NEȘTIUT, -Ă, neștiuți, -te, adj. Care nu este (încă) știut, cunoscut, cercetat, descoperit; necunoscut;p. ext. tainic, ascuns, nepătruns; spec. anonim. [Pr.: -ști-ut] – Pref. ne- + știut.

neștiut¹ sn [At: PSALT. 42 / P: ~ști-ut / Pl: ~uri / E: ne- + știut] 1-4 (Înv) Neștiință (4-7).

neștiut², ~ă [At: PSALT. 99 / P: ~ști-ut / Pl: ~uți, ~e / E: ne- + știut] 1 a Care nu este încă știut. 2 a Care nu este încă cunoscut. 3 a Care nu este încă cercetat. 4 a Care nu este încă descoperit. 5 a (Pex) Anonim. 6 a (Fig) Tainic. 7 a Obscur. 8 sf (Înv) Taină. 9-10 sn (Rar) Necunoscut (8-9). 11 a Neprevăzut (1). 12 a Ignorant. 13 a (Înv; d. oameni) Nepriceput (7).

NEȘTIUT, -Ă, neștiuți, -te, adj. Care nu este (încă) știut, cunoscut, cercetat, descoperit; necunoscut; p. ext. tainic, ascuns, nepătruns; spec. anonim. [Pr.: -ști-ut] – Ne- + știut.

NEȘTIUT¹ s. n. (Numai în expr.) Pe neștiute = fără să (se) știe, tiptil, pe furiș. De-acolo, pe neștiute, femeia îl duse pe povîrnișul ușor, cătră rîu. SADOVEANU, O. VIII 230. – Formă gramaticală: (în expr.) neștiute.

NEȘTIUT², -Ă, neștiuți, -te, adj. Care nu e știut, necunoscut; tainic. Cei doi drumeți coborîră prin rîpi, pe poteci neștiute și îngropate în zăpadă. DUMITRIU, N. 209. Acum parcă pentru-ntîia dată, În hărțile cu neștiute nume, El vede, vie, o întreagă lume De viață și de pace însetată. D. BOTEZ, F. S. 21. ♦ (Substantivat, n.) Neant, gol. Mă gîndesc la trecut... Toate s-au dus, s-au scufundat în neștiut. SADOVEANU, O. VII 191.

neștiut a. necunoscut. ║ adv. pe neștiute, fără să știe. ║ n. ceeace nu se cunoaște.

neștiút, -ă adj. Necunoscut, ignorat, care nu e știut: lucrurĭ neștiute. Pe neștiute, fără să se știe. s.n. Vechĭ. Neștiință.

neștiut (desp. neș-ti-/ne-ști-) adj. m., pl. neștiuți; f. neștiută, pl. neștiute

!neștiut (neș-ti-/ne-ști-) adj. m., pl. neștiuți; f. neștiută, pl. neștiute

neștiut adj. m. (sil. mf. -ști-), pl. neștiuți; f. sg. neștiută, pl. neștiute

NEȘTIUT adj. 1. v. necunoscut. 2. ascuns, necunoscut, nedescoperit, tainic. (Viața ~ a Deltei.) 3. v. anonim.

NEȘTIUT adj. 1. necunoscut. (Lucruri încă ~.) 2. ascuns, necunoscut, nedescoperit, tainic. (Viața ~ a Deltei.) 3. anonim, necunoscut, neidentificat. (Autor, copist ~.)

Neștiut ≠ știut

neștiut s.n. (înv.) neștiință.