7 intrări

school Articole pe această temă:

42 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIEL, miei, s. m. Puiul (mascul al) oii, în primele luni de la naștere. ◊ Zăpada (sau omătul) mieilor = zăpada care cade uneori primăvara târziu. ♦ Blana prelucrată a puiului oii; carnea acestui animal. – Lat. agnellus.

MIEL, miei, s. m. Puiul (mascul al) oii, în primele luni de la naștere. ◊ Zăpada (sau omătul) mieilor = zăpada care cade uneori primăvara târziu. ♦ Blana prelucrată a puiului oii; carnea acestui animal. – Lat. agnellus.

miel sm [At: PSALT. HUR. 9979 / Pl: miei / E: ml agnellus] 1-2 Pui (de sex masculin) al oii, de la naștere până la doi ani Vz cârlan, cârțar, noaten. 3 (Îcs) De-a ~ul Joc de copii constând în azvârlirea unui băț astfel încât să atingă pe rând pământul cu cele două capete. 4 (Reg, îs) Zăpada (sau omătul, neaua) mieilor sau zăpada la miel Ninsoare sub formă de mici particule sferice Si: mielușel (7). 5 (Reg; îas) Grindină. 6 (Pop; îe) A umbla ca ~ul orbului A umbla neîngrijit. 7 (Îae) A umbla fără rost. 8 (Pop; îe) A avea somnu' mieilor A dormi mult. 9 (Pop; îe) A face ~ de ghindă A fi lipsit de caracter. 10 (Fig) Persoană bună și blândă. 11 (Bis; îs) -ul lui Dumnezeu Iisus Hristos. 12 Carne de miel (1-2). 13 Blană de miel (1-2). 14 (Pgn; rar) Pui (de sex masculin) al altor animale erbivore mici. 15 (Reg, îs) ~ negru Motiv decorativ cusut cu lână neagră pe mânecile și pe gulerul cojocului. 16 (Nob, îs) ~ul cel de aur Lâna de aur, decorație spaniolă. 17 (Pfm) Penis.

MIEL, miei, s. m. Puiul oii în primele luni (indiferent de sex). Oaia finului fătase un miel. ISPIRESCU, L. 208. Mai bine nici oaia cu doi miei, nici lupul flămînd. NEGRUZZI, S. I 249. Am un sălaș Plin cu miei albi (Dinții), GOROVEI, C. 132. Mielul blînd suge la două oi. (În comparații) Blînd ca un miel.Omătul (sau zăpada) mieilor = zăpada care cade uneori primăvara tîrziu, cînd nu o mai așteaptă nimeni. Ș-au să ne mai bată viscole, căci trebuie să vie asupra lumii omătul mieilor. SADOVEANU, B. 92. ♦ Blana prelucrată a acestui animal. Un cap cu plete... înfundat într-o căciulă de miel. EMINESCU, N. 33. Ș-a ivit un voinicel, Nalt la stat și subțirel, Cu meșini, cu cojocel, Cu cușmă creață de miel. ȘEZ. I 10. ♦ Carnea acestui animal. Ospătarul le dete borș de miel. NEGRUZZI, S. I 280.

MIEL miei m. 1) Pui de oaie (în special de sex masculin). Pielicică de ~. ◊ ~ul blând suge la două oi se spune despre persoanele care trag foloase din două părți. 2) Blana prelucrată a acestui pui. 3) Carnea acestui animal. /<lat. agnellus

miel m. 1. făt de oaie care suge încă; 2. carne de miel; 3. fig. ființă bună și blajină. [Lat. AGNELLUS].

ȚẤȚĂ, țâțe, s. f. 1. (Pop.) Sân, mamelă. ◊ Loc. adj. De țâță = (despre copii) sugar. ◊ Loc. adv. La țâță = la sân, la piept. ◊ Expr. A da țâță = a da să sugă, a alăpta. A avea țâță = a avea lapte suficient pentru a-și alăpta copilul. 2. Gurguiul urciorului, prin care se bea apă. 3. (Pop.) Celulă în care se dezvoltă matca albinelor. 4. Compuse: (Bot.) țâța-caprei = a) barba-caprei; b) plantă erbacee cu frunzele alungite, cu florile galbene-aurii (Tragopogon pratensis); țâța-oii = a) degetar; b) ciuboțica-cucului; țâța-vacii = a) varietate de viță-de-vie care produce struguri cu boabe lunguiețe, cărnoase; razachie (Vitis); b) ciuboțica-cucului; c) plantă erbacee cu frunzele dispuse în rozetă și cu florile galbene, așezate în umbele la vârful tulpinii (Primula elatior); țâța-fiului = plantă de munte cu rizom scurt și gros, tulpină înaltă, frunze ovale și flori roșii (Polygonum bistorca); țâța-mielului = urechelniță; țâța-oilor = arnică. – Lat. *titia.

mielo- [At: DN3 / P: mi-e~ / E: fr myélo-, it mielo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) măduva spinării.

MIELO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) măduva spinării”, „medular”, „măduvă”. [Pron. mi-e-, var. miel-. / < fr. myélo-, it. mielo-, cf. gr. myelos].

MIEL(O)-, -MIELÍE, -MIELÍTĂ elem. „măduvă”. (< fr. myél/o/-, -myélie, -myélite, cf. gr. myelos)

ȚÂȚĂ ~e f. 1) pop. Organ de secreție a laptelui la mamifere; glandă mamelară; mamelă. ◊ Copil de ~ copil sugar. A da ~ a alăpta. A avea ~ a avea lapte în cantitate suficientă (în perioada alăptării copilului). ~a-vacii plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze mari, ovale, și cu flori galbene, dispuse în umbele; ciuboțica-cucului. ~a-caprei a) varietate de viță de vie cu boabe mari, lunguiețe și cărnoase; b) plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze lungi, înguste, și cu flori galbene-aurii, solitare; barba-caprei. ~a-mielului plantă erbacee decorativă cu tulpina erectă, cu frunze cărnoase și eliptice, cu flori roz sau roșii; urechelniță. ~a-oii a) plantă erbacee veninoasă cu tulpina erectă, cu frunze păroase și cu flori mari, roșii sau galbene, dispuse în inflorescențe; b) plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze mari, subțiate spre pețiol, și cu flori galbene-închise, dispuse în umbele. ~a-oilor plantă erbacee medicinală, cu tulpina erectă și păroasă, cu frunze eliptice, mari, și cu flori galbene, care crește în regiuni umede montane; arnică. ~a-fiului plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze mari, alungite, și cu flori roșii dispuse în spice terminale, care crește în regiuni umede montane. 2) reg. Celulă de fagure în care se dezvoltă matca; botcă. 3) pop. Parte în formă de cioc de la gura unor vase (pe unde se bea); gurgui. /<lat. titia

mel (est) și mĭel (vest) m., pl. meĭ, mĭeĭ (lat. agnĕllus [dim. d. agnus], de unde s’a făcut mñel apoĭ ñel [cum se zice și azĭ pop. în est], apoĭ mĭel, mel; it. agnello, pv. agnel, fr. agneau. V. mĭa, mioară). Berbece în primele lunĭ după naștere: melul blînd suge la doŭă mume (Nec. Let. 2, 257). Carne de mel: a mînca mel. Fig. Ființă blîndă și bună: un mel de om.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

miel s. m., pl. miei, art. miéii

miél s. m., pl. miéi, art. miéii

coáda-miélului (plantă) s. f. art., g.-d. art. cózii-miélului

!límba-miélului (plantă) s. f. art., g.-d. art. límbii-miélului

!țấța-miélului (urechelniță) s. f. art., g.-d. art. țấței-miélului

arată toate definițiile

Intrare: miel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miel
  • mielul
  • mielu‑
plural
  • miei
  • mieii
genitiv-dativ singular
  • miel
  • mielului
plural
  • miei
  • mieilor
vocativ singular
  • mielule
plural
  • mieilor
Intrare: Miel
nume propriu (I3)
  • Miel
Intrare: coada-mielului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coada-mielului
plural
genitiv-dativ singular
  • cozii-mielului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: limba-mielului / limba-mielușelului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • limba-mielului
plural
genitiv-dativ singular
  • limbii-mielului
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • limba-mielușelului
plural
genitiv-dativ singular
  • limbii-mielușelului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mielo
mielo
invariabil (I1)
  • mielo
prefix (I7-P)
  • miel
Intrare: salata-mielului
salata-mielului substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • salata-mielului
plural
genitiv-dativ singular
  • salatei-mielului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: țâța-mielului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâța-mielului
plural
genitiv-dativ singular
  • țâței-mielului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

miel

  • 1. Puiul (mascul al) oii, în primele luni de la naștere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bârâiec diminutive: mielușel, -ea / -ică attach_file 5 exemple
    exemple
    • Oaia finului fătase un miel. ISPIRESCU, L. 208.
      surse: DLRLC
    • Mai bine nici oaia cu doi miei, nici lupul flămînd. NEGRUZZI, S. I 249.
      surse: DLRLC
    • Am un sălaș Plin cu miei albi (Dinții), GOROVEI, C. 132.
      surse: DLRLC
    • Mielul blând suge la două oi.
      surse: DLRLC
    • în comparații Blând ca un miel.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Zăpada (sau omătul) mieilor = zăpada care cade uneori primăvara târziu.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Ș-au să ne mai bată viscole, căci trebuie să vie asupra lumii omătul mieilor. SADOVEANU, B. 92.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Blana prelucrată a puiului oii; carnea acestui animal.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Un cap cu plete... înfundat într-o căciulă de miel. EMINESCU, N. 33.
        surse: DLRLC
      • S-a ivit un voinicel, Nalt la stat și subțirel, Cu meșini, cu cojocel, Cu cușmă creață de miel. ȘEZ. I 10.
        surse: DLRLC
      • Ospătarul le dete borș de miel. NEGRUZZI, S. I 280.
        surse: DLRLC

etimologie:

coada-mielului

  • 1. Plantă erbacee cu frunze lucitoare și cu flori violete (Verbascum phoeniceum).
    surse: DEX '09
  • 2. Mică plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori de culoare albastru-deschis cu vinișoare mai întunecate (Veronica prostrata).
    surse: DEX '09

etimologie:

limba-mielului / limba-mielușelului limba-mielușelului

  • 1. Plantă erbacee acoperită cu peri aspri, cu flori albastre sau albe, folosită contra tusei (Borago officinalis).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: arăriel

etimologie:

salata-mielului

etimologie:

țâța-mielului

  • 1. Plantă erbacee decorativă cu tulpina erectă, cu frunze cărnoase și eliptice, cu flori roz sau roșii.
    surse: DEX '09 NODEX sinonime: urechelniță

etimologie: