Definiția cu ID-ul 969526:
Enciclopedice
METELEU subst. ard. tradus Tölpel „bădăran” de Tiktin, dar cf. ung. metely „gălbează”. 1. Numele unui sat situat în gura Bărăganului, fosta regiune pastorală. 2. Din antroponim: Metelești s. (Cat). 3. Meteleaucă = Meceleaucă = Meteileaucă fam., 1775 (AO XXI 191).