mistic, -ă adj., s.f. I adj. 1 (despre sentimente, intenții, gânduri etc. ale oamenilor) ascuns², lăuntric, secret², tainic, tăinuit, <fig.> lăturalnic. Are o admirație mistică față de el. 2 alegoric, metaforic. Este autorul unor poeme mistice. II s.f. (filos., relig.) misticism, misticitate. Mistica studiază posibilitatea comunicării directe, extrasenzoriale, prin intuiție, ascetism, revelație, extaz etc. cu Dumnezeu.