18 definiții pentru mocni mohni


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOCNÍ, mocnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre foc) A arde înăbușit, fără flacără; a arde sub cenușă; a fi pe punctul de a se stinge. 2. Fig. A-și trece vremea fără folos, a sta inactiv; a lâncezi, a zăcea, a vegeta. 3. Fig. A sta în așteptare, gata să izbucnească; a nutri sentimente de ură, de revoltă etc.; a fierbe; a sta posomorât și tăcut. – Din sl. moknonti „a uda, a muia”.

MOCNÍ, mocnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre foc) A arde înăbușit, fără flacără; a arde sub cenușă; a fi pe punctul de a se stinge. 2. Fig. A-și trece vremea fără folos, a sta inactiv; a lâncezi, a zăcea, a vegeta. 3. Fig. A sta în așteptare, gata să izbucnească; a nutri sentimente de ură, de revoltă etc.; a fierbe; a sta posomorât și tăcut. – Din sl. moknonti „a uda, a muia”.

mocni [At: DDRF / V: (reg) mocăni (Pzi: mocăn), mogni, mohni / Pzi: ~nesc / E: slv мокиѧти „a uda”, „a muia”] 1 vi (D. foc) A arde înăbușit, fără flacără Si: (reg) a mocăi (10). 2 vi (D. foc) A arde sub cenușă. 3 vz A fi pe punctul de a se stinge. 4 vi A fierbe încet, înăbușit, pe îndelete. 5 vi (Reg) A se macera. 6 vi A sta închis, înfundat, fără aer. 7 vr (Reg; d. alimente) A prinde miros. 8 vr (Reg; d. alimente) A se altera. 9 vi (Fig) A-și pierde vremea fără folos. 10 vi (Fig) A lâncezi. 11 vi (Fig) A sta în așteptare, ascuns, gata să izbucnească. 12 vi (Fig) A sta tăcut și posomorât. 13 vi (Fig) A nutri sentimente de ură, de revoltă etc., fără să se manifeste.

MOCNÍ, mocnesc, vb. IV. 1. Intranz. A arde fără flacără, înăbușit (sub cenușă). Numa jarul mai mocnește Sub spuza ce se răcește Și izvorul mai îngînă Doina muntelui bătrînă. DEȘLIU, M. 61. [Focul] însă nu era stins, ci numai mocnea sub cenușă. ȘEZ. V 49. ♦ Fig. A nutri în mod ascuns sentimente de ură, revoltă, mîhnire etc. Nu. vedeai decît dușmănia ce mocnea în el. MIHALE, O. 162. [Țăranii] mocneau și numai arar își aruncau cîte-o vorbă. REBREANU, R. I 273. Parcă mocneau veacuri de suferință. VLAHUȚĂ, N. 122. 2. Intranz. Fig. A sta fără treabă, a lîncezi; a vegeta. Oamenii mocnesc în șanțuri. C. PETRESCU, Î. II 14. Destul am mocnit la țară. ALECSANDRI, T. I 180. [Fetele] or mocni ș-or îmbătrîni în casa părintească. id. ib. 131. 3. Refl. (Regional, despre alimente) A se altera, a prinde miros de mucegai.- Variantă: mohní (PAMFILE-LUPESCU, CROM. 227) vb. IV.

A MOCNÍ ~ésc intranz. 1) (despre foc) A arde înăbușit, fără flacără și putere. 2) fig. fam. (despre persoane) A duce o viață lipsită de activitate și de interes; a vegeta. 3) fig. A fi pe punctul de a izbucni (din cauza urii, revoltei etc.). /<sl. moknonti

mocnì v. 1. a ședea lângă foc; 2. a rămânea într’un loc: destul am mocănit la țară AL.; 3. a nu arde sau a arde încet: pe cetate negură de fum mocnește; 4. a sta tăcut: țăranul își arde luleaua și mocnește într’însul CR. [Serb. MUKNITI, a amuți].

mocnésc v. intr. (vsl. moknonti, a fi ud, močiti, a uda. V. mocirlă). Ard cu greŭ (ca lemnele ude) saŭ ard înfundat supt cenușă: focu mocnea în sobă. Fig. Staŭ tăcut, clocesc, nu mă manifest: baba cu motanu mocnea lîngă sobă, anĭ întregĭ a mocnit pînă s’a răzbunat, răscoala mocnește în plebe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mocní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mocnésc, imperf. 3 sg. mocneá; conj. prez. 3 mocneáscă

mocní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mocnésc, imperf. 3 sg. mocneá; conj. prez. 3 sg. și pl. mocneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOCNÍ vb. (reg.) a mocăi. (Focul ~.)

MOCNÍ vb. v. acri, altera, descompune, fermenta, împuți, înăcri, macera, strica.

MOCNI vb. (reg.) a mocăi. (Focul ~.)

mocni vb. v. ACRI. ALTERA. DESCOMPUNE. FERMENTA. ÎMPUȚI. ÎNĂCRI. MACERA. STRICA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mocní (mocnésc, mocnít), vb.1. (Mold.) A se uda, a se muia, a se umezi. – 2. (Despre foc, jar) A arde înăbușit. – 3. (Despre idei, sentimente) A rămîne ascunse. – 4. A cădea pe gînduri, a medita. – 5. A tăcea, a nu se manifesta. Sl. moknąti „a se uda” (Candrea; Scriban). Der. din sl. mlŭknąti, cf. mîlc (Cihac, II, 200) e mai puțin probabilă.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a mocni sămânța (în cineva) expr. (er.) a avea poftă să facă dragoste (cu cineva).

Intrare: mocni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mocni
  • mocnire
  • mocnit
  • mocnitu‑
  • mocnind
  • mocnindu‑
singular plural
  • mocnește
  • mocniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mocnesc
(să)
  • mocnesc
  • mocneam
  • mocnii
  • mocnisem
a II-a (tu)
  • mocnești
(să)
  • mocnești
  • mocneai
  • mocniși
  • mocniseși
a III-a (el, ea)
  • mocnește
(să)
  • mocnească
  • mocnea
  • mocni
  • mocnise
plural I (noi)
  • mocnim
(să)
  • mocnim
  • mocneam
  • mocnirăm
  • mocniserăm
  • mocnisem
a II-a (voi)
  • mocniți
(să)
  • mocniți
  • mocneați
  • mocnirăți
  • mocniserăți
  • mocniseți
a III-a (ei, ele)
  • mocnesc
(să)
  • mocnească
  • mocneau
  • mocni
  • mocniseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mohni
  • mohnire
  • mohnit
  • mohnitu‑
  • mohnind
  • mohnindu‑
singular plural
  • mohnește
  • mohniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mohnesc
(să)
  • mohnesc
  • mohneam
  • mohnii
  • mohnisem
a II-a (tu)
  • mohnești
(să)
  • mohnești
  • mohneai
  • mohniși
  • mohniseși
a III-a (el, ea)
  • mohnește
(să)
  • mohnească
  • mohnea
  • mohni
  • mohnise
plural I (noi)
  • mohnim
(să)
  • mohnim
  • mohneam
  • mohnirăm
  • mohniserăm
  • mohnisem
a II-a (voi)
  • mohniți
(să)
  • mohniți
  • mohneați
  • mohnirăți
  • mohniserăți
  • mohniseți
a III-a (ei, ele)
  • mohnesc
(să)
  • mohnească
  • mohneau
  • mohni
  • mohniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mocni mohni

  • 1. (Despre foc) A arde înăbușit, fără flacără; a arde sub cenușă; a fi pe punctul de a se stinge.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mocăi 2 exemple
    exemple
    • Numa jarul mai mocnește Sub spuza ce se răcește Și izvorul mai îngînă Doina muntelui bătrînă. DEȘLIU, M. 61.
      surse: DLRLC
    • [Focul] însă nu era stins, ci numai mocnea sub cenușă. ȘEZ. V 49.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat A-și trece vremea fără folos, a sta inactiv.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lâncezi vegeta zăcea 3 exemple
    exemple
    • Oamenii mocnesc în șanțuri. C. PETRESCU, Î. II 14.
      surse: DLRLC
    • Destul am mocnit la țară. ALECSANDRI, T. I 180.
      surse: DLRLC
    • [Fetele] or mocni ș-or îmbătrîni în casa părintească. ALECSANDRI, T. I 131.
      surse: DLRLC
  • 3. figurat A sta în așteptare, gata să izbucnească; a nutri sentimente de ură, de revoltă etc.; a sta posomorât și tăcut.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fierbe 3 exemple
    exemple
    • Nu. vedeai decît dușmănia ce mocnea în el. MIHALE, O. 162.
      surse: DLRLC
    • [Țăranii] mocneau și numai arar își aruncau cîte-o vorbă. REBREANU, R. I 273.
      surse: DLRLC
    • Parcă mocneau veacuri de suferință. VLAHUȚĂ, N. 122.
      surse: DLRLC
  • 4. reflexiv regional (Despre alimente) A se altera, a prinde miros de mucegai.
    surse: DLRLC sinonime: altera

etimologie: