MîSTIC, -Ă adj., subst. 1. Adj. Care are un înțeles obscur, greu de pătruns sau de explicat; care rămîne neînțeles, ascuns, secret. Cf. NEGULICI, ARISTIA, PLUT., PONTBRIANT, D., BARCIANU, V., COSTINESCU. Calcule geometrice zidite după o închipuită și mistică sistemă. EMINESCU, N. 45, cf. id. O. I, 32, 9. Tu-mi evoci o lume-ntreagă, De care nu știu ce putere, Ce doruri mistice mă leagă. VLAHUȚĂ, O. A. I, 60, cf. III, 49, SCRIBAN, D. ◊ (Ironic) Într-o oglindă . . . domnii de la senat examinează cum le vine surîsul mistic. ARGHEZI, P. T. 108. ◊ (În context figurat) Efebul cu ochi palizi, flori mistice de-o clipă. MACEDONSKI, O. I, 174, cf. 162. Testament mistic = testament pe care testatorul îl depune din timpul vieții, ca măsură de prevedere, la tribunal, închis și sigilat; testament secret. Cf. LM, MAIORESCU, D. I, 435. Cînd testatorele va voi să facă un testament mistic sau secret, trebuie neapărat să-l iscălească sau că l-a scris el însuși sau că a pus pe altul a-l scrie, HAMANGIU, C. C. 205. Testamentul. . . mistic, adică semnat de testator, strîns și sigilat și apoi prezentat tribunalului.PR. drept, 418. 2. Adj. Care aparține misticismului, care se referă la misticism, care vădește misticism. Cf. PONTBRIANT, D., BARCIANU, V. La Lenau însă, chiar fondul prim e sobru, dureros, sectant-creștin, mistic. GHEREA, ST. CR. I, 175, cf. II, 128, SADOVEANU, O. IX, 214, GALACTION, O. 335. Poetul consideră sclavia femeii ca un soi de blestem mistic, CONTEMP. 1950, nr. 178, 4/2. Problema se reduce... la înlocuirea fantasticului absurd sau mistic cu un fantastic de natură științifică. ib. NR. 183, 8/6. Castilia mistică și aridă e prea puțin cunoscută în străinătate. RALEA, S. T. I, 346, cf. II, 17. În evul mediu, cu mentalitatea lui mistică . . ., alchimiștii aspirau să găsească piatra filozofală. PARHON, B. 8. ◊ F i g. Arama răsunîndă din locuința sîntă, Cu mistica sa limbă azi plînge, mîine cîntă. HELIADE, O. I, 112. S. m. și f. (Rar la f.) Adept al misticismului. Cf. BARCIANU, V. D[umne]zeu misticului modern e ba natura, ba suprema iubire. GHEREA, ST. CR. II, 315. Misticii francezi. . . se ridică împotriva metodelor sterile ale scolasticei. OȚETEA, N. 187. Simboliștii francezi, mergînd pe căi deschise altădată de mistici, au numit metaforele. . . „corespondențe”. VIANU, M. 78. 4. S. f. Totalitatea practicilor propagate de misticism sau de o doctrină mistică (2); p. e x t. misticism. Cu toată excesiva mistică a dragostei, romanul rămîne o operă de virtuozitate. LOVINESCU, C. IV, 119. Mistica religioasă a fost folosită de fasciștii noștri. CONTEMP. 1949, nr. 138, 6/2. În epocile premergătoare sîngeroaselor bătălii, mistica își reia totdeauna un rol. RALEA, S. T. III, 122. În evul mediu, mistica apocaliptică cunoaște o nouă înviorare, colorîndu-se însă din ce în ce mai mult cu pesimismul. V. ROM. iunie 1957, 130. – Pl.: mistici, -ce. – Din fr. mystique.