2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

meteleu sm, a [At: KLEIN, D. 379 / V: ~lău / Pl: ~lei / E: cf mg metelö] (Trs) 1-2 Om bleg. 3-4 Bărbat neputincios. 5-6 Găligan.

METELÉU, metelei, s. m. (Regional) 1. Nătărău, prost. Sărmane bărbatul meu. Ești nebun și meteleu. PAMFILE, A. R. 171. Decît pîne cu hemeu Și s-o mînc c-un meteleu, Mai bine-oi mînca pogace, Cu voinicul care-mi place. MARIAN, NU. 41. 2. Mîncău. Dar numai cu atîta mîncare așteptai tu pe trei metelei... dacă nici mie nu-mi fu de-ajuns?I RETEGANUL, P. III 63.

METELÉU, metelei, s. m. (Reg.) 1. Prost, nătâng, nătărău. 2. Mâncău.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

METELÉU adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

meteleu adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

METELEU subst. ard. tradus Tölpel „bădăran” de Tiktin, dar cf. ung. metely „gălbează”. 1. Numele unui sat situat în gura Bărăganului, fosta regiune pastorală. 2. Din antroponim: Metelești s. (Cat). 3. Meteleaucă = Meceleaucă = Meteileaucă fam., 1775 (AO XXI 191).

Intrare: Meteleu
Meteleu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Meteleu
Intrare: meteleu
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meteleu
  • meteleul
  • meteleu‑
plural
  • metelei
  • meteleii
genitiv-dativ singular
  • meteleu
  • meteleului
plural
  • metelei
  • meteleilor
vocativ singular
  • meteleule
plural
  • meteleilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

meteleu regional

etimologie: