3 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÍNIMUM s. n., adv. 1. S. n. Punct, limită, fază reprezentând extrema inferioară. 2. S. n. Cea mai redusă cantitate, valoare, intensitate; minim1. 3. Adv. În cantitatea, timpul, spațiul minim2; cel puțin..., pe puțin...; măcar. – Din lat., fr. minimum.

minimum [At: NEGULICI / Pl: (1-2) ~uri / E: lat minumum, fr minimum] 1 snPunct, limită, fază reprezentând extrema inferioară. 2 sn Cea mai mică valoare, cantitate, intensitate Si: (rar) minim1 (1). 3 av (Pe lângă ne) Cel puțin...

MÍNIMUM s. n., adv. 1. S. n. Punct, limită, fază reprezentând extrema inferioară. 2. S. n. Cea mai mică cantitate, valoare, intensitate; minim1. 3. Adv. În cantitatea, timpul, spațiul minim2; cel puțin..., pe puțin...; măcar. – Din lat., fr. minimum.

MÍNIMUM s.n. Cea mai mică valoare pe care o poate lua o mărime variabilă. ♦ Punct, limită inferioară. // adv. Cel puțin; măcar. // s.n. V. minim. [< fr., lat. minimum].

MÍNIMUM I. s. n. 1. punct, limită inferioară. 2. cea mai mică cantitate, valoare, intensitate etc.; minim (III). II. adv. cel puțin; măcar. (< lat., fr. minimum)

MÍNIMUM ~uri n. Valoare inferioară a unei mărimi variabile; limită inferioară; minim. /<lat., fr. minimum

MÍNIM1, minimuri, s. n. Minimum (2). ◊ Minim de trai = cantitate de bunuri și de servicii strict necesare întreținerii vieții unei persoane sau a unei familii, la un anumit grad de dezvoltare a societății. – Din minimum, prin apropiere de minim2.

minim1 sn [At: REBREANU, R. I, 251 / Pl: (rar) ~uri / E: minimum, pad minim] 1 (Rar) Minimum (2). 2 (Îs) ~ de trai Cantitate de bunuri strict necesare întreținerii vieții unei persoane sau a unei familii.

MÍNIM1, minimuri, s. n. Minimum (2). ◊ Minim de trai = cantitate de bunuri și de servicii strict necesare întreținerii vieții unei persoane sau a unei familii, la un anumit grad de dezvoltare a societății. – Din minimum, prin apropiere de minim2.[1]

  1. Var. minimum LauraGellner

MÍNIM1, minimuri, s. n. (Și în forma minimum) Limita inferioară în ceea ce privește cantitatea, intensitatea, valoarea etc., sub care nu se poate coborî sau nu este necesar să se coboare. Nu știu ce să fac să nu mă mai îngraș... Am redus la minimum mîncarea C. PETRESCU, C. V. 207. [Caragiale] era dramaturg născut. În «Momente» e un minimum de expunere. Încolo totul e dialogat. IBRĂILEANU, S. 60. ◊ Minim de trai = sumă de bani, salariu, venit foarte mic, care de-abia acoperă cheltuielile absolut indispensabile pentru trai. ♦ Valoarea cea mai mică pe care o poate lua sau pe care e permis să o ia o mărime variabilă. – Variantă: mínimum s. n.

MÍNIM s.n. Limită inferioară în ceea ce privește cantitatea, calitatea etc. [Pl. -uri, var. minimum s.n. / < fr., lat. minimum].

MÍNIM, -Ă I. adj. cel mai mic (ca dimensiuni, durată, intensitate, valoare); foarte mic; minimal. II. s. f. 1. valoarea cea mai mică, într-un interval, a unei variabile sau funcții. ◊ centru de joasă presiune atmosferică. 2. categorie de greutate la box pentru juniorii între 42 și 45 kg. III. s. n. minimum (2). ♦ ~ de trai = venitul necesar pentru satisfacerea nevoilor elementare de consum ale unei persoane sau familii. (< fr. minime, lat. minimus)

MÍNIM2 ~uri n. Valoare inferioară a unei mărimi variabile; limită inferioară; minimum. /Din minimum[1]

  1. Var. minimum LauraGellner

*mínim, -ă adj. (lat. minimus, superlativu d. parvus, mic. V. minor). Foarte mic, cel maĭ mic: o sumă minimă, cantitatea minimă e de un litru pe oră. S. n., pl. e. Cel maĭ jos grad, cea maĭ mică intensitate, extensiune saŭ cantitate considerată ca limită: minimu ĭuțeliĭ, pedepseĭ, prețuluĭ. Ca adv. se întrebuințează latinu minimum [n. d. minimus], cel puțin: o temperatură de minimum 8 grade deasupra luĭ zero, o pedeapsă de minimum zece anĭ. Se zice și ca s. n. fără pl. un maximum de pedeapsă. – Și minimal (germ. minimal). V. maxim.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mínimum3 s. n., art. mínimumul

!mínimum2 (la ~) loc. adv.

arată toate definițiile

Intrare: minimum (adv.)
minimum2 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • minimum
  • minimu‑
Intrare: minimum (s.n.)
minimum1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minimum
  • minimumul
  • minimumu‑
plural
  • minimumuri
  • minimumurile
genitiv-dativ singular
  • minimum
  • minimumului
plural
  • minimumuri
  • minimumurilor
vocativ singular
plural
Intrare: minim (s.n.)
minim2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minim
  • minimul
  • minimu‑
plural
  • minimuri
  • minimurile
genitiv-dativ singular
  • minim
  • minimului
plural
  • minimuri
  • minimurilor
vocativ singular
plural
minimum1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minimum
  • minimumul
  • minimumu‑
plural
  • minimumuri
  • minimumurile
genitiv-dativ singular
  • minimum
  • minimumului
plural
  • minimumuri
  • minimumurilor
vocativ singular
plural
minimum2 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • minimum
  • minimu‑
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

minimum (adv.)

  • 1. În cantitatea, timpul, spațiul minim; cel puțin..., pe puțin...
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: măcar

etimologie:

minimum (s.n.)

  • 1. Punct, limită, fază reprezentând extrema inferioară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Cea mai redusă cantitate, valoare, intensitate; minim.
    surse: DEX '09 DN sinonime: minim (s.n.) antonime: maxim (s.n.)

etimologie:

minim (s.n.) minimum (2)

  • 1. Limita inferioară în ceea ce privește cantitatea, intensitatea, valoarea etc., sub care nu se poate coborî sau nu este necesar să se coboare; minimum.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: minimum (adv.) 2 exemple
    exemple
    • Nu știu ce să fac să nu mă mai îngraș... Am redus la minimum mîncarea. C. PETRESCU, C. V. 207.
      surse: DLRLC
    • [Caragiale] era dramaturg născut. În «Momente» e un minimum de expunere. Încolo totul e dialogat. IBRĂILEANU, S. 60.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Minim de trai = cantitate de bunuri și de servicii strict necesare întreținerii vieții unei persoane sau a unei familii, la un anumit grad de dezvoltare a societății.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Valoarea cea mai mică pe care o poate lua sau pe care e permis să o ia o mărime variabilă.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • minimum, prin apropiere de minim.
    surse: DEX '09 DEX '98