15 definiții pentru meriză
din care- explicative (6)
- relaționale (2)
- specializate (2)
- altele (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
meriză sf [At: VAIDA / V: ~reaz s, ~rează, ~rez s, ~reze s, mirez s / E: meriza] (Reg) Loc la umbră, unde se odihnesc vitele vara, la câmp, în timpul amiezii sau noaptea Si: (reg) bătătură, bouriște, merizătoare (1), meriziș, meriziște, meriziștină, merizuș, staniște, zăcătură.
mereaz2 s vz meriză
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
merează sf vz meriză
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
merez s vz meriză
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mereze s vz meriză
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mirez s vz meriză
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MERIZĂ s. v. staniște.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
meriză s. v. STANIȘTE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
meriză, merize, s.f. – Locul de odihnă, în amiaza de vară, pentru oi sau vite (Papahagi, 1925). – Din meriza (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
meriză, -e, s.f. – Locul de odihnă, în amiaza de vară, pentru oi sau vite (Papahagi 1925). – Din meriza.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MERÍZĂ s. f. (Transilv., Ban., Maram.) Loc, de obicei la umbră, unde se odihnesc vitele, vara, la cîmp, în timpul amiezei (VAIDA, com. din BREBENEȘTI-SIGHETUL MARMAȚIEI, GALȘA-TIMIȘOARA, ALR II 5 668/157, A 113) sau noaptea (ALR I 1122/61,283); (regional) staniște, bătătură, bouriște, zăcătură, merizătoare, meriziș, meriziște, meriziștină, merizuș. Satul cu acoperișurile-i de țiglă roșie, culcat ca o cireadâ de vaci în mirez. BENiUC, M. C. I, 477. Paște Nică oile, Paște-le, Pornește-le, . . . La mereaz întoarce-le. TEODORESCU, P. P. 41. Mă duc cu vitele la merez. REV. CRIT. IV, 87, cf. LEXIC REG. 20. - Și: meréze (DR. V, 761), mereáz subst.; mereáză (com. din GALȘA-TIMIȘOARA) s. f., meréz, mirez subst. – V. meriza.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MEREÁZ2 subst. v. meriză.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MEREÁZĂ s. f. v. meriză.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MERÉZ subst. v. meriză.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MERÉZE subst. v. meriză.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |