2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

miț sn vz miță1

miț n., pl. urĭ (din mițe, pl. luĭ miță, considerat ca n. pl. în -e). Pl. Lînă de mĭel, care, fiind măruntă, servește la umplut saltelele și plapomele, ca și coditura (R. S. GrS. 6, 59): un miț de lînă. (VR. 1911, 8, 210).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MIȚ cf. subst. miță (de lînă). 1. Miț, 1620 (Sur XIV). 2. Mițeu, Vladuțu, olt. (AO XVII 330). 3. + -oc: Mițoc (17 B III 212). 4. + -ura: Mițur/a, b., -ea (16 B III 81); cf. subst. mițurcă, var. la mișiurcă „coif egiptean” (DR III); v. Mațura în Partea a III-a.

Intrare: Miț
nume propriu (I3)
  • Miț
Intrare: miț
miț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.