3 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MISTÍCĂ s. f. (Rar) Totalitatea ideilor care stau la baza unei doctrine mistice.

MÍSTICĂ s.f. Doctrină și practică religioasă care tinde prin asceză, meditație etc. să determine un contact direct sau o comuniune între om și divinitate; misticism. [Gen. -cii. / cf. fr. mystique].

MÍSTICĂ1 f. Ansamblu de practici și credințe legate de misticisim. /<fr. mystique

MÍSTIC, -Ă, mistici, -ce, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care aparține misticismului, care se referă la misticism; care vădește misticism. 2. S. m. și f. Adept al misticismului. 3. Adj. Irațional sau inexplicabil pe cale rațională; secret, tainic. ◊ Testament mistic = testament secret. 4. S. f. Totalitatea orientărilor și practicilor propagate de misticism sau de o doctrină mistică (1); p. ext. misticism. – Din fr. mystique.

mistic, ~ă [At: NEGULICI / Pl: ~ici, ~ice / E: fr mystique] 1 a Care are un înțeles greu de pătruns sau de explicat. 2 a Care rămâne neînțeles, secret. 3 (Îs) Testament ~ Testament depus la tribunal din timpul vieții, ca măsură de prevedere, închis și sigilat Si: testament secret. 4 a Care se referă la misticism (1). 5 a Care vădește misticism (1). 6-7 smf, a (Adept) al misticismului (1). 8 sf Totalitate a practicilor propagate de misticism (1) sau de o doctrină mistică (5). 9 sf (Pex) Misticism (2).

MÍSTIC, -Ă, mistici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care aparține misticismului, care se referă la misticism; care vădește misticism. 2. S. m. și f. Adept al misticismului. 3. Adj. Care are un înțeles ascuns; care rămâne neînțeles; inexplicabil pe cale rațională; secret, tainic. ◊ Testament mistic = testament secret. 4. S. f. Totalitatea orientărilor și practicilor propagate de misticism sau de o doctrină mistică (1); p. ext. misticism. – Din fr. mystique.

MÍSTIC, -Ă, mistici, -e, adj. 1. Stăpînit de misticism, care vădește misticism. Aveau o teamă neînțeleasă, mistică. VLAHUȚĂ, O. A. III 49. Cu doi ochi ca două basme mistice, adînce, dalbe. EMINESCU, O. I 32. ♦ (Substantivat) Adept al misticismului. Dumnezeul misticului modern e ba natura, ba suprema iubire. GHEREA, ST. CR. II 315. 2. Cu înțeles ascuns, tainic, neînțeles. Într-o oglindă de buzunar... domnii de la senat examinează cum le vine surîsul mistic. ARGHEZI, P. T. 108. Lucruri mistice, subtilități metafizice îi atrăgeau cugetarea. EMINESCU, N. 36. Calcule geometrice zidite după o închipuită și mistică sistemă. id. ib. 45. ◊ Testament mistic (sau secret) = testament semnat de testator și prezentat de acesta tribunalului competent, închis sau sigilat și pe a cărui față exterioară judecătorul întocmește un proces-verbal autentic.

MÍSTIC, -Ă adj. 1. Stăpânit de misticism. 2. Ascuns, neștiut, tainic. // s.m. și f. Adept al misticismului. [Cf. fr. mystique, lat. mysticus – ascuns].

MÍSTIC, -Ă I. adj. 1. stăpânit de misticism. 2. ascuns, neștiut, tainic. II. s. m. f. adept al misticismului. III. s. f. orientare în cadrul religiei sau gândirii filozofico-religioase care afirmă posibilitatea contactului direct sau comuniunii între om și divinitate; misticism. (< fr. mystique, gr. mystikos)

MÍSTIC1 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de misticism; propriu misticismului. Idei ~ce. 2) (despre persoane) Care vădește misticism; cu manifestări de misticism. 3) Care conține o taină; plin de mister; tainic; misterios; enigmatic. /<fr. mystique

MÍSTIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Adept al misticismului. /<fr. mystique

mistic a. 1. alegoric: sensul mistic al sfintei Scripturi; 2. care rafinează asupra materiilor religiunii: scriitor mistic; 3. plin de mister: a misticei religii ’ntunecoase cete EM. ║ m. cel cufundat în misticitate.

*místic, -ă adj. (vgr. mystikós). Figurat, alegoric: scara mistică a sfîntuluĭ Ion. Relativ la misticizm: scriitoriĭ misticĭ. Dedat misticizmuluĭ, visător, contemplativ și tăcut: caracter mistic. Subst. Persoană dedată misticizmuluĭ. Adv. În mod mistic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

místică (doctrină) s. f., g.-d. art. místicii

místică (doctrină) s. f., g.-d. art. místicii

místic adj. m., s. m., pl. místici; adj. f., s. f. místică, pl. místice

místic adj. m., s. m., pl. místici; (persoană) f. sg. místică, pl. místice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÍSTICĂ s. (FILOZ., BIS.) misticism. (Catedra de ~.)

Intrare: mistică (doctrină)
mistică2 (g.-d. -i) substantiv feminin (numai) singular
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mistică
  • mistica
plural
genitiv-dativ singular
  • mistici
  • misticii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mistică (persoană)
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mistică
  • mistica
plural
  • mistice
  • misticele
genitiv-dativ singular
  • mistice
  • misticei
plural
  • mistice
  • misticelor
vocativ singular
  • mistică
  • mistico
plural
  • misticelor
Intrare: mistic (adj.)
mistic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mistic
  • misticul
  • misticu‑
  • mistică
  • mistica
plural
  • mistici
  • misticii
  • mistice
  • misticele
genitiv-dativ singular
  • mistic
  • misticului
  • mistice
  • misticei
plural
  • mistici
  • misticilor
  • mistice
  • misticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mistică (doctrină)

  • 1. Totalitatea orientărilor și practicilor propagate de misticism sau de o doctrină mistică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

mistic (adj.)

  • 1. Care aparține misticismului, care se referă la misticism; care vădește misticism.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Aveau o teamă neînțeleasă, mistică. VLAHUȚĂ, O. A. III 49.
      surse: DLRLC
    • Cu doi ochi ca două basme mistice, adînce, dalbe. EMINESCU, O. I 32.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Într-o oglindă de buzunar... domnii de la senat examinează cum le vine surîsul mistic. ARGHEZI, P. T. 108.
      surse: DLRLC
    • Lucruri mistice, subtilități metafizice îi atrăgeau cugetarea. EMINESCU, N. 36.
      surse: DLRLC
    • Calcule geometrice zidite după o închipuită și mistică sistemă. EMINESCU, N. 45.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Testament mistic = testament semnat de testator și prezentat de acesta tribunalului competent, închis sau sigilat și pe a cărui față exterioară judecătorul întocmește un proces-verbal autentic; testament secret.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

mistic, -ă (persoană) mistică

  • 1. Adept al misticismului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Dumnezeul misticului modern e ba natura, ba suprema iubire. GHEREA, ST. CR. II 315.
      surse: DLRLC

etimologie: