2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

METAMORFOZÁRE, metamorfozări, s. f. Acțiunea de a (se) metamorfoza.V. metamorfoza.

METAMORFOZÁRE, metamorfozări, s. f. Acțiunea de a (se) metamorfoza.V. metamorfoza.

metamorfozare sf [At: POLIZU / Pl: ~zări / E: metamorfoza] 1-3 Metamorfoză (2-4).

METAMORFOZÁRE, metamorfozări, s. f. Acțiunea de a se metamorfoza; prefacere, transformare, metamorfoză.

METAMORFOZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) metamorfoza și rezultatul ei; transformare prin metamorfoză; metamorfoză. [< metamorfoza].

METAMORFOZÁ, metamorfozez, vb. I. 1. Refl. (Despre unele animale inferioare) A se dezvolta prin metamorfoză. 2. Refl. și tranz. A căpăta sau a face să capete altă figură, altă înfățișare; fig. a(-și) schimba caracterul, firea, comportarea. ♦ (Mitol.) A (se) preface în plantă, în animal sau într-un lucru neînsuflețit. – Din fr. métamorphoser.

METAMORFOZÁ, metamorfozez, vb. I. 1. Refl. (Despre unele animale inferioare) A se dezvolta prin metamorfoză. 2. Refl. și tranz. A căpăta sau a face să capete altă figură, altă înfățișare; fig. a(-și) schimba caracterul, firea, comportarea. ♦ (Mitol.) A (se) preface în plantă, în animal sau într-un lucru neînsuflețit. – Din fr. métamorphoser.

metamorfoza [At: LEON ASACHI, B. 92/19 / V: (îvr) ~fosi / Pzi: ~zez / E: fr métamorphoser] 1-2 vtr (Mit) A (se) preface în animal, în plantă sau într-un lucru neînsuflețit. 3 vr (D. oameni) A se transforma, schimbându-și înfățișarea sau caracterul, felul de a fi. 4 vr (D. animale inferioare) A se transforma prin metamorfoză (1).

METAMORFOZÁ, metamorfozez, vb. I. Refl. (Despre unele animale inferioare) A trece prin metamorfoze în cursul dezvoltării lor, a se dezvolta prin metamorfoză. ♦ (Mitol.; despre oameni și zei) A-și schimba prin mijloace supranaturale înfățișarea, a lua alt chip, a se transforma. ◊ Fig. (Livresc, despre persoane) A căpăta altă înfățișare (de obicei mai plăcută); a-și schimba caracterul.

METAMORFOZÁ vb. I. refl. A suferi o metamorfoză. ♦ (Fig.; despre oameni) A-și schimba înfățișarea, caracterul; a se transforma (treptat). [< fr. métamorphoser].

METAMORFOZÁ vb. I. refl. 1. a suferi o metamorfoză (1). 2. a-și schimba înfățișarea, caracterul, comportarea. II. refl., tr. a (se) transforma. (< fr. métamorphoser)

A METAMORFOZÁ ~éz tranz. A face să se metamorfozeze. /<fr. métamorphoser

A SE METAMORFOZÁ mă ~éz intranz. 1) (despre unele animale inferioare) A suferi o metamorfoză. 2) (în basme și în superstiții) A se preface prin farmece. 3) fig. (despre persoane) A căpăta un caracter, un exterior sau o comportare nouă. /<fr. métamorphoser

metamorfozà v. 1. a (se) schimba printr’o metamorfoză; 2. fig. a transforma complet: nenorocirile l’au metamorfozat.

*metamorfozéz v. tr. (d. metamorfoză; fr. métamorphoser). Transform, prefac, schimb: a metamorfoza apa’n vin, un avar în risipitor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

metamorfozáre s. f., g.-d. art. metamorfozắrii; pl. metamorfozắri

metamorfozáre s. f., g.-d. art. metamorfozării; pl. metamorfozări

metamorfozá (a ~) vb., ind. prez. 3 metamorfozeáză

metamorfozá vb., ind. prez. 1 sg. metamorfozéz, 3 sg. și pl. metamorfozeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

METAMORFOZÁRE s. v. metamorfoză.

METAMORFOZARE s. metamorfoză, modificare, prefacere, preschimbare, schimbare, transformare, (rar) strămutare, (înv. și pop.) mutare, prefăcătură, schimbătură, (reg.) străformare, (înv.) modificație, preobrajenie, strămutătură, transformație, (fig.) răsturnare. (A suferit o ~ adîncă.)

arată toate definițiile

Intrare: metamorfozare
metamorfozare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • metamorfozare
  • metamorfozarea
plural
  • metamorfozări
  • metamorfozările
genitiv-dativ singular
  • metamorfozări
  • metamorfozării
plural
  • metamorfozări
  • metamorfozărilor
vocativ singular
plural
Intrare: metamorfoza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • metamorfoza
  • metamorfozare
  • metamorfozat
  • metamorfozatu‑
  • metamorfozând
  • metamorfozându‑
singular plural
  • metamorfozea
  • metamorfozați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • metamorfozez
(să)
  • metamorfozez
  • metamorfozam
  • metamorfozai
  • metamorfozasem
a II-a (tu)
  • metamorfozezi
(să)
  • metamorfozezi
  • metamorfozai
  • metamorfozași
  • metamorfozaseși
a III-a (el, ea)
  • metamorfozea
(să)
  • metamorfozeze
  • metamorfoza
  • metamorfoză
  • metamorfozase
plural I (noi)
  • metamorfozăm
(să)
  • metamorfozăm
  • metamorfozam
  • metamorfozarăm
  • metamorfozaserăm
  • metamorfozasem
a II-a (voi)
  • metamorfozați
(să)
  • metamorfozați
  • metamorfozați
  • metamorfozarăți
  • metamorfozaserăți
  • metamorfozaseți
a III-a (ei, ele)
  • metamorfozea
(să)
  • metamorfozeze
  • metamorfozau
  • metamorfoza
  • metamorfozaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

metamorfozare

etimologie:

  • vezi metamorfoza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

metamorfoza

  • 1. reflexiv (Despre unele animale inferioare) A se dezvolta prin metamorfoză.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. reflexiv tranzitiv A căpăta sau a face să capete altă figură, altă înfățișare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.1. figurat A(-și) schimba caracterul, firea, comportarea.
      surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: transforma
    • 2.2. mitologie A (se) preface în plantă, în animal sau într-un lucru neînsuflețit.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: