2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIOCÉN, -Ă, mioceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epoca inferioară a neogenului, caracterizată prin floră și faună asemănătoare cu cele actuale, în care s-au format contururile actuale ale continentelor și principalele lanțuri de munți. 2. Adj. Care aparține miocenului (1), privitor la miocen; miocenic. [Pr.: mi-o-] – Din fr. miocène.

miocen, ~ă [At: LTR2 / P: mi-o~ / E: fr miocène] 1 a Care aparține primei perioade a neogenului Si: miocenic (1). 2 a Care se referă la prima perioadă a neogenului Si: miocenic (2). 3 s Perioadă de început a neogenului, situată între paleogen și pliocen. 4 s Serie de straturi geologice din miocen (3).

MIOCÉN, -Ă, mioceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epoca inferioară a neogenului, caracterizată prin floră și faună apropiate de cele actuale, în care s-au format contururile actuale ale continentelor și principalele lanțuri de munți. 2. Adj. Care aparține miocenului (1), privitor la miocen; miocenic. [Pr.: mi-o-] – Din fr. miocène.

MIOCÉN s. n. Una dintre diviziunile erei terțiare, în care s-au format regnul animal și cel vegeta! precum și contururile actuale ale continentelor și principalele lanțuri de munți.

MIOCÉN s.n. (Geol.) Prima epocă (serie) a neogenului. // adj. Care aparține acestei epoci; miocenic. [Pron. mi-o-. / < fr. miocène, cf. gr. meion – mai puțin, kainos – recent, nou].

MIOCÉN, -Ă adj., s. n. (din) prima epocă a neogenului. (< fr. miocène)

MIOCÉN n. Epoca inferioară a neogenului, caracterizată printr-o floră și faună apropiată de cele pe care le cunoaștem astăzi. [Sil. mi-o-] /<fr. miocene

miocen a. și n. Geol. se zice de unul din cele patru diviziuni ale erei terțiare.

*miocén n. (d. vgr. meion, meîon, maĭ mic, și kainós, noŭ, recent. V. eo- și pliocen). Geol. Una din cele patru marĭ diviziunĭ ale ereĭ terțiare, teren între eocen și pliocen.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIOCÉN adj. (GEOL.) miocenic. (Depozite ~.)

MIOCEN adj. (GEOL.) miocenic. (Depozite ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MIO-2 „mai mic, mai puțin”. ◊ gr. meion „mai puțin” > fr. mio-, engl. id. > rom. mio-.~cen (v. -cen1), s. n., adj., 1. s. n., Diviziune a erei terțiare, situată între oligocen și pliocen, caracterizată prin floră și faună asemănătoare cu cele actuale. 2. adj., Care se referă la formațiile din această epocă; ~didim (v. -didim), s. m., monstru dicefalic avînd un cap mic fuzionat cu occipitalul unui cap de dimensiuni mari.

Intrare: miocen (adj.)
miocen1 (adj.) adjectiv
  • silabație: mi-o-cen
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miocen
  • miocenul
  • miocenu‑
  • mioce
  • miocena
plural
  • mioceni
  • miocenii
  • miocene
  • miocenele
genitiv-dativ singular
  • miocen
  • miocenului
  • miocene
  • miocenei
plural
  • mioceni
  • miocenilor
  • miocene
  • miocenelor
vocativ singular
plural
Intrare: miocen (s.n.)
  • silabație: mi-o-cen
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miocen
  • miocenul
  • miocenu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • miocen
  • miocenului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

miocen (adj.)

etimologie:

miocen (s.n.)

  • 1. Epoca inferioară a neogenului, caracterizată prin floră și faună asemănătoare cu cele actuale, în care s-au format contururile actuale ale continentelor și principalele lanțuri de munți.
    surse: DEX '09 DLRLC
  • diferențiere Prima epocă (serie) a neogenului.
    surse: DN

etimologie: