misit sm [At: BĂLCESCU, ap. DDRF / V: mes~ / Pl: ~iți / E: ngr μεσίτης] 1 (Înv; îf, mesir) Emisar. 2 Persoană care mijlocește o afacere comercială Si: intermediar, mijlocitor (3), samsar.

MISIT, misiți, s. m. 1. Persoană care mijlocește o afacere comercială; intermediar, mijlocitor, samsar. Un misit alergă după el, pînă la vagon, cu capul descoperit, rugîndu-l ceva. C. PETRESCU, S. 168. 2. (Învechit, în forma mesit) Emisar, mesager, trimis, sol. Mesiții mării-tale ii vor aduce ferecați. ODOBESCU, S. I 83. – Variantă: mesit s. m.

MISIT ~ți m. 1) înv. Persoană care mijlocea o afacere comercială; samsar; intermediar; comisionar. 2) Persoană împuternicită cu o misiune specială; trimis; delegat. /<ngr. mesitis

misit m. Mold. samsar, mijlocitor. [V. mesit].

misít și (vechĭ) mesít m. (ngr. mesitis, vgr. mesites, mijlocitor, d. mésos, mediŭ. V. mesenter și mediŭ). Mijlocitor, comisionar, samsar în afacerĭ comerciale. Telal, acela care duce slugĭ la stăpîn. – Fem. misită, pl. e. V. barîșnic, malercă.

mesit sm vz misit

MESIT s. m. v. misit.

mesit m. trimis, emisar: sosiră alți noi mesiți ai vizirului Bălc. [Gr. mod.]. V. misit.

mesít, V. misit.

misit (mijlocitor) (înv.) s. m., pl. misiți

misit s. m., pl. misiți

misit s. m., pl. misiți

MISIT s. intermediar, mijlocitor, samsar, (reg.) mecler, (înv.) sensal. (~ într-o tranzacție comercială.)

MISIT s. v. delegat, emisar, împuternicit, mesager, reprezentant, sol, trimis.

misit s. v. DELEGAT. EMISAR. ÎMPUTERNICIT. MESAGER. REPREZENTANT. SOL. TRIMIS.

MISIT s. intermediar, mijlocitor, samsar, (reg.) mecler, (înv.) sensal. (~ într-o tranzacție comercială.)

misit (misiți), s. m. – 1. Agent de schimb. – 2. Intermediar, traficant. Ngr. μεσίτης (Berneker, II, 39; Tiktin), cf. bg., alb. mesit. – Der. misitie, s. f. (ocupația misitului; trafic, mai ales de influență), din ngr. μεσιτία; misiti, vb. (a interveni, a face trafic), din ngr. μεσιτεύω.

MISÍT s. m. 1. (Învechit, în forma mesit) Emisar, mesager, trimis, sol. Nu trecu însă mult și iată sosiră alți noui mesiți ai vizirului. BĂLCESCU, ap. DDRF. Dacă vor simți ceva ș-or vrea să pribegească, atunci mesiții măriii tale ii vor aduce ferecați. ODOBESCU, S. I, 83. 2. Persoană care mijlocește o afacere comercială; intermediar, mijlocitor (2), samsar. Un misit care venise să-i vază griul, îi abătuse vorba despre fata unui proprietar din vecinătate. SĂM. V, 12, cf. I. PANȚU, PR. 3. Rolul de samsari, „misiți”, cum li se zice în limba obișnuită a oborului. CONV. LIT. XLIV, 211. Un misit aleargă după el, pînă la vagon, cu capul descoperit, rugîndu-l ceva. C. PETRESCU, S. 168. Misit de vinuri. BRĂESCU, A. 166, cf. SADOVEANU, O. IX, 323, ALR I 1 574/610. Pentru așa tocmeală, așa telal (misit). ZANNE, P. V, 630. - Pl.: misiți. – Și: (1) mesit s. m. – Din ngr. μερίτης.

MESÍT s. m. v. misit.