2 intrări

56 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOÁRE s. f. (Reg.) Apă cu sare sau cu oțet (folosită la conservarea legumelor); lichid acru în care se țin ori s-au ținut murături; spec. zeamă de varză. ◊ Expr. A ști (sau a cunoaște) moarea cuiva = a cunoaște firea, obiceiurile cuiva. A mânca (sau a gusta) moarea (sau din moarea) cuiva = a avea de suportat supărarea, toanele cuiva. ♦ Fel de mâncare preparat cu saramură. ♦ Fig. Fel de a fi al cuiva; fire, temperament, caracter. – Probabil lat. moria.

MOÁRE s. f. (Reg.) Apă cu sare sau cu oțet (folosită la conservarea legumelor); lichid acru în care se țin ori s-au ținut murături; spec. zeamă de varză. ◊ Expr. A ști (sau a cunoaște) moarea cuiva = a cunoaște firea, obiceiurile cuiva. A mânca (sau a gusta) moarea (sau din moarea) cuiva = a avea de suportat supărarea, toanele cuiva. ♦ Fel de mâncare preparat cu saramură. ♦ Fig. Fel de a fi al cuiva; fire, temperament, caracter. – Probabil lat. moria.

moare sf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 128r/22 / Pl: (nob) mori / E: pbl ml moria] 1 (Reg; udp „de”) Apă cu sare sau cu oțet (folosită la conservarea legumelor) Si: saramură. 2 (Reg; udp „de”) Lichid acru în care se țin ori s-au ținut murături. 3 (Reg; spc; udp „de”) Zeamă de varză. 4 (Reg; îe) Îmi bag capul în ~ de sare numai să... Sunt dispus să fac orice pentru... 5 (Reg; îe) A ști (sau a cunoaște) ~a cuiva A cunoaște firea, obiceiurile cuiva. 6 (Reg; îe) A mânca (sau a gusta) ~a (sau din ~a) cuiva A avea de suportat supărarea, mânia, toanele cuiva. 7 Mujdei (1). 8 (Reg) Amestec de apă cu sare și cu ceapă coaptă. 9 (Reg) Zeamă pe care o lasă carnea sau slănina când sunt fripte. 10 Fel de mâncare preparat în saramură. 11 (Fig) Fel de a fi al cuiva Si: fire, temperament. 12 Caracter. 13 (Olt; determinat prin „de săpun”) Leșie care rămâne pe fundul căldării în care s-a preparat săpunul Si: strat.

MOÁRE s. f. (Regional) Zeamă acră de varză sau de murături. Moarea de curechi te răcorește. ȘEZ. III 14. ◊ Expr. A mînca sau a gusta, (din) moarea cuiva = a cunoaște firea, năravul cuiva, a avea de-a face cu cineva, a fi avut de suferit de pe urma firii aspre a cuiva. Nu știi cine-i mămuca, n-ai mîncat niciodată moarea ei. CREANGĂ, P. 8. Ba ai gustat încaltea și din moarea lui! ȘEZ. VII 41. ◊ Fig. Dă, cucoane... ieșim la mal, că doar îi știm noi moarea Tazlăului. HOGAȘ, M. N. 218.

MOÁRE f. reg. 1) Apă cu sare (și cu oțet), folosită la conservarea legumelor. 2) Zeamă de murături. ~ de varză. ~ de castraveți. ◊ A ști (sau a cunoaște) ~ea cuiva a cunoaște firea, obiceiurile cuiva. /<lat. muria

MOARE s.f. (Ban.) Zeamă de varză. Morĕ. Jus caulium. AC, 354. Etimologie: probabil lat. morĭa. Cf. z e a m ă (2).

moare f. Mold. 1. zeamă de murături; 2. fig. acrime: tu nu știi cine-i mămuca, n’ai mâncat niciodată moarea ei CR. [Lat. MURIA].

moáre f., pl. morĭ (lat. mŭria, salamură; it. moia, npv. muro și muiro, vfr. muire, sp. muera. V. muriatic, murez, salamură). Est. Apă sărată în care se murează legumele (varză, castravețĭ ș. a.). A ști moarea cuĭva, a-ĭ ști obiceĭu, a ști ce fel de om e. – În vest zeamă de (varză, castravețĭ ș. a.).

MURÍ, mor, vb. IV. Intranz. 1. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a răposa, a deceda, a sucomba, a expia. ◊ Expr. A muri cu zile = a deceda în urma unei boli insuficient îngrijite sau în împrejurări neprevăzute. ♦ (Prin exagerare) A suferi foarte tare, a se simți covârșit de o durere, de un sentiment etc. ♦ (Cu determinări introduse prin prep. „după”) A ține foarte mult la cineva sau la ceva, a-i plăcea nespus, a iubi cu patimă. 2. (Despre plante) A se usca, a se veșteji. 3. Fig. A înceta de a mai fi văzut sau auzit; a se pierde treptat, a se stinge. – Lat. moriri.

muri1 vi [At: PSALT. HUR. 70^r/24 / Pzi: mor / E: ml moriri] 1 A înceta din viață Si: a deceda, a răposa (arg) a mierli1. 2 (Îcn; gmț; irn) Arată posibilitatea de a trece peste o situație dificilă, neplăcută. 3 (Prin exagerare, udp „de”) Exprimă un grad maxim de intensitate. 4 (Îe) A ~ de foame A fi foarte sărac. 5 (Îe) A ~ și a învia Se spune pentru a indica intensitatea maximă a unei senzații sau a unui sentiment. 6 (Îe) A ~ să... A fi foarte dornic de a... 7 (Îe) A ~ după... A ține foarte mult la... 8 (Îe) Până mor Multă vreme. 9 (Îae) întreaga viață. 10 (Îe) Să mor! Se spune pentru a întări o afirmație. 11 (Gmț; îe) Nu i-ar ~ mulți înainte! Se spune la adresa unei persoane pe care o urăști, căreia îi dorești moartea. 12 (D. animale crescute de om pentru a-i servi ca hrană; îe) A ~ mortăciune A muri netăiat, neînjunghiat, impropriu, potrivit tradiției, pentru a fi mâncat. 13 (Îe) Nici (nu) trăiește, nici nu moare Se spune despre cei ce zac bolnavi vreme îndelungată. 14 (Reg; îe) Trăind și nemurind Dacă vom trăi. 15 (Îe) A ~ cu zile A muri înainte de vreme, în urma unei boli insuficient îngrijite sau în împrejurări neprevăzute. 16 (Îe) A ~ fără lumânare A muri pe neașteptate, fără a putea fi îndeplinită datina aprinderii unei lumânări. 17 (Fig) A înceta, total sau parțial, să mai fie văzut sau auzit Si: a dispărea, a se pierde, a se stinge. 18 (Fig) A se termina. 19 (Reg; d. stele) A cădea. 20 (Udp „după”) A ține foarte mult la cineva sau la ceva, a-i plăcea nespus, a iubi cu patimă. 21 (D. plante) A se usca, a se veșteji.

MURÍ, mor, vb. IV. Intranz. 1. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a răposa, a deceda, a sucomba, a expia. ◊ Expr. A muri cu zile = a deceda în urma unei boli insuficient îngrijite sau în împrejurări[1] neprevăzute. ♦ (Prin exagerare) A suferi foarte tare, a se simți covârșit de o durere, de un sentiment etc. ♦ (Cu determinări introduse prin prep. „după”) A ține foarte mult la cineva sau la ceva, a-i plăcea nespus, a iubi cu patimă. 2. (Despre plante) A se usca, a se veșteji. 3. Fig. A înceta de a mai fi văzut sau auzit; a se pierde treptat, a se stinge. – Lat. moriri. modificată

  1. În original împrejurimi în loc de împrejurări. gall

MURÍ, mor, vb. IV. Intranz. 1. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a-și pierde viața, a răposa, a deceda. Băiatul vioi, tînărul plin de avînt și de vise, prietinul tinereții mele murise! SADOVEANU, O. VIII 20. De-oi muri... al meu nume or să-l poarte Secolii din gură-n gură. EMINESCU, O. I 133. ◊ Fig. Mor azi zîmbetele mele, Moare-ntreagă vraja firii. GOGA, C. P. 114. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» și arătînd cauza morții) Niciodată n-a crezut că într-adevăr se poate muri de foame. C. PETRESCU, C. V. 129. Ei, bine ar fi să poată muri omul cînd vrea; dar.. nu moare nimeni de asta! CARAGIALE, O. I 64. ◊ (În imprecații și jurăminte) Să mor dacă-nțeleg ceva. CARAGIALE, P. 136. ◊ (La viitor, în construcții negative, ca încurajare la o acțiune, adesea ironic) Te-ai deprins tot la leș... Mai șezi și pîn ținut, că nu-i muri. ALECSANDRI, T. I 183. ◊ Expr. A muri cu zile = a muri în urma unei boli neîngrijite sau în împrejurări neprevăzute. (Învechit și popular) A muri cu moarte = a muri condamnat la moarte și executat. După datinele noastre, cu moarte trebuie să mori. ISPIRESCU, L. 76. ◊ Tranz. (Cu complement intern) A muri moarte de erou.Fig. (Despre plante) A se usca, a se veșteji. A murit pe luncă macul, A murit și-i mult de-atunci. COȘBUC, P. II 276. 2. (Prin exagerare) A suferi foarte tare, a fi la capătul puterilor, a se simți covîrșit (de o senzație dureroasă, de o stare psihică, de un sentiment apăsător etc.). V. consuma. Tăbărau pe bietul om cu gura: tată, mi-e foame, tată, mor de foame! ISPIRESCU, I. 174. Striga cît îl lua gura, că moare de frig. CREANGĂ, P. 239. Să moară de ciudă celelalte fete. ALECSANDRI, T. I 36. ◊ (Urmat de un conjunctiv prin care se exprimă o dorință) Murea să afle toate despre toți și să clevetească. REBREANU, R. I 178. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. «după») A ține foarte mult la cineva sau la ceva, a iubi cu patimă, a nu se putea lipsi de ființa sau de obiectul iubit. Fete mari și mititele, Moare neică după ele. ANT. LIT. POP. I 105. Sfîntul soare, dacă-i soare, Și tot după tine moare; Dară eu fecior sărac, Cum să nu mor de-al tău drag? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 15. 3. Fig. A înceta de a mai fi văzut sau auzit, a se pierde, a se stinge treptat. De pe dealuri depărtate răspundeau melodii de bucium, treceau ca vîntul serii și mureau în depărtări. SADOVEANU, O. I 101. Drumul murea în desișul negru-verde a doi munți parcă împreunați. HOGAȘ, DR. II 3. Focul ce murea în sobă c-o albastră vîlvătaie. MACEDONSKI, O. I 84.

A MURÍ mor intranz. 1) A înceta de a mai trăi; a se stinge din viață; a se sfârși; a deceda; a răposa; a sucomba. * ~ după cineva (sau după ceva) a ține foarte mult la cineva (sau la ceva); a suferi foarte tare pentru cineva (sau ceva). ~ de foame a) a fi foarte flămând; b) a fi foarte sărac. ~ de dor (frică, tristețe) a fi covârșit de dor (frică, tristețe). ~ cu zile a muri înainte de vreme (în împrejurări nefaste sau neglijând o boală). A trage să moară a fi în agonie; a fi pe patul de moarte. 2) (despre plante) A pierde cu totul seva (de secetă, de frig etc.); a se usca; a pieri. 3) fig. A înceta de a mai fi perceput cu organele de simț; a dispărea treptat; a se pierde. 4) fig. A înceta de a mai exista (printr-o evoluție lentă); a ajunge în declin; a apune. Civilizație, limbă care moare. /<lat. moriri

MURĂ s. f. (Ban.) Cheag. Murĕ. Intestinum constius. (i. l. d. crassius). AC, 354. Etimologie: cf. alb. mullë.

mură f. saramură în care se pune varza ce se înăcrește pentru iarnă. [Mold. moare = lat. MURIA].

murì v. 1. a înceta din vieață: a murit; a muri de foame, a nu avea mijloace de traiu; 2. fig. a înceta de a exista: fapta bună nu moare; 3. a se stinge: ochii unchiașului clipiră ca o candelă ce moare OD.; 4. a se consuma: a muri de frică, de urît; 5. a se prăpădi de dragoste: moare după ea. [Lat. MORIRI].

1) mor, a murí v. intr. (lat. pop. *mŏrio, -íre, cl. mŏrior, mŏri; it. morire, pv. sp. morir, fr. mourir [pg. morrer]. – Mor, morĭ, moare, murim, murițĭ, mor; muream; muriĭ; să mor, să moară; murind. V. mort, moarte). Îmĭ daŭ sufletu, termin vĭața, nu maĭ trăĭesc: Ștefan cel Mare a murit la 1504. Fig. Sufer mult, îs chinuit de: mor de foame, de frig, de frică. Mă sting (Fam.): focu a murit. Dispar, îs dat uĭtăriĭ: fapta bună nu moare. Mor de rîs, mă topesc de rîs, rîd de nu maĭ pot, leșin de rîs. A muri de urît, a te plictisi grozav. A muri după cineva saŭ ceva, a te prăpădi după, a-țĭ plăcea foarte mult, a ĭubi adînc. A trage să morĭ, a fi în agonia morțiĭ. De murit, foarte, grozav: era un frig de murit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

moare (saramură) (reg.) s. f.

muri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mor, 2 sg. mori, 3 sg. moare, imperf. 1 muream; conj. prez. 1 sg. să mor, 3 să moa; imper. 2 sg. mori

muri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mor, 3 sg. moare, imperf. 3 sg. murea; conj. prez. 3 să moa

murí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mor, imperf. 3 sg. mureá

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MURÍ vb. 1. a deceda, a dispărea, a se duce, a pieri, a se prăpădi, a răposa, a (se) sfârși, a se stinge, a sucomba, (livr.) a repauza, (înv. și pop.) a se săvârși, (înv. și reg.) a se pristăvi, (înv.) a se proslăvi, (ir.) a crăpa, a plesni, (înv. și reg. ir.) a se sparge, (fig. și fam.) a se curăța, (fig.) a adormi, (livr. fig.) a expira, (înv. și pop. fig.) a pica, (înv. și reg. fig.) a se muta, a se petrece, (arg.) a o mierli. (A ~ în urma unui atac de cord.) 2. v. cădea.

MURI vb. 1. a deceda, a dispărea, a se duce, a pieri, a se prăpădi, a răposa, a (se) sfîrși, a se stinge, a sucomba, (livr.) a repauza, (înv. și pop.) a se săvîrși, (înv. și reg.) a se pristăvi, (înv.) a se proslăvi, (ir.) a crăpa, a plesni, (înv. și reg. ir.) a se sparge, (fig. și fam.) a se curăța, (fig.) a adormi, (livr. fig.) a expira, (înv. și pop. fig.) a pica, (înv. și reg. fig.) a se muta, a se petrece, (arg.) a o mierli. (A ~ în urma unui atac de cord.) 2. a cădea, a pieri. (A ~ la datorie, în luptă.)

A muri ≠ a (se) naște, a învia, a răsări, a trăi, a viețui

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

moáre s. f.1. (Mold., Bucov.) Un fel de saramură în care se pun murăturile. – 2. (Olt.) Lături. – Mr. moare. Lat. mŭries, mŭria (Pușcariu 1103; Philippide, Principii, 40; Candrea-Dens., 1151; REW 5756), cf. it. moia, prov. muire, v. fr. muire, sp. muera.Der. mura, vb. (a pune legume la conservat în moare; a uda, a îmbiba, cu apă); murătoare, s. f. (saramură); murătură, s. f. (legumă conservată în saramură sau în oțet). – Cf. saramură.

moáre s. f. – (Mold., Bucov.) Natură, temperament, mai ales în sens defavorabil; irascibilitate, neliniște. – Mr. moru. Lat. mos, mōrem (Candrea; V. Grecu, Codrul Cosminului, I, 569). Pentru mr., cf. Papahagi, GS, I, 569.

murí (-mort, murít), vb.1. A deceda, a se sfîrși din viață. – 2. A simți o pasiune vehementă. – 3. A se epuiza, a se extenua. – Mr. mor, murire, megl. mor, muriri, istr. mor. Lat. mǒrior, redus la o conjug. analogică *mǒrῑre (Pușcariu 1107; Candrea-Dens., 1174; REW 5681), cf. it. morire, prov., cat., sp. morir, fr. mourir. Cuvînt de uz general (ALR, I, 286). – Cf. mort, moarte, mortăciune, amorți. Der. muricios, adj. (înv., mortal); murind, s. m. (călugăr care îngrijește muribunzii), cuvînt neuzual, creat de Caragiale, după modelul fr. mourant; muribund, adj., din fr. moribond; muritor, s. m. (mortal, efemer); nemurire, s. f. (imortalitate); nemuritor, adj. (imortal); nemuri (var. înemuri), vb. (a imortaliza), neuzual, creație a scriitorilor romantici; nemuritorie, s. f. (înv., imortalitate).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

moáre, s.f. – Apă sărată în care se acrește varza; saramură. – Probabil lat. moria (DEX, MDA); lat. muries, muria „saramură” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, Philippide, CDDE, cf. DER).

moáre, s.f. – Apă sărată în care se acrește varza; saramură. – Lat. muries, muria „saramură”.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AUCH DAS SCHÖNE MUSS STERBEN (germ.) și ceea ce-i frumos trebuie să moară – Schiller, „Nänie”. Nimic nu e nepieritor.

DECET IMPERATOREM STANTEM MORI (lat.) un împărat se cuvine să moară în picioare – Maximă atribuită împăratului Vespasian. Semnifică înfruntarea demnă și stoică a destinului.

DULCE ET DECORUM EST PRO PATRIA MORI (lat.) e plăcut și frumos să mori pentru patrie – Horațiu, „Ode”, III, 2, 13. Îndemn adresat tineretului de a urma pildele de vitejie ale străbunilor.

LA GARDE MEURT, MAIS NE SE REND PAS (fr.) garda moare, dar nu se predă – Cuvinte de răspuns atribuite generalului Cambronne, comandant în garda imperială, căruia, în bătălia de la Waterloo, englezii i-au cerut să se predea împreună cu cei câțiva oameni ce-i mai rămăseseră.

LE ROI EST MORT! VIVE LE ROI! (fr.) regele a murit! trăiască regele! – Formulă prin care se anunța, în Franța, decesul suveranului și urcarea pe tron a urmașului său. Se folosește ironic atunci când o schimbare de persoane nu antrenează și schimbarea unor stări de lucruri.

NON OMNIS MORIAR (lat.) – Horațiu, „Ode,” III, 30, 6. Un mare creator supraviețuiește prin opera sa.

PARTIR, C’EST MOURIR UN PEU (fr.) a pleca înseamnă a muri puțin – E. Haraucourt (poet francez) „Rondel de l’adieu”.

VEDI NAPOLI, E POI MUORI! (it.) să vezi Napoli, apoi poți să mori – Proverb prin care se exprimă admirația față de frumusețea orașului și a golfului.

WO EIN BRUTUS LEBT, MUSS CÄSAR STERBEN (germ.) acolo unde trăiește un Brutus, trebuie să moară un Cezar – Schiller, „Die Räuber”, act IV, scena 5. Sentința se utilizează azi, atunci când este vorba de doi adversari ireductibili, care nu pot conviețui sau colabora.

Cowards die many times before their death (engl. „Mișeii mor de mai multe ori înaintea morții lor”) – celebre cuvinte ale lui Shakespeare din tragedia Iuliu Cezar. În scena a doua din actul II, Calpurnia, soția lui Cezar, presimțind că-l pîndește o mare primejdie, îl roagă să nu plece de acasă, căci ar putea fi omorît. Cezar îi răspunde: „Nainte de-a muri se prăpădește cel laș de multe ori” – (traducerea lui Tudor Vianu). Și continuă cu versul următor: The valiant never taste of death but once (Viteazul nu gustă moartea decît o singură dată). O înfierare adresată lașității și un elogiu curajului. LIT.

Decet imperatorem stantem mori (lat. „Un împărat trebuie să moară în picioare”) – maximă creată chiar de un împărat care a lăsat și alte expresii vestite, ca: „Banul n-are miros” (vezi loc. cit.). Este vorba de împăratul roman Vespasian care a domnit acum aproape două milenii. Ajuns la vîrsta de 69 de ani, el continua să se ocupe de treburile împărăției. Și chiar în ziua morții, coborînd cu o ultimă sforțare din patul de suferință, se ridică în picioare, spre „a sta la datorie”. Decet imperatorem stantem mori au fost cele din urmă cuvinte ale lui. Lărgindu-și zona de aplicație, ele au fost și mai sînt folosite la adresa acelora care (fără să fie împărați!) au ințeles ca, sfidînd moartea, să rămînă la post și să-și împlinească misiunea pînă în ultima clipă. De pildă, s-a spus despre Molière, care a murit pe scenă jucînd comedia sa Mizantropul, că „a trebuit să moară în picioare.” IST.

Dulce et decorum est pro patria mori (lat. „Dulce și frumos este să mori pentru patrie”) – Horațiu (Ode, III, 2, 13). Acest vers a devenit un îndemn, învestit cu marea autoritate a poetului, adresat de obicei tinerilor ce plecau pe cîmpul de luptă, spre a le stimula curajul războinic și a le insufla spiritul de sacrificiu al strămoșilor. LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a muri ca muștele expr. a muri în număr foarte mare.

a muri cu zile expr. 1. a deceda în urma unei boli insuficient tratate. 2. a deceda în împrejurări neprevăzute.

a muri de inimă rea expr. a muri copleșit de durere / de supărare.

a muri de moarte bună expr. a deceda din cauze naturale, a muri de bătrânețe.

a muri de pneumonie / de el încins / de glonțul rece 1. (glum.) a muri împușcat. 2. a muri în împrejurări dubioase.

a muri pe capete expr. v. a muri ca muștele.

a-i muri cuiva lăudătorii expr. 1. a fi plin de sine, a fi încântat / mândru de propria persoană. 2. a se lăuda întruna.

încercarea moarte n-are: moare numai cine-ncearcă prov. (glum.) speranța moare ultima.

MURI a adormi, a ajunge la export / la salamet, a-i crește grădinița pe piept, a se curăța, a da colțul, a da în primire, a da ortul popii, a face macii roșii la colțul gurii, a face pneumonie, a-și frânge gâtul, a se îmbolnăvi de deces, a-l lua aghiuță / benga / dracul / mama dracului / naiba, a merge la export, a o mierli, a muri de pneumonie, el încins, glonțul rece, a se prăji la lumânare, a-l pupa măsa (pe cineva) rece, a se răci, a-i rămâne (cuiva) ciolanele / oasele undeva, a-l strânge Dumnezeu de pe pământ, a-i suna ceasul, a trece în lumea drepților, a-l vedea ăl-de-Sus, a vedea pe dracul / pe naiba.

să moară Bibi / mama / ortu’ expr. (vulg.) folosită pentru a convinge un interlocutor de adevărul unei afirmații anterioare.

să mor eu! expr. (vulg.) pe cuvânt de onoare!, pe cinstea mea!

să mori tu? expr. (vulg.) serios?, pe cuvânt de onoare?

Intrare: moare
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DMLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moare
  • moarea
plural
genitiv-dativ singular
  • mori
  • morii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muri (vb.)
verb (V304)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • muri
  • murire
  • murit
  • muritu‑
  • murind
  • murindu‑
singular plural
  • mori
  • muriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mor
(să)
  • mor
  • muream
  • murii
  • murisem
a II-a (tu)
  • mori
(să)
  • mori
  • mureai
  • muriși
  • muriseși
a III-a (el, ea)
  • moare
(să)
  • moa
  • murea
  • muri
  • murise
plural I (noi)
  • murim
(să)
  • murim
  • muream
  • murirăm
  • muriserăm
  • murisem
a II-a (voi)
  • muriți
(să)
  • muriți
  • mureați
  • murirăți
  • muriserăți
  • muriseți
a III-a (ei, ele)
  • mor
(să)
  • moa
  • mureau
  • muri
  • muriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

moaresubstantiv feminin

  • 1. regional Apă cu sare sau cu oțet (folosită la conservarea legumelor); lichid acru în care se țin ori s-au ținut murături. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Moarea de curechi te răcorește. ȘEZ. III 14. DLRLC
    • chat_bubble A ști (sau a cunoaște) moarea cuiva = a cunoaște firea, obiceiurile cuiva. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble A mânca (sau a gusta) moarea (sau din moarea) cuiva = a avea de suportat supărarea, toanele cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nu știi cine-i mămuca, n-ai mîncat niciodată moarea ei. CREANGĂ, P. 8. DLRLC
      • format_quote Ba ai gustat încaltea și din moarea lui! ȘEZ. VII 41. DLRLC
      • format_quote figurat Dă, cucoane... ieșim la mal, că doar îi știm noi moarea Tazlăului. HOGAȘ, M. N. 218. DLRLC
etimologie:

muri, morverb

  • 1. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Băiatul vioi, tînărul plin de avînt și de vise, prietinul tinereții mele murise! SADOVEANU, O. VIII 20. DLRLC
    • format_quote De-oi muri... al meu nume or să-l poarte Secolii din gură-n gură. EMINESCU, O. I 133. DLRLC
    • format_quote figurat Mor azi zîmbetele mele, Moare-ntreagă vraja firii. GOGA, C. P. 114. DLRLC
    • format_quote Niciodată n-a crezut că într-adevăr se poate muri de foame. C. PETRESCU, C. V. 129. DLRLC
    • format_quote Ei, bine ar fi să poată muri omul cînd vrea; dar.. nu moare nimeni de asta! CARAGIALE, O. I 64. DLRLC
    • format_quote (În imprecații și jurăminte) Să mor dacă-nțeleg ceva. CARAGIALE, P. 136. DLRLC
    • format_quote (La viitor, în construcții negative, ca încurajare la o acțiune, adesea ironic) Te-ai deprins tot la Ieș... Mai șezi și pîn ținut, că nu-i muri. ALECSANDRI, T. I 183. DLRLC
    • format_quote tranzitiv (Cu complement intern) A muri moarte de erou. DLRLC
    • 1.1. prin exagerare A suferi foarte tare, a se simți covârșit de o durere, de un sentiment etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Tăbărau pe bietul om cu gura: tată, mi-e foame, tată, mor de foame! ISPIRESCU, I. 174. DLRLC
      • format_quote Striga cît îl lua gura, că moare de frig. CREANGĂ, P. 239. DLRLC
      • format_quote Să moară de ciudă celelalte fete. ALECSANDRI, T. I 36. DLRLC
      • format_quote Murea să afle toate despre toți și să clevetească. REBREANU, R. I 178. DLRLC
    • 1.2. (Cu determinări introduse prin prepoziția „după”) A ține foarte mult la cineva sau la ceva, a-i plăcea nespus, a iubi cu patimă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Fete mari și mititele, Moare neica după ele. ANT. LIT. POP. I 105. DLRLC
      • format_quote Sfîntul soare, dacă-i soare, Și tot după tine moare; Dară eu fecior sărac, Cum să nu mor de-al tău drag? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 15. DLRLC
    • chat_bubble A muri cu zile = a deceda în urma unei boli insuficient îngrijite sau în împrejurări neprevăzute. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble învechit popular A muri cu moarte = a muri condamnat la moarte și executat. DLRLC
      • format_quote După datinele noastre, cu moarte trebuie să mori. ISPIRESCU, L. 76. DLRLC
  • 2. (Despre plante) A se usca, a se veșteji. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A murit pe luncă macul, A murit și-i mult de-atunci. COȘBUC, P. II 276. DLRLC
  • 3. figurat A înceta de a mai fi văzut sau auzit; a se pierde treptat, a se stinge. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: stinge
    • format_quote De pe dealuri depărtate răspundeau melodii de bucium, treceau ca vîntul serii și mureau în depărtări. SADOVEANU, O. I 101. DLRLC
    • format_quote Drumul murea în desișul negru-verde a doi munți parcă împreunați. HOGAȘ, DR. II 3. DLRLC
    • format_quote Focul ce murea în sobă c-o albastră vîlvătaie. MACEDONSKI, O. I 84. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.