MIO-₂ „mai mic, mai puțin”. ◊ gr. meion „mai puțin” > fr. mio-, engl. id. > rom. mio-. □ ~cen (v. -cen₁), s. n., adj., 1. s. n., Diviziune a erei terțiare, situată între oligocen și pliocen, caracterizată prin floră și faună asemănătoare cu cele actuale. 2. adj., Care se referă la formațiile din această epocă; ~didim (v. -didim), s. m., monstru dicefalic avînd un cap mic fuzionat cu occipitalul unui cap de dimensiuni mari.