2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

minore a vz minor

MINÓR, -Ă, minori, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu a împlinit încă vârsta majoratului. 2. Lipsit de importanță, neînsemnat, secundar; p. ext. șters, slab. 3. (Muz.; în sintagmele) Mod minor = mod a cărui gamă are la bază o terță mică. Gamă minoră sau mod minor = gamă sau mod în care semitonurile sunt dispuse între treptele a doua și a treia, a șasea și a șaptea. 4. (Log.; în sintagmele) Termen minor = termen care servește de subiect concluziei unui silogism. Premisă minoră = premisă care conține termenul minor al silogismului. – Din fr. mineur, lat. minor.

minor, ~ă [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~e / Pl: ~i, ~e / E: fr mineur, cf lat minor] 1-2 smf, a (Persoană) care nu a împlinit vârsta legală pentru a beneficia de drepturi civile și politice depline Si: (înv) minorean (1). 3 a Lipsit de importanță, de interes deosebit Si: secundar, șters Vz mărunt, inferior. 4 a (Log; îs) Termen ~ Termen care servește de subiect concluziei unui silogism. 5 a (Log; îs) Premisă ~ă Premisă care conține tennenul minor al silogismului. 6 a (Muz; îs) Mod ~ Mod a cărui gamă are la bază o terță mică. 7 a (Muz; îs) Gamă ~ Succesiune de opt note muzicale dispuse astfel încât între treapta a doua și a treia și între a cincea și a șasea să existe un semiton, iar între celelalte trepte să existe tonuri. 8 a (Muz; îs) Acord ~ Acord care are la bază o terță mică și o cvintă perfectă.

MINÓR, -Ă, minori, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu a împlinit încă vârsta la care își poate exercita toate drepturile. 2. Lipsit de importanță, neînsemnat, secundar; p. ext. șters, slab. 3. (Muz.; în sintagmele) Mod minor = mod a cărui gamă are la bază o terță mică. Gamă minoră sau mod minor = gamă sau mod în care semitonurile sunt dispuse între treptele a doua și a treia, a șasea și a șaptea. 4. (Log.; în sintagmele) Termen minor = termen care servește de subiect concluziei unui silogism. Premisă minoră = premisă care conține termenul minor al silogismului. – Din fr. mineur, lat. minor.

MINÓR, -Ă, minori, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care n-a împlinit încă vîrstă la care își poate exercita toate drepturile. (Substantivat) Ești minoră încă. Mai ai de crescut. IBRĂILEANU, A. 29. 2. De mică importanță, neînsemnat, secundar. Preocupări minore.Arte minore = meșteșuguri care cer iscusință, rutină și gust artistic (pictura pe vase, ilustrarea manuscriselor, argintăria etc.). 3. (Muz.; în expr.) Gamă minoră = mod diatonic, avînd terța și sexta mici (în raport cu tonica). 4. (Logică; în expr.) Termen minor (sau premisă minoră) =unul dintre cei doi termeni (sau dintre cele două premise) ai unui silogism și anume acela care conține subiectul concluziei.

MINÓR, -Ă adj. 1. (Despre persoane; adesea s.) Neajuns încă la majorat. 2. Secundar, puțin important; mai mic; (p. ext.) șters, slab. 3. (Muz.) Gamă minoră sau mod minor = gamă sau mod în care semitonurile sunt dispuse între treptele a doua și a treia, a șasea și a șaptea. 4. (Log.) Termen minor = subiectul concluziei unui silogism; premisă minoră = premisa care conține termenul minor. [< lat. minor, cf. fr. mineur].

MINÓR, -Ă adj. 1. (despre tineri; și s. m. f.) neajuns încă la majorat. 2. lipsit de importanță; secundar; (p.ext.) șters, slab. 3. (muz.) mod ~ sau gamă ~ă = mod sau gamă din cinci tonuri și două semitonuri (între treptele II-III și VI-VII). 4. (log.) termen ~ = subiectul concluziei unui silogism; premisă ~ă = premisa care conține termenul minor. (< fr. mineur, lat. minor)

MINÓR ~ă (~i, ~e) 1) și substantival (despre persoane) Care nu a ajuns la majorat; neajuns la vârsta majoratului. Copil ~. 2) Care este de importanță sau de interes neînsemnat. /<fr. mineur, lat. minor

minor m. care nu are încă etatea de 21 ani împliniți.

minor a. Muz. compusă dintr’un ton și semiton.

*minór, -ă adj. (lat. minor, maĭ mic, comparativu d. parvus, mic. V. minus, mărunt). Care n’a ajuns încă la majorat: legea pune o limită munciĭ copiilor minorĭ. Muz. Ton minor, compus dintr’un ton și un semiton. Gamă minoră. V. gamă. Ordine minore, primele patru trepte în călugăria catolică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

minór adj. m., s. m., pl. minóri; adj. f., s. f. minóră, pl. minóre

minór adj. m., s. m., pl. minóri; f. sg. minóră, pl. minóre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MINÓR adj. 1. nevârstnic, (înv.) minorean. (Persoană ~.) 2. v. secundar. 3. mic, redus, secundar. (De importanță ~.)

MINOR adj. 1. nevîrstnic, (înv.) minorean. (Persoană ~.) 2. colateral, lăturalnic, marginal, neimportant, neînsemnat, secundar, (rar) lateral, (fig.) periferic. (O problemă ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

minore (cuv. it. „minor”) v. maggiore.

minor, atribut al unor formațiuni muzicale tipizate, în succesiune (melodice) sau în simultaneitate (armonice), formațiuni concepute la nivel de schemă și nu obligatoriu la nivel sintactic; sensul m. derivă structural – și numai relativ – din dispunerea unor intervale* și – în chip absolut – din antinomia față de major*; m. este, de aceea, o stare, un caracter, un gen (II), chiar un mod*; în sensul său logic și istoric restrâns [tonalitatea (1) comportă numai două moduri: cel major și cel m.]. Destinul noțiunii de m. este indisolubil legat de acela al noțiunii de major. Totuși câteva particularități ale m. primesc definirea sa în teoria muzicii occid. Astfel, se acceptă existența a trei forme de game m. care, toate, au la bază (peste finală*) o terță* mică (minoră). M. natural este adevăratul mod eolic introdus în sistemul modurilor de către Glareanus; m. armonic este modul care, după modelul majorului, a transformat subtonul* (treapta* a VII-a naturală) într-o sensibilă*; m. melodic, este un m. armonic în care, pentru evitarea intervalului de secundă* mărită*, a fost urcată și treapta a VI-a; în coborâre, m. melodic folosește scara m. natural. Deși principial teoria armoniei (III, 2) consideră, prin analogie și prin opoziție cu majorul, că în m. cele trei principale funcții* (T, D, Sd) sunt minore, totuși, pentru întărirea caracterului dominantic al cadenței (1) autentice, D este majorizată (ceea ce corespunde de altfel structurii m. armonic). Tot prin analogie cu majorul, mai ales în stilul armonic al barocului*, acordul* final al unei evoluții în m., era înlocuit prin acordul majorizat, cu terță mare, al tonicii*.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OCTAVIA MINOR (c. 70-11 î. Hr.), sora împăratului Augustus. Între 40 și 32 î. Hr. a fost căsătorită cu Marc Antoniu.

Intrare: minore
minore
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: minor
minor adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minor
  • minorul
  • minoru‑
  • mino
  • minora
plural
  • minori
  • minorii
  • minore
  • minorele
genitiv-dativ singular
  • minor
  • minorului
  • minore
  • minorei
plural
  • minori
  • minorilor
  • minore
  • minorelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

minor

etimologie: