25 de definiții pentru mineral (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mineral, ~ă [At: AMFILOHIE, G. E. 15973 / Pl: ~e, ~i, (înv, sn) ~uri / E: fr mineral, lat mineralis] 1 sn Corp natural, omogen fizic și chimic, component al rocilor și minereurilor și format în urma proceselor fizico-chimice din scoarța pământului. 2 a Care se referă la minerale. 3 a Conținând sau alcătuit din minerale (1). 4 a (îs) Apă ~ă sau ape (ori izvoare) ~e Apă subterană sau de suprafață, termală sau atermală, cu conținut de săruri, gaze sau substanțe radioactive, care îi conferă proprietăți terapeutice Si: (înv) apă metalică, apă metalicească. 5 a (Pex; îas) Loc, stațiune etc. unde se găsesc ape minerale (4). 6 a (Îas) Cură, tratament cu ape minerale (4). 7 a (Îs) Ulei ~ Ulei obținut prin distilarea țițeiului.

MINERÁL, -Ă, minerali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Corp solid, cu o anumită compoziție chimică, existent în natură în stare cristalină sau amorfă, în componența rocilor și a minereurilor. 2. Adj. Care conține minerale (1), care ține de minerale, privitor la minerale, de natura mineralelor. ◊ Apă minerală sau ape (ori izvoare) minerale = apă care conține în soluție săruri, gaze sau substanțe radioactive care îi conferă proprietăți terapeutice; p. ext. loc, stațiune etc. unde se găsesc asemenea ape; tratament făcut cu astfel de ape. Ulei mineral = ulei obținut prin distilarea țițeiului. – Din fr. minéral, lat. mineralis.

MINERÁL, -Ă, minerali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Corp solid, cu o anumită compoziție chimică, care se găsește în natură în stare cristalină sau amorfă, în componența rocilor și a minereurilor. 2. Adj. Care conține minerale (1), care ține de minerale, privitor la minerale, de natura mineralelor. ◊ Apă minerală sau ape (ori izvoare) minerale = apă care conține în soluție săruri, gaze sau substanțe radioactive și care îi conferă proprietăți terapeutice; p. ext. loc, stațiune etc. unde se găsesc asemenea ape; tratament făcut cu astfel de ape. Ulei mineral = ulei obținut prin distilarea țițeiului. – Din fr. minéral, lat. mineralis.

MINERÁL1, minerale, s. n. Corp solid, cristalizat sau amorf, care se găsește în scoarța pămîntului și care are o anumită compoziție chimică.

MINERÁL2, -Ă, minerali, -e, adj. Care conține minerale, care ține de minerale, care se referă la minerale. Cărbune mineral.Un însemnat spor de producție îl aduce întrebuințarea îngrășămintelor organice și minerale. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 382, 5/1. ◊ (Spre deosebire de regnul animal și regnul vegetal) Regnul mineral = totalitatea mineralelor. Apă minerală = apă care conține în soluție săruri, gaze și substanțe radioactive; (la pl., rar) stațiune unde se află asemenea ape. Pe sub seară scoborîm în satul Olănești, vestit prin băile lui de ape minerale. VLAHUȚĂ, O. A. II 137. Pe la sfîrșitul lui august poate mă întorc și eu la Paris de la apele minerale. GHICA, A. 587. Nu departe de aici sînt apele minerale de Strungă. NEGRUZZI, S. I 192. Izvor mineral = izvor a cărui apă conține în soluție o cantitate însemnată de săruri sau de gaze, avînd o temperatură mai înaltă de 20°, uneori puternic radioactivă. Ulei mineral = ulei obținut prin distilarea țițeiului. Parafina este un ulei mineral.

MINERÁL s.n. Corp solid, care se află în natură cristalizat sau amorf (în interiorul sau la suprafața Pământului). [< fr. minéral, cf. lat.t. minerale].

MINERÁL, -Ă adj. Care conține minerale, referitor la minerale. ◊ Apă minerală = apă în a cărei soluție se află săruri, substanțe radioactive, gaze. [Cf. fr. minéral, lat. mineralis].

MINERÁL, -Ă I. adj. 1. referitor la minerale, care conține minerale. ♦ apă ~ă = apă în a cărei soluție se află săruri, substanțe radioactive, gaze. 2. de piatră. II. s. n. corp solid, care se află în natură cristalizat, sau amorf (în interiorul, sau la suprafața pământului). (< rus. mineral, fr. minéral, lat. mineralis)

MINERÁL2 ~e n. Corp solid natural, anorganic, din componența rocilor și a minereurilor. ~e cristalizate. ~e amorfe. /<fr. minéral, lat. mineralis

MINERÁL1 ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de corpurile anorganice; propriu corpurilor anorganice. Chimie ~ă. 2) Care conține corpuri anorganice; constituit din materie anorganică. Combustibil ~. /<fr. minéral, lat. mineralis

mineral n. corp neorganizat ce se află în interiorul pământului sau pe suprafața sa, ca pietrele și metalele. ║ a. ce ține de minerale: regnul animal, vegetal și mineral; apă minerală, ce conține în disoluțiuni substanțe minerale și care are proprietăți terapeutice.

*minerál, -ă adj. (mlat. mineralis, d. minéra, fr. minière, minieră. V. mineraĭ). Format din materie brută, neorganizată (ca bulgăriĭ care se scot din mine): substanțe minerale. S. n., pl. e. Corp brut, neorganizat, bucată de pămînt orĭ de peatră așa cum se scoate din mină: mineral de plumb, de cupru. Cărbune mineral, cărbune de pămînt, cărbune fosil. Ape minerale, care ĭes din pămînt și conțin în disoluțiune unele substanțe minerale și se întrebuințează la băĭ sau la băut. Regnu mineral, mare despărțitură în științele naturale care cuprinde metalele și mineralele, în opoz. cu regnu vegetal și animal.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

minerál2 s. n., pl. minerále

minerál1 adj. m., pl. mineráli; f. minerálă, pl. minerále

minerál adj. m., pl. mineráli; f. sg. minerálă, pl. minerále

minerál s. n., pl. minerále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MINERÁL adj. v. anorganic.

MINERAL adj. anorganic, neorganic. (Substanță ~ ).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mineral, (engl. = mineral) element sau compus cu compoziție chimică definită, format pe cale naturală și având o stare de agregare solidă și omogenă. M. sunt corpuri anorganice cristalizate sau amorfe; după unii autori, sunt considerate m. și anumite substanțe organice din cadrul scoarței terestre (de ex. chihlimbar, țiței etc.). M. cristalizate sunt caracterizate prin: habitus, structură reticulară internă și proprietăți fizico-chimice vectoriale, iar m. amorfe, prin: lipsa unor forme și structuri reticulare proprii, proprietăți fizico-chimice izotrope și instabilitate termodinamică. În funcție de chimismul lor, m. se grupează în: elemente native, sulfuri sau sulfosăruri, oxizi, hidroxizi, halogenuri și săruri oxigenate (carbonați, nitrați, borați, iodați, sulfați, cromați, fosfați, arseniuri, vanadați, silicați). În funcție de frecvența în roci, se disting: m. principale sau esențiale și m. accesorii, iar în funcție de momentul formării lor: m. primare și m. secundare; în sedimente – după originea lor – se disting: m.alogene și m.autigene, iar în filoanele metalifere: m. metalice și m. de gangă.

MINERALE. Subst. Mineral; minereu. Acvamarin; agat; alait; albit; alunit; ametist; amfibol; amiantă; andaluzit; apatit; argonit; aur nativ; azbest; azurit; baritină; beril; blendă; bronzit; calcedonie; calcit; calcopirită; celestină; cleveit; columbit, niobit; corindon; cornalină; crisoberil; cuarț; diamant; dolomită; durit; epidot; euclaz; feldspat; ferită; fier nativ; fluorină; gagarinit; galenă; ghips; grafit; granat; hornblendă; kainit; labrador; lapislazuli, lapis, lazurit; leucit; magnetit, magnetită; magnezit; malahit; mangan; marcasit; mică; molibden; molibdenit, muscovit; nichelină; ortoclaz, ortoză; pirită; pirotină; realgar; rubin, balaș (înv.); safir; scapolit; serpentin; silex; silicat; smarald, smaragd; spinel; stibină; stronțianit; sulf; talc, talcșist (înv.); tantalit; topaz; tremolit; turanit; turmalină; uraninit. Mineralizare; demineralizare. Mineralogie; mineralog. Geologie; geolog. Muzeu mineralogic. Minerit. Miner. Adj. Mineral; mineralizat; mineralogic; mineralizator. Vb. A se mineraliza; a se demineraliza; a demineraliza. V. metale, pietre prețioase și semiprețioase, rocă.

arată toate definițiile

Intrare: mineral
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mineral
  • mineralul
  • mineralu‑
  • minera
  • minerala
plural
  • minerali
  • mineralii
  • minerale
  • mineralele
genitiv-dativ singular
  • mineral
  • mineralului
  • minerale
  • mineralei
plural
  • minerali
  • mineralilor
  • minerale
  • mineralelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)