MIOCÉN, -Ă adj., subst. 1. Adj. Care aparține primei perioade a neogenului, care se referă la această perioadă; (rar) miocenic. DICȚ. 2. Subst. Perioada de început a neogenului, situată între paleogen și pliocen. Cu miocenul începe sfîrșitul domeniului marin în cea mai mare parte din Europa. LTR².3. Serie de straturi geologice din miocen (2). DICȚ. – Pronunțat: mi-o-. – Din fr. miocène.