27 de definiții pentru mișină / mișună mișună (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÍȘINĂ, (1, 2, 3) mișini, (4) mișine, s. f. 1. (Reg.) Grămadă de cereale, de alimente etc. adunate ca provizie; strânsură; mulțime de bunuri, bogăție, avere. 2. (Reg.) Gaură în pământ sau mușuroi în care își depozitează unele animale hrana pentru iarnă; p. ext. vizuină, cuib; totalitatea animalelor dintr-o vizuină. 3. (Reg.) Mulțime, adunătură (de ființe). 4. Mică scobitură pe suprafața dinților (molari ai) calului și ai altor erbivore, care dispare în timp prin tocire și în funcție de care se poate stabili vârsta animalului. [Pl. și: mișini.Var.: míșună s. f.] – Cf. rus. mîșina.

mișină sf [At: CANTEMIR, IST. 191 / V: (reg) ~șimă, ~șnă, ~șună / Pl: ~ne și ~ni / E: cf rs мышина] 1 (Reg) Provizie de alimente pentru iarnă. 2 (Spc) Alune, boabe etc. adunate de animale, mai ales șoareci, pentru iarnă. 3 (Pex) Grămadă de bunuri Si: belșug, bogăție. 4 (Reg) Spor. 5 (Reg) Gaură în pământ sau mușuroi unde unele animale, în special șoarecii, strâng hrana pentru iarnă. 6 (Pex) Vizuină. 7 Totalitate a animalelor dintr-o vizuină. 8 Mulțime de ființe. 9 (Reg) Turmă de oi. 10 Substanță neagră din cornetul dentar extern al cailor de până la 6-8 ani Si: (reg) grăunte, muscă, negreață, pui, studeniță. 11 Cavitate în dinții cailor de până la 6 ani Si: (reg) butură, cupă, muscă, negreață. 12 (Reg; îe) A i se șterge (cuiva) ~na sau a da de ~ A îmbătrâni.

MÍȘINĂ, mișine, s. f. 1. (Reg.) Grămadă de cereale, de alimente etc. adunate ca provizie; strânsură; mulțime de bunuri, bogăție, avere. 2. (Reg.) Gaură în pământ sau mușuroi în care își depozitează unele animale hrana pentru iarnă; p. ext. vizuină, cuib; totalitatea animalelor dintr-o vizuină. 3. (Reg.) Mulțime, adunătură (de ființe). 4. Mică scobitură pe suprafața dinților (molari ai) calului și ai altor animale erbivore, care dispare cu vârsta prin roadere și după care se recunoaște vârsta animalului. [Pl. și: mișini.Var.: míșună s. f.] – Cf. rus. mâșina.

MÍȘINĂ1, mișini, s. f. (Regional) 1. Grămadă de lucruri (mai ales cereale, alimente) adunate ca provizie; rezervă de orice fel. Strînge mișină de cu vreme. PANN, P. V. III 72. Ce-ai strîns tu, pentru iarnă, că eu am făcut nouă mișini pe cîmp. ȘEZ. VII 27. 2. Mulțime, adunătură, învălmășeală. Unde te afli? ... Într-un furnicar ciocoiesc... într-o mișină de jigănii pocite cu fețe de om. ALECSANDRI, T. 1343. – Variantă: míșună (DELAVRANCEA, S. 89) s. f.

MIȘÍNĂ2, mișine, s. f. Mică scobitură pe suprafața dinților molari ai calului și ai altor ierbivore, care dispare cu vîrstă, prin roadere. – Variantă: mișúnă s. f.

MÍȘINĂ ~e f. 1) înv. Gaură în pământ sau în mușuroi în care unele animale își adună hrana pentru iarnă. 2) Mică adâncitură în dinții cailor și ai altor animale, după care se determină vârsta acestora. /cf. rus. mâșina

MIȘINĂ s.f. (Mold., Ban.) Vizuină. A: Un guziu grăunceane culesease și cu multe nevoi și osteneale în mișina ce făcuse le strînsease. CANTEMIR, IST. C: Mishinĕ. AC, 354. Etimologie: cf. rus. myšina. Cf. comoară, covru, peșteră.

mișină f. Mold. furnicar; fig. mișină de cinovnici AL. [V. mișuì].

míșină (est) și míșună (vest) f., pl. ĭ (lat. mĕssio, -ónis, recoltare [pv. meison, fr. moisson], de unde s’a făcut *mășúne, apoĭ, pin disimilare, *mușúne, și de aicĭ mișină, mișună supt infl. verbuluĭ *míșin, míșun. De la „recoltare” înț. a trecut la „recoltă, proviziune, de ĭarnă”, apoĭ la „proviziune adunată de guzganĭ, grămadă, furnicar”. V. mișun. Cp. cu căpșună, mincĭună). Grămăgĭoară, proviziune (de boabe, de banĭ ș. a.): strînseseră o mișună și ajunseseră să se bucure de un căpitălaș (CL. 1910, 211), a făcut mișună (1910, 215), o mișnă de alunele scoase cu plugu (Cov., VR. 1911, 11, 258). Moșoroĭ supt care guzganiĭ îșĭ adună proviziunĭ (Cant.). Lucru prefăcut în fărămițe (Bz.): s’a găsit numaĭ mișină din el. Jimină, furnicar, mare amestec și mișcare de vietățĭ (V. poșidic): o mișină de vermĭ, de șoaricĭ, de Jidanĭ. La dințiĭ caluluĭ, adîncătură în care se găsește o substanță negricĭoasă care dispare pin tocirea dinților spre bătrîneță (se numește și mursă și muscă). – Și mișnă, pl. e (Cov.). În nord mișăniță, pl. e (supt infl. unor cuv. ca ferfeniță. Cp. și cu ceh. mišenice, amestec), jimină. V. mișun 1.

MÍȘUNĂ2 s. f. v. mișină.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

míșină1 (scobitură în dinții ierbivorelor) s. f., g.-d. art. míșinei; pl. míșine

míșină2/míșună (grămadă de alimente, mulțime de ființe) (reg.) s. f., g.-d. art. míșinii/míșunii; pl. míșini/míșuni

míșină / míșună (grămadă de alimente, mulțime de ființe) s. f., g.-d. art. míșinii / míșunii; pl. míșini / míșuni

míșină (scobitură în dinții ierbivorelor) s. f., g.-d. art. míșinei; pl. míșine

arată toate definițiile

Intrare: mișină / mișună
mișină2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mișină
  • mișina
plural
  • mișini
  • mișinile
genitiv-dativ singular
  • mișini
  • mișinii
plural
  • mișini
  • mișinilor
vocativ singular
plural
mișună1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mișună
  • mișuna
plural
  • mișuni
  • mișunile
genitiv-dativ singular
  • mișuni
  • mișunii
plural
  • mișuni
  • mișunilor
vocativ singular
plural
mișină1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mișină
  • mișina
plural
  • mișine
  • mișinele
genitiv-dativ singular
  • mișine
  • mișinei
plural
  • mișine
  • mișinelor
vocativ singular
plural
mișună1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mișună
  • mișuna
plural
  • mișune
  • mișunele
genitiv-dativ singular
  • mișune
  • mișunei
plural
  • mișune
  • mișunelor
vocativ singular
plural

mișină / mișună mișună

  • 1. regional Grămadă de cereale, de alimente etc. adunate ca provizie; mulțime de bunuri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: avere bogăție strânsură attach_file 2 exemple
    exemple
    • Strînge mișină de cu vreme. PANN, P. V. III 72.
      surse: DLRLC
    • Ce-ai strîns tu, pentru iarnă, că eu am făcut nouă mișini pe cîmp. ȘEZ. vii 27.
      surse: DLRLC
  • 2. regional Gaură în pământ sau mușuroi în care își depozitează unele animale hrana pentru iarnă.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
  • 3. regional Mulțime, adunătură (de ființe).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: învălmășeală attach_file un exemplu
    exemple
    • Unde te afli?... Într-un furnicar ciocoiesc... Într-o mișină de jigănii pocite cu fețe de om. ALECSANDRI, T. 1343.
      surse: DLRLC
  • 4. Mică scobitură pe suprafața dinților (molari ai) calului și ai altor erbivore, care dispare în timp prin tocire și în funcție de care se poate stabili vârsta animalului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
  • comentariu Varianta mișină cu plural mișine se folosește pentru sensul (4.).
    surse: DOOM 2

etimologie: