2 intrări
23 de definiții
- explicative DEX (9)
- ortografice DOOM (7)
- sinonime (5)
- tezaur (2)
Explicative DEX
MITUIALĂ, mituieli, s. f. Mituire; (concr.) mită. [Pr.: -tu-ia-] – Mitui + suf. -eală.
MITUIALĂ, mituieli, s. f. Mituire; (concr.) mită. [Pr.: -tu-ia-] – Mitui + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MIȚUIALĂ, mițuieli, s. f. (Pop.) Mițuire. [Pr.: -țu-ia-] – Mițui + suf. -eală.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mituială sf [At: POLIZU / Pl: ~ieli / E: mitui + -eală] (Înv) 1-4 Mituire (1-4). 5-6 (Ccr) Mită (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mițuială sf [At: PAMFILE, J. I, 128 / Pl: ~ieli / E: mițui + -eală] 1 Tundere a oilor de mițe1 (3) Si: mițuire (1), mițuit (1). 2 (Gmț) Păruială.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MITUIALĂ (pl. -ieli) sf. Faptul de a mitui: dacă ei s’apucă de mișelii și de ~, cine strică? (ISP.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
MIȚUIT sbst., MIȚUIALĂ sf. 🐑 Faptul de a mițui; tunsoarea mieilor.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
MIȚUIALĂ, mițuieli, s. f. (Rar) Mițuire. [Pr.: -țu-ia-] – Mițui + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MITUIALĂ, mituieli, s. f. (Învechit) Mituire. De acum înainte... mituielile și mîncătoriile vor lipsi cu totul. FILIMON, la TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIȚUIALĂ, mițuieli, s. f. (Rar) Acțiunea de a mițui; tunderea oilor. Dă-mi foarfecele-n mînă Să-i încerc la mițuială. TEODORESCU, P. P. 597.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
mituială (rar) s. f., g.-d. art. mituielii; pl. mituieli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mițuială (pop.) s. f., g.-d. art. mițuielii; pl. mițuieli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mituială (rar) s. f., g.-d. art. mituielii; pl. mituieli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mițuială (pop.) s. f., g.-d. art. mițuielii; pl. mițuieli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mituială s. f., g.-d. art. mituielii; pl. mituieli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mițuială s. f., g.-d. art. mițuielii; pl. mițuieli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mituială, -ieli.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Sinonime
MITUIALĂ s. v. mituire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MITUIALĂ s. v. mită, șperț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mituială s.f. 1 mituire, <fam.> sfănțuială, sfănțuire, șperț, șperțuială, <înv.> rușfetărie, <fig.> ungere. 2 (concr.; înv.) v. Mită.
- sursa: DGS (2013)
- adăugată de Sorin Herciu
- acțiuni
mituială s. v. MITĂ. ȘPERȚ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MITUIALĂ s. mituire, șperțuială, (astăzi rar) sfănțuială, sfănțuire, (înv.) rușfetărie, (fig.) ungere. (~ unui funcționar incorect.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
MITUIALĂ s. f. (Învechit) 1. Mituire. De acum înainte . . . mituielile și mîncătoriile vor lipsi cu totul. FILIMON, O. I, 287. Ei s-apuca de mișelii și de mituială. JIPESCU, O. 99. 2. (Concretizat) Mită (1). Cf. POLIZU, TDRG. Singura mituială care avea trecere la integral procuror Clement era mîncarea. V. ROM. februarie 1 956, 20, cf. ALR I 1 453/530, 986, 1 454/986.5701 – Pl.: mituieli. – Mitui + suf. -eală.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIȚUIÁLĂ s. f. 1. Mițuire. Dă-mi foarfecele-n mînă Să-i încerc la mițuială. TEODORESCU 597, cf. 592. ♦ (Glumeț) Păruială. Cf. FILE, J. I, 128. 2. (Regional) Miță1. Cf. CIAUȘANU, GL. CHEST. II 162/40, 94, V 161/46. – Pl.: mițuieli. – Mițui + suf. -eală.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F58) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F58) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
mituială, mituielisubstantiv feminin
- 1. Mituire, rușfetărie, sfănțuială, sfănțuire, ungere, șperțuială. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: mituire rușfetărie sfănțuială sfănțuire ungere șperțuială
- De acum înainte... mituielile și mîncătoriile vor lipsi cu totul. FILIMON, la TDRG. DLRLC
-
etimologie:
- Mitui + -eală. DEX '98 DEX '09
mițuială, mițuielisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a mițui; tunderea oilor. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: mițuire
- Dă-mi foarfecele-n mînă Să-i încerc la mițuială. TEODORESCU, P. P. 597. DLRLC
-
etimologie:
- Mițui + -eală. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.