opțiuni
  • info

12 definiții pentru mira (oglindi)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIRA2, mirez, vb. I. Refl. (Înv.) A se privi în sau ca într-o oglindă; a se oglindi. – Din fr. mirer.

mira2 [At: ALECSANDRI, ap. CADE / Pzi: mirez / E: fr mirer] (Frî) 1-2 vrtf A se privi ca într-o oglindă. 3 vi A se reflecta.

MIRA2, mirez, vb. I. Refl. (Franțuzism înv.) A se privi în sau ca într-o oglindă; a se oglindi. – Din fr. mirer.

MIRA2, mirez, vb. I. Refl. (Franțuzism învechit) A se privi în oglindă. Baba cochetă și sulemenită se mirează în oglinda rîurilor înghețate. ALECSANDRI, la CADE.

A SE MIRA2 mă ~ez intranz. înv. A se privi (îndelung) în oglindă; a se oglindi. /<fr. mirer

mirà v. (poetic) a se oglindi: ea se mirează ’n splendid soare AL. (= fr. mirer).

*miréz (mă) v. refl. (după fr. se mirer, a te uĭta în oglindă. V. mă mir). Al. (Latina Gintă). Mă uĭt, mă oglindesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mira3 (a se ~) (a se oglindi) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă mirez, 3 se mirează; conj. prez. 1 sg. să mă mirez, 3 să se mireze; imper. 2 sg. afirm. mirează-te; ger. mirându-mă

!mira2 (a se ~) (a se oglindi) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se mirează

mira (a se oglindi) vb., ind. prez. 1 sg. mirez, 3 sg. și pl. mirează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

mira vb. v. CUTREMURA. ÎNCRÎNCENA. ÎNFIORA. ÎNFRICOȘA. ÎNGROZI. ÎNSPĂIMÎNTA. OGLINDI. PROIECTA. RĂSFRÎNGE. REFLECTA. TREMURA. ZGUDUI.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MIRA2 vb. I. R e f l. (Franțuzism învechit) A se vedea, a se privi ca într-o oglindă. Baba cochetă și sulemenită se mirează în oglinda rîurilor. ALECSANDRI, ap. CADE. ◊ T r a n z. f a c t. O fantastică grădină Ce mirează flori de lotus în oglinda unui lac. id. ib. ♦ I n t r a n z. A se reflecta, a se răsfrînge. Și mirînd din apă vezi Cum la ochi ș-auz răzbate, Printre fum și prin scîntei, Trista voace de femei. ASACHI, S. L. I, 177. - Prez. ind.: mirez. – Din fr. mirer.

Intrare: mira (oglindi)
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mira
  • mirare
  • mirat
  • miratu‑
  • mirând
  • mirându‑
 singular plural
  • mirează
  • mirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mirez
 (să)
  • mirez
  • miram
  • mirai
  • mirasem
a II-a (tu)
  • mirezi
 (să)
  • mirezi
  • mirai
  • mirași
  • miraseși
a III-a (el, ea)
  • mirează
 (să)
  • mireze
  • mira
  • miră
  • mirase
plural I (noi)
  • mirăm
 (să)
  • mirăm
  • miram
  • mirarăm
  • miraserăm
  • mirasem
a II-a (voi)
  • mirați
 (să)
  • mirați
  • mirați
  • mirarăți
  • miraserăți
  • miraseți
a III-a (ei, ele)
  • mirează
 (să)
  • mireze
  • mirau
  • mirară
  • miraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mira, mirezverb

  • 1. învechit A se privi în sau ca într-o oglindă; a se oglindi. DEX '09 DLRLC
    sinonime: oglindi
    • format_quote Baba cochetă și sulemenită se mirează în oglinda rîurilor înghețate. ALECSANDRI, la CADE. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.