metamorfozare sf [At: POLIZU / Pl: ~zări / E: metamorfoza] 1-3 Metamorfoză (2-4).

METAMORFOZARE, metamorfozări, s. f. Acțiunea de a se metamorfoza; prefacere, transformare, metamorfoză.

METAMORFOZARE s.f. Acțiunea de a (se) metamorfoza și rezultatul ei; transformare prin metamorfoză; metamorfoză. [< metamorfoza].

metamorfozare s. f., g.-d. art. metamorfozării; pl. metamorfozări

metamorfozare s. f., g.-d. art. metamorfozării; pl. metamorfozări

metamorfozare s. f., g.-d. art. metamorfozării; pl. metamorfozări

METAMORFOZARE s. v. metamorfoză.

metamorfozare s.f. metamorfoză, modificare, mutație, prefacere, preschimbare, schimbare, transfigurare, transformare, <rar> strămutare, transmutație, <înv. și pop.> mutare, prefacătură, schimbătură, <reg.> străformare, <înv.> modificație, preobrajenie, schimbăciune, străformație, strămutătură, transformație, <fig.> răsturnare, <fig.; înv.> răsturnătură. Metamorfozarea aspectului clădirii este radicală în urma lucrărilor de renovare. Nu crede în metamorfozarea caracterului colegului său.

METAMORFOZARE s. metamorfoză, modificare, prefacere, preschimbare, schimbare, transformare, (rar) strămutare, (înv. și pop.) mutare, prefăcătură, schimbătură, (reg.) străformare, (înv.) modificație, preobrajenie, strămutătură, transformație, (fig.) răsturnare. (A suferit o ~ adîncă.)

METAMORFOZÁRE s. f. Acțiunea de a (s e) m e t a m o r f o z a; prefacere, transformare, metamorfoză. Cf. POLIZU. - Pl.: metamorfozări. – V. metamorfoza.