MISTICĂ s. f. (Rar) Totalitatea ideilor care stau la baza unei doctrine mistice.

MISTICĂ s.f. Doctrină și practică religioasă care tinde prin asceză, meditație etc. să determine un contact direct sau o comuniune între om și divinitate; misticism. [Gen. -cii. / cf. fr. mystique].

MISTICĂ¹ f. Ansamblu de practici și credințe legate de misticisim. /<fr. mystique

MISTIC, -Ă, mistici, -ce, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care aparține misticismului, care se referă la misticism; care vădește misticism. 2. S. m. și f. Adept al misticismului. 3. Adj. Irațional sau inexplicabil pe cale rațională; secret, tainic. ◊ Testament mistic = testament secret. 4. S. f. Totalitatea orientărilor și practicilor propagate de misticism sau de o doctrină mistică (1); p. ext. misticism. – Din fr. mystique.

mistic, ~ă [At: NEGULICI / Pl: ~ici, ~ice / E: fr mystique] 1 a Care are un înțeles greu de pătruns sau de explicat. 2 a Care rămâne neînțeles, secret. 3 (Îs) Testament ~ Testament depus la tribunal din timpul vieții, ca măsură de prevedere, închis și sigilat Si: testament secret. 4 a Care se referă la misticism (1). 5 a Care vădește misticism (1). 6-7 smf, a (Adept) al misticismului (1). 8 sf Totalitate a practicilor propagate de misticism (1) sau de o doctrină mistică (5). 9 sf (Pex) Misticism (2).

MISTIC, -Ă, mistici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care aparține misticismului, care se referă la misticism; care vădește misticism. 2. S. m. și f. Adept al misticismului. 3. Adj. Care are un înțeles ascuns; care rămâne neînțeles; inexplicabil pe cale rațională; secret, tainic. ◊ Testament mistic = testament secret. 4. S. f. Totalitatea orientărilor și practicilor propagate de misticism sau de o doctrină mistică (1); p. ext. misticism. – Din fr. mystique.

MISTIC, -Ă I. adj. 1. stăpânit de misticism. 2. ascuns, neștiut, tainic. II. s. m. f. adept al misticismului. III. s. f. orientare în cadrul religiei sau gândirii filozofico-religioase care afirmă posibilitatea contactului direct sau comuniunii între om și divinitate; misticism. (< fr. mystique, gr. mystikos)

mistică (doctrină) s. f., g.-d. art. misticii

mistică (doctrină) s. f., g.-d. art. misticii

mistică (doctrină) s. f., g.-d. art. misticii

MISTICĂ s. (FILOZ., BIS.) misticism. (Catedra de ~.)