METOC, metocuri, s. n. Mănăstire mică, subordonată administrativ unei mănăstiri mai mari; proprietate imobiliară a unei mănăstiri; spec. clădire (sau grup de clădiri) care aparține unei mănăstiri și care servește ca loc de găzduire. [Var.: metoh, (reg.) mitoc s. n.] – Din sl. metohŭ.

metoc sn [At: (a. 1573) CUV. D. BĂTR. I, 23 / V: ~oh (Pl: (înv) ~oașe), (reg) mit~, mitoh / S și: metoch / Pl: ~uri / E: slv метохъ, ngr μετόχι] 1 Mănăstire subordonată altei mănăstiri. 2 Proprietate imobiliară a unei mănăstiri. 3 (Spc) Clădire care aparține unei mănăstiri și care servește ca loc de găzduire, mai ales pentru călugări.

METOC, metocuri, s. n. Mănăstire mică, subordonată administrativ unei mănăstiri mai mari; proprietate imobiliară a unei mănăstiri; spec. clădire care aparține unei mănăstiri și care servește ca loc de găzduire. [Var.: metoh, (reg.) mitoc s. n.] – Din sl. metohŭ.

METOC, metocuri, s. n. Mănăstire mică subordonată din punct de vedere administrativ unei mănăstiri mai mari. ◊ (cu sens colectiv) Așezări omenești, în afara incintei mănăstirii, dar care aparțineau acesteia. În sus nu mai erau decît cîteva binale, dincolo de metocul episcopiei. CAMIL PETRESCU, O. II 394. Porni Artemie apostolește pe drumul Bucureștilor. Cînd ajunse la metoc, găsi pe Averchie vînzînd borș. STĂNOIU, C. I. 10. – Variante: mitoc (CREANGĂ, A. 121), metoh, metoașe (ODOBESCU, S. II 14), s. n.

metoc n. (pl. metoașe) 1. sucursală de mănăstire pusă sub protecțiunea alteia mai cu vază, pământeană sau străină; 2. căsuță clădită lângă o mănăstire de un călugăr care dispune de mijloace spre a duce o vieață particulară ca un pensionar. [Gr. mod. METÓHI].

metóc și -óh, V. mitoc.

metoh sn vz metoc

mitoc sn vz metoc

mitoh sn vz metoc

MITOC ~uri n. 1) Mănăstire mică subordonată unei mănăstiri mai mari. 2) Casă sau grup de case care aparțineau unei mănăstiri și serveau ca loc de găzduire (pe lângă aceasta). /<sl. metohu

METOH s.n. (Mold., ȚR) Mănăstire subordonată altei mănăstiri. A: Ieși din oraș și mearse la un metoh ce-au dăruit el sv[i]ntei mănăstiri. DOSOFTEI, VS. Într-acel ostrov avea mănăstirea metoh. COMOARA LUI DAMASCHIN STUDITUL. B: Și alte metochori cu de toate au zidit și au făcut. ANON. CANTAC. Nicolae . . . zise că ar găsi mare odihnă de ar vrea să meargă la metohul lui ce se cheamă Zulupas. MINEIUL (1776). Etimologie: sl. metohŭ, ngr. metohi.

mitoc n. V. metoc: s’ajungi dichiu la vr’un mitoc CR.

mitóc și (maĭ vechĭ) metóc și metóh n., pl. urĭ, oace și (vechĭ) oașe (vsl. metohŭ, d. ngr. metóhi, fermă mînăstirească, schit, d. met-ého, particip. V. epocă). Mînăstire mică dependentă de alta maĭ mare. Căsuță afară din mînăstire în care locuĭește un călugăr maĭ bogat. Han dependent de o mînăstire p. călugăriĭ care vin în oraș. V. ospiciŭ, sucursală.

metoc s. n., pl. metocuri

!metoc s. n., pl. metocuri

metoc s. n., pl. metocuri/metoace

mitoc, -tocuri.

METOC s. (BIS.) (înv.) sucursală. (~ al unei mănăstiri.)

METOC s. (BIS.) (înv.) sucursală. (~ al unei mănăstiri.)

metoc (metocuri), s. n. – 1. Mănăstire dependentă de alta. – 2. Reședință călugărească în afara mănăstirii. – Var. metoh, mitoc, (pl.) metoace. Mr. mitohe. Ngr. μετόχι (Roesler 572; Murnu 37), parțial prin intermediul sl. metochĭ (Vasmer, Gr., 98; Conev 108). – Der. mitocan, s. m. (bădăran, nerod, nătărău; mojic, grosolan), după Filimon de la un metoc sau reședință din București, din cartierul Dealul Spirii, pentru al cărui sens cf. sp. arrabalero; mitocancă, s. f. (mahalagioaică); mitocănesc, adj. (vulgar, necioplit); mitocănește, adv. (mîrlănește); mitocănie, s. f. (grosolănie, necuviință); mitocănime, s. f. (adunătură de mitocani).

MITOCU DRAGOMIRNEI, com. în jud. Suceava, situată în Pod. Dragomirnei; 4.007 loc. (2000). Rezervația forestieră „Făgetul Dragomirnei” (131 ha). În satul Dragomirna se află mănăstirea Dragomirna.

METÓC s. n. Mănăstire subordonată altei mănăstiri; proprietate imobiliară a unei mănăstiri ; s p e c. clădire care aparține unei mănăstiri și care servește ca loc de găzduire (ma iales pentru călugări). Au săpat. . . de unde se înceape iazul pin din josul metohului (a. 1 573). CUV. BĂTR. I, 23. Ieși din oraș și mearse la un metoh ce-au dăruit el sv[I]ntei mănăstiri. DOSOFTEI, V. S. octombrie 63^r/4. Să feace călugăr ședzînd la un metoh. id. ib. decembrie 226^v/8. Fiind Ion Flocea intr-acea vreame la metohul nostru pe Isvor. . . s-au tămplat di-au perit și boul lui Ion Lițul (a. 1 696). ȘTEFANELLI, D. C. 14. Această sare . . . să o trimață cu corabie la Țarigrad, la mitohul sfîntului Ierusalim (a. 1 715). URICARIUL, II, 113/21. Și au făcut o culă cu arme și cu tunuri, să le fie de pază, și alte metochori cu de toate au zidit și au făcut. . . din care are monăstirea mult venit (începutul sec. XVIII). MAG. IST. IV, 257. Într-acel ostrov avea mănăstirea metoh (a. 1 747). GCR II, 40/8, cf. 40/16. Nicolae . . . zise că ar găsi mare odihnă de ar vrea să meargă la metohul lui ce se cheamă Zulupas. MINEIUL (1 776), 78^v1/15. Găsind moșiia Bărladului . . . ci esti mitoc mănăstirii Sf. Spiridon din Eș. . . s-au rugat să o ieu di la mănăstire și să o dau d[u]m[i]s[ale] (a. 1 786). IORGA, S. D. VII, 238. Să se mute și maicele ce se află aicea în Prapa-Doamna Paraschiva, rămăind numai vro trei patru din cele mai bătrâne, dăndu-le această biserică metoh. Că în vreme ce va avea trebuință vreunele să nu umble căutînd gazdă, ci să tragă la metoh (a. 1 803). URICARIUL, VII.131. Mănăstirea Sf. Prooroc Samuil din târgul Focșani ce este metohul mănăstirei Sf. Spiridon de aice din orașul Iașii (a. 1 815). ib. II, 6/21. Și altă fîntînă iarăși să orînduise să facă înlăuntrul metohului sfinții episcopii Rîmnic (a. 1 819). DOC. EC. 201. Streini fiind și ei, da mănăstirile, metoașele și lucrurile besericești rudelor și patrioților lor, ca să-i chivernisească. ZILOT, CRON. 71. Cu ziua dimpreună intră în capitală Și la metoh așteaptă. HELIADE, O. I, 217. Neagoe Basarab. . . robește o mare parte a țării monăstirilor și o mare parte a monăstirilor ca metoașe străine grecești. BĂLCESCU, M. V. 17. Are atîtea concubine, cîte metoașe are monasterul. FILIMON, O. I, 315. Un domn i-au dat mitocul Vizantea, ce era pînă atunci mitoc al monasterei neînchinată Pîngărații. I. IONESCU, P. 462. Pe vremea aceea era bine să fii harabagiu . . . Cum ieșeai din Varatic, intrai în Agapia. . . apoi în Războieni, apoi pe la mitoace și aveai mașterei de nu erai bucuros. CREANGĂ, P. 109. Cîțiva monași. . . veniră în Țeara Românească, cu rugăciune la domnie să li se dăruiască lor monastirea Snagovul și să fie adaosă ca metoh supus monăstirii lor. ODOBESCU, S. I, 432. Cotmeana, altă fundație a lui Mircea, un mitoc al Coziei, se ridică pe plai vecin din Argeș. IORGA, L. R. 10. Porni Artemie apostolicește pe drumul Bucureștilor. Cînd ajunse, la metoc, găsi pe Averchie vînzînd borș. STĂNOIU, C. I. 10. (Prin analogie) Creangă se simte îndatorat să-și ocrotească familia. . . La el acasă era un fel de metoc al Humuleștilor. CĂLINESCU, I. C. 90. ◊ (În legătură cu verbe ca „a face”, „a închina”, „a dărui” sau cu echivalente ale acestora) Mănăstirile cele mari și cele mici care nu sînt închinate printr-alte părți streine pre la alte mănăstiri. . . să nu fie volnic nimenilea a pune nici a le închina să fie metoașe altor mănăstiri (a. 1 669). MAG. IST. I, 133/16. [Mănăstirea] era zidită de Păun Vameșul și închinată metoh la Xiropotamu (a, 1 717). IORGA, S. D. VI, 60. [Mănăstirea Putna] au așezat-o a fi în volnicia sa singură stăpînitoare tuturor lucrurilor ei, nefăcîndu-o metoc nicăiri (a. 1 756). URICARIUL, XIV, 182/18. O sfântă mănăstioară. . . pre care dănd-o ctitorii, au numit-o să fie mitoc sfintei mân[ă]stiri Putn[e]i (a. 1 758-1 759). IORGA, S. D. XII, 237. - Scris și: metoch. – Pl.: metocuri. – Și: metóh (pl. și, învechit, metoașe), (regional) mitóc, mitóh s. n. – Din slavonul метохъ, ngr. μετοχι.

METÓH s. n. v. metoc.