12 definiții pentru minimum (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÍNIMUM s. n., adv. 1. S. n. Punct, limită, fază reprezentând extrema inferioară. 2. S. n. Cea mai redusă cantitate, valoare, intensitate; minim1. 3. Adv. În cantitatea, timpul, spațiul minim2; cel puțin..., pe puțin...; măcar. – Din lat., fr. minimum.

minimum [At: NEGULICI / Pl: (1-2) ~uri / E: lat minumum, fr minimum] 1 snPunct, limită, fază reprezentând extrema inferioară. 2 sn Cea mai mică valoare, cantitate, intensitate Si: (rar) minim1 (1). 3 av (Pe lângă ne) Cel puțin...

MÍNIMUM s. n., adv. 1. S. n. Punct, limită, fază reprezentând extrema inferioară. 2. S. n. Cea mai mică cantitate, valoare, intensitate; minim1. 3. Adv. În cantitatea, timpul, spațiul minim2; cel puțin..., pe puțin...; măcar. – Din lat., fr. minimum.

MÍNIMUM s.n. Cea mai mică valoare pe care o poate lua o mărime variabilă. ♦ Punct, limită inferioară. // adv. Cel puțin; măcar. // s.n. V. minim. [< fr., lat. minimum].

MÍNIMUM I. s. n. 1. punct, limită inferioară. 2. cea mai mică cantitate, valoare, intensitate etc.; minim (III). II. adv. cel puțin; măcar. (< lat., fr. minimum)

MÍNIMUM ~uri n. Valoare inferioară a unei mărimi variabile; limită inferioară; minim. /<lat., fr. minimum

*mínim, -ă adj. (lat. minimus, superlativu d. parvus, mic. V. minor). Foarte mic, cel maĭ mic: o sumă minimă, cantitatea minimă e de un litru pe oră. S. n., pl. e. Cel maĭ jos grad, cea maĭ mică intensitate, extensiune saŭ cantitate considerată ca limită: minimu ĭuțeliĭ, pedepseĭ, prețuluĭ. Ca adv. se întrebuințează latinu minimum [n. d. minimus], cel puțin: o temperatură de minimum 8 grade deasupra luĭ zero, o pedeapsă de minimum zece anĭ. Se zice și ca s. n. fără pl. un maximum de pedeapsă. – Și minimal (germ. minimal). V. maxim.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mínimum3 s. n., art. mínimumul

mínimum s. n., art. mínimumul


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: minimum (s.n.)
minimum1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minimum
  • minimumul
  • minimumu‑
plural
  • minimumuri
  • minimumurile
genitiv-dativ singular
  • minimum
  • minimumului
plural
  • minimumuri
  • minimumurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

minimum (s.n.)

  • 1. Punct, limită, fază reprezentând extrema inferioară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Cea mai redusă cantitate, valoare, intensitate; minim.
    surse: DEX '09 DN sinonime: minim (s.n.) antonime: maxim (s.n.)

etimologie: