NEORGANIC, -Ă, neorganici, -ce, adj. (Biol., Chim.) Anorganic. [Pr.: ne-or-] – Pref. ne- + organic (după fr. anorganique).

neorganic, ~ă a [At: EPISCUPESCU, A. 27/6 / P: ne-or~ / Pl: ~ici, ~ice / E: ne- + organic] (Blg; Chm) Anorganic.

NEORGANIC, -Ă, neorganici, -ce, adj. (Biol., Chim.) Anorganic. [Pr.: ne-or-] – Ne- + organic (după fr. anorganique).

NEORGANIC, -Ă, neorganici, -e, adj. Anorganic.

neorganic (desp. ne-or-) adj. m., pl. neorganici; f. neorganică, pl. neorganice

neorganic (ne-or-) adj. m., pl. neorganici; f. neorganică, pl. neorganice

neorganic adj. m. (sil. ne-or-), pl. neorganici; f. sg. neorganică, pl. neorganice

NEORGANIC adj. v. anorganic.

NEORGANIC adj. anorganic, mineral. (Substanță ~.)

NEORGANIC, -Ă adj. Negativ al lui organic; (Biol.) anorganic. Coprinde... unele neorganice trupuri. episcupescu, a. 27/6. Țărna ce acopere toată fața pămîntului este o legătură mijlocitoare între viața organică și neorganică. ar (1830), 3²/16. Au fost cunoscută deschilinirea între trupurile vii sau organice și între cele moarte sau neorganice. antrop. 277/4, cf. J. cihac, i. n. 3/19, caiet, 65^r/6, negulici. Toate obiectele naturale se împart în organice și neorganice. stamati, m. 2/2, cf. 21/20. Plantele ocupă în natură o pozițiune tranzitivă... între domeniul animalelor și domeniul neorganic (mineralelor). barasch, m. ii, 224/5. Istoria naturală... își întinde domeniul ei deopotrivă și în lumea neorganică și în cea organică. rom. Lit. 332²/21, cf. MARIN, f. 2/7, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., LTR². – pl.: neorganici, -ce. – pref. ne- + organic (după fr. anorganique, inorganique, germ. anorganisch).