mocnit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mocnit
  • mocnitul
  • mocnitu‑
  • mocni
  • mocnita
plural
  • mocniți
  • mocniții
  • mocnite
  • mocnitele
genitiv-dativ singular
  • mocnit
  • mocnitului
  • mocnite
  • mocnitei
plural
  • mocniți
  • mocniților
  • mocnite
  • mocnitelor
vocativ singular
plural
Intrare: mocni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mocni
  • mocnire
  • mocnit
  • mocnitu‑
  • mocnind
  • mocnindu‑
singular plural
  • mocnește
  • mocniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mocnesc
(să)
  • mocnesc
  • mocneam
  • mocnii
  • mocnisem
a II-a (tu)
  • mocnești
(să)
  • mocnești
  • mocneai
  • mocniși
  • mocniseși
a III-a (el, ea)
  • mocnește
(să)
  • mocnească
  • mocnea
  • mocni
  • mocnise
plural I (noi)
  • mocnim
(să)
  • mocnim
  • mocneam
  • mocnirăm
  • mocniserăm
  • mocnisem
a II-a (voi)
  • mocniți
(să)
  • mocniți
  • mocneați
  • mocnirăți
  • mocniserăți
  • mocniseți
a III-a (ei, ele)
  • mocnesc
(să)
  • mocnească
  • mocneau
  • mocni
  • mocniseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mohni
  • mohnire
  • mohnit
  • mohnitu‑
  • mohnind
  • mohnindu‑
singular plural
  • mohnește
  • mohniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mohnesc
(să)
  • mohnesc
  • mohneam
  • mohnii
  • mohnisem
a II-a (tu)
  • mohnești
(să)
  • mohnești
  • mohneai
  • mohniși
  • mohniseși
a III-a (el, ea)
  • mohnește
(să)
  • mohnească
  • mohnea
  • mohni
  • mohnise
plural I (noi)
  • mohnim
(să)
  • mohnim
  • mohneam
  • mohnirăm
  • mohniserăm
  • mohnisem
a II-a (voi)
  • mohniți
(să)
  • mohniți
  • mohneați
  • mohnirăți
  • mohniserăți
  • mohniseți
a III-a (ei, ele)
  • mohnesc
(să)
  • mohnească
  • mohneau
  • mohni
  • mohniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mocnit

  • 1. adesea adverbial (Despre foc) Care arde înăbușit, înfundat, fără flacără; care este pe punctul de a se stinge.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înfundat (adj.) înăbușit attach_file 2 exemple
    exemple
    • figurat Fața îi era mai întunecată ca de obicei și în ochi avea o pîlpîire mocnită. REBREANU, R. II 55.
      surse: DLRLC
    • Umple groapa cu jăratec și cu lemne putregăioase, ca să ardă focul mocnit. CREANGĂ, P. 29.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat Care lâncezește, care este fără viață.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: inactiv attach_file 2 exemple
    exemple
    • Orașul doarme-n miezul zilei, Mocnit sub arșița de vară. VLAHUȚĂ. O. A. I 74.
      surse: DLRLC
    • Satul Humulești în care m-am trezit nu-i un sat lăturalnic, mocnit și lipsit de priveliștea lumii ca alte sate. CREANGĂ, A. 71.
      surse: DLRLC
  • 3. figurat Reținut vreme îndelungată (dar gata oricând să izbucnească).
    exemple
    • Pricepu în sfîrșit că tovarășul zilelor ei, mocnit și neguros tovarăș... era cu sufletul gol. SADOVEANU, M. 126.
      surse: DLRLC
    • Ca să arate că dezaprobă... stătea toată ziua mocnit și mormăind. C. PETRESCU, C. V. 84.
      surse: DLRLC
    • Deodată triste glasuri sporesc mocnita jale. IOSIF, PATR. 72.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Vereștencele plîngeau mocnit. CAMILAR, N. II 348.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Noaptea stelelor, a lunei, a oglinzilor de rîu Nu-i ca noaptea cea mocnită și pustie din sicriu. EMINESCU, O. I 82.
        surse: DLRLC
  • 4. Care (pare că) ascunde o amenințare (gata să se declanșeze).
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 5. Despre vreme, atmosferă:
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: mohorât înnorat
    • 5.1. (Despre ploaie) Încet și potolit, dar persistent.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: persistent attach_file 3 exemple
      exemple
      • Ploaia mocnită pătrunsese prin girezi. SADOVEANU, P. S. 11.
        surse: DLRLC
      • După cinci zile de ploaie mocnită, un vînt cald mînă norii spre miazănoapte. C. PETRESCU, Î. II 69.
        surse: DLRLC
      • (și) adverbial Afară ploua mocnit de patruzeci de ceasuri, dintr-un cer de plumb. SADOVEANU, O. VI 525.
        surse: DLRLC
  • 6. regional (Despre alimente) Cu gust rău; (despre apă) stătut; (despre aer) închis, viciat.

etimologie:

  • vezi mocni
    surse: DEX '98 DEX '09

mocni mohni

  • 1. (Despre foc) A arde înăbușit, fără flacără; a arde sub cenușă; a fi pe punctul de a se stinge.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mocăi attach_file 2 exemple
    exemple
    • Numa jarul mai mocnește Sub spuza ce se răcește Și izvorul mai îngînă Doina muntelui bătrînă. DEȘLIU, M. 61.
      surse: DLRLC
    • [Focul] însă nu era stins, ci numai mocnea sub cenușă. ȘEZ. V 49.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat A-și trece vremea fără folos, a sta inactiv.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lâncezi vegeta zăcea attach_file 3 exemple
    exemple
    • Oamenii mocnesc în șanțuri. C. PETRESCU, Î. II 14.
      surse: DLRLC
    • Destul am mocnit la țară. ALECSANDRI, T. I 180.
      surse: DLRLC
    • [Fetele] or mocni ș-or îmbătrîni în casa părintească. ALECSANDRI, T. I 131.
      surse: DLRLC
  • 3. figurat A sta în așteptare, gata să izbucnească; a nutri sentimente de ură, de revoltă etc.; a sta posomorât și tăcut.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fierbe attach_file 3 exemple
    exemple
    • Nu. vedeai decît dușmănia ce mocnea în el. MIHALE, O. 162.
      surse: DLRLC
    • [Țăranii] mocneau și numai arar își aruncau cîte-o vorbă. REBREANU, R. I 273.
      surse: DLRLC
    • Parcă mocneau veacuri de suferință. VLAHUȚĂ, N. 122.
      surse: DLRLC
  • 4. reflexiv regional (Despre alimente) A se altera, a prinde miros de mucegai.
    surse: DLRLC sinonime: altera

etimologie: