minor, ~ă [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~e / Pl: ~i, ~e / E: fr mineur, cf lat minor] 1-2 smf, a (Persoană) care nu a împlinit vârsta legală pentru a beneficia de drepturi civile și politice depline Si: (înv) minorean (1). 3 a Lipsit de importanță, de interes deosebit Si: secundar, șters Vz mărunt, inferior. 4 a (Log; îs) Termen ~ Termen care servește de subiect concluziei unui silogism. 5 a (Log; îs) Premisă ~ă Premisă care conține tennenul minor al silogismului. 6 a (Muz; îs) Mod ~ Mod a cărui gamă are la bază o terță mică. 7 a (Muz; îs) Gamă ~ Succesiune de opt note muzicale dispuse astfel încât între treapta a doua și a treia și între a cincea și a șasea să existe un semiton, iar între celelalte trepte să existe tonuri. 8 a (Muz; îs) Acord ~ Acord care are la bază o terță mică și o cvintă perfectă.