opțiuni
  • info

8 definiții pentru mițuială

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIȚUIALĂ, mițuieli, s. f. (Pop.) Mițuire. [Pr.: -țu-ia-] – Mițui + suf. -eală.

mițuială sf [At: PAMFILE, J. I, 128 / Pl: ~ieli / E: mițui + -eală] 1 Tundere a oilor de mițe1 (3) Si: mițuire (1), mițuit (1). 2 (Gmț) Păruială.

MIȚUIALĂ, mițuieli, s. f. (Rar) Mițuire. [Pr.: -țu-ia-] – Mițui + suf. -eală.

MIȚUIALĂ, mițuieli, s. f. (Rar) Acțiunea de a mițui; tunderea oilor. Dă-mi foarfecele-n mînă Să-i încerc la mițuială. TEODORESCU, P. P. 597.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mițuială (pop.) s. f., g.-d. art. mițuielii; pl. mițuieli

mițuială (pop.) s. f., g.-d. art. mițuielii; pl. mițuieli

mițuială s. f., g.-d. art. mițuielii; pl. mițuieli

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MIȚUIÁLĂ s. f. 1. Mițuire. Dă-mi foarfecele-n mînă Să-i încerc la mițuială. TEODORESCU 597, cf. 592. ♦ (Glumeț) Păruială. Cf. FILE, J. I, 128. 2. (Regional) Miță1. Cf. CIAUȘANU, GL. CHEST. II 162/40, 94, V 161/46. – Pl.: mițuieli. – Mițui + suf. -eală.

Intrare: mițuială
mițuială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mițuială
  • mițuiala
plural
  • mițuieli
  • mițuielile
genitiv-dativ singular
  • mițuieli
  • mițuielii
plural
  • mițuieli
  • mițuielilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mițuială, mițuielisubstantiv feminin

  • 1. popular Acțiunea de a mițui; tunderea oilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mițuire
    • format_quote Dă-mi foarfecele-n mînă Să-i încerc la mițuială. TEODORESCU, P. P. 597. DLRLC
etimologie:
  • Mițui + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.