3 intrări
33 de definiții

Explicative DEX

mirez s vz meriză

❍ MIREZ subst. Trans. 🐑 = MERIZĂTOARE: dacă vitele se joacă... sau de fug la ~..., are să se schimbe vremea (GRM.).

*miréz (mă) v. refl. (după fr. se mirer, a te uĭta în oglindă. V. mă mir). Al. (Latina Gintă). Mă uĭt, mă oglindesc.

MIRA2, mirez, vb. I. Refl. (Înv.) A se privi în sau ca într-o oglindă; a se oglindi. – Din fr. mirer.

mereaz2 s vz meriză

merează sf vz meriză

merez s vz meriză

mereze s vz meriză

meriză sf [At: VAIDA / V: ~reaz s, ~rează, ~rez s, ~reze s, mirez s / E: meriza] (Reg) Loc la umbră, unde se odihnesc vitele vara, la câmp, în timpul amiezii sau noaptea Si: (reg) bătătură, bouriște, merizătoare (1), meriziș, meriziște, meriziștină, merizuș, staniște, zăcătură.

mira2 [At: ALECSANDRI, ap. CADE / Pzi: mirez / E: fr mirer] (Frî) 1-2 vrtf A se privi ca într-o oglindă. 3 vi A se reflecta.

* MIRA2 (-rez) vb. intr. și refl. A se oglindi, a se vedea în ceva ca într’o oglindă: ...o fantastică grădină Ce miriază flori de lotus în oglinda unui lac (ALECS.); baba cochetă și sulemenită se miriază în oglinda rîurilor înghețate (ALECS.) [fr.].

MIRA2, mirez, vb. I. Refl. (Franțuzism înv.) A se privi în sau ca într-o oglindă; a se oglindi. – Din fr. mirer.

MIRA2, mirez, vb. I. Refl. (Franțuzism învechit) A se privi în oglindă. Baba cochetă și sulemenită se mirează în oglinda rîurilor înghețate. ALECSANDRI, la CADE.

A SE MIRA2 mă ~ez intranz. înv. A se privi (îndelung) în oglindă; a se oglindi. /<fr. mirer

mirà v. (poetic) a se oglindi: ea se mirează ’n splendid soare AL. (= fr. mirer).

Ortografice DOOM

mira3 (a se ~) (a se oglindi) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă mirez, 3 se mirează; conj. prez. 1 sg. să mă mirez, 3 să se mireze; imper. 2 sg. afirm. mirează-te; ger. mirându-mă

!mira2 (a se ~) (a se oglindi) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se mirează

mira (a se oglindi) vb., ind. prez. 1 sg. mirez, 3 sg. și pl. mirează

Sinonime

MERIZĂ s. v. staniște.

meriză s.f. (reg.) v. Staniște.

mira2 vb. I. refl. (fran.; înv.; despre oameni) v. Oglindi. Proiecta. Răsfrânge. Reflecta. Vedea.

meriză s. v. STANIȘTE.

mira vb. v. CUTREMURA. ÎNCRÎNCENA. ÎNFIORA. ÎNFRICOȘA. ÎNGROZI. ÎNSPĂIMÎNTA. OGLINDI. PROIECTA. RĂSFRÎNGE. REFLECTA. TREMURA. ZGUDUI.

Arhaisme și regionalisme

meríză, merize, (merezuș, merizuș, merez), s.f. Locul unde se odihnesc vitele la amiază; staniște, zăcălău. – Din meriza (MDA).

meriză, merize, s.f. – Locul de odihnă, în amiaza de vară, pentru oi sau vite (Papahagi, 1925). – Din meriza (MDA).

meriză, -e, s.f. – Locul de odihnă, în amiaza de vară, pentru oi sau vite (Papahagi 1925). – Din meriza.

Tezaur

MIRÉZ subst. v. meriză.

MEREÁZ2 subst. v. meriză.

MEREÁZĂ s. f. v. meriză.

MERÉZ subst. v. meriză.

MERÉZE subst. v. meriză.

MERÍZĂ s. f. (Transilv., Ban., Maram.) Loc, de obicei la umbră, unde se odihnesc vitele, vara, la cîmp, în timpul amiezei (VAIDA, com. din BREBENEȘTI-SIGHETUL MARMAȚIEI, GALȘA-TIMIȘOARA, ALR II 5 668/157, A 113) sau noaptea (ALR I 1122/61,283); (regional) staniște, bătătură, bouriște, zăcătură, merizătoare, meriziș, meriziște, meriziștină, merizuș. Satul cu acoperișurile-i de țiglă roșie, culcat ca o cireadâ de vaci în mirez. BENiUC, M. C. I, 477. Paște Nică oile, Paște-le, Pornește-le, . . . La mereaz întoarce-le. TEODORESCU, P. P. 41. Mă duc cu vitele la merez. REV. CRIT. IV, 87, cf. LEXIC REG. 20. - Și: meréze (DR. V, 761), mereáz subst.; mereáză (com. din GALȘA-TIMIȘOARA) s. f., meréz, mirez subst. – V. meriza.

MIRA2 vb. I. R e f l. (Franțuzism învechit) A se vedea, a se privi ca într-o oglindă. Baba cochetă și sulemenită se mirează în oglinda rîurilor. ALECSANDRI, ap. CADE. ◊ T r a n z. f a c t. O fantastică grădină Ce mirează flori de lotus în oglinda unui lac. id. ib. ♦ I n t r a n z. A se reflecta, a se răsfrînge. Și mirînd din apă vezi Cum la ochi ș-auz răzbate, Printre fum și prin scîntei, Trista voace de femei. ASACHI, S. L. I, 177. - Prez. ind.: mirez. – Din fr. mirer.

Intrare: mirez
mirez
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: meriză
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meriză
  • meriza
plural
  • merize
  • merizele
genitiv-dativ singular
  • merize
  • merizei
plural
  • merize
  • merizelor
vocativ singular —
plural —
merează
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
merez
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mereze
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mirez
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mira (oglindi)
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mira
  • mirare
  • mirat
  • miratu‑
  • mirând
  • mirându‑
singular plural
  • mirează
  • mirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mirez
(să)
  • mirez
  • miram
  • mirai
  • mirasem
a II-a (tu)
  • mirezi
(să)
  • mirezi
  • mirai
  • mirași
  • miraseși
a III-a (el, ea)
  • mirează
(să)
  • mireze
  • mira
  • miră
  • mirase
plural I (noi)
  • mirăm
(să)
  • mirăm
  • miram
  • mirarăm
  • miraserăm
  • mirasem
a II-a (voi)
  • mirați
(să)
  • mirați
  • mirați
  • mirarăți
  • miraserăți
  • miraseți
a III-a (ei, ele)
  • mirează
(să)
  • mireze
  • mirau
  • mirară
  • miraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mira, mirezverb

  • 1. învechit A se privi în sau ca într-o oglindă; a se oglindi. DEX '09 DLRLC
    sinonime: oglindi
    • format_quote Baba cochetă și sulemenită se mirează în oglinda rîurilor înghețate. ALECSANDRI, la CADE. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.