METELEU, metelei, s. m. (Regional) 1. Nătărău, prost. Sărmane bărbatul meu. Ești nebun și meteleu. PAMFILE, A. R. 171. Decît pîne cu hemeu Și s-o mînc c-un meteleu, Mai bine-oi mînca pogace, Cu voinicul care-mi place. MARIAN, NU. 41. 2. Mîncău. Dar numai cu atîta mîncare așteptai tu pe trei metelei... dacă nici mie nu-mi fu de-ajuns?I RETEGANUL, P. III 63.