4 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MERIȘÓR2, merișoare, s. n. 1. Diminutiv al lui măr2. 2. Fructul merișorului1 (2), de mărimea unei cireșe sau a unei nuci, de culoare roșiatică sau galbenă, cu gust dulce, adesea folosit pentru dulceață. 3. Fructul merișorului1 (3), cu aspect de bacă roșie, comestibil. – Măr2 + suf. -ișor.

MERIȘÓR1, merișori, s. m. 1. Diminutiv al lui măr1. 2. Numele a doi arbori din familia rozaceelor, cu flori melifere: a) arbore originar din Siberia, cu frunze aproape rotunde, cu flori albe sau roz, cultivat pentru fructele sale din care se prepară dulceață (Pirus baccata); b) (reg.) scoruș. 3. Mic arbust de munte din familia ericacee, cu frunze în permanență verzi, cu flori melifere de culoare albă sau roșiatică și cu fructe comestibile; smirdar (Vaccinium vitis idaea). 4. Cimișir. – Măr1 + suf. -ișor.

merișor2 sn [At: LB / V: ~oa sf / Pl: ~oare / E: măr2 + -ișor] 1-2 (Șhp) Măr2 (1) (mic). 3 Fruct al merișorului1 (3), de mărimea unei boabe de cireașă sau a unei nuci, de culoare roșie ca a mărgeanului sau galbenă, cu gust dulce, utilizat pentru dulceață. 4 Fruct al merișorului1 (5), cu aspect de bacă roșie, comestibil. 5 (Reg) Ou care se vopsește cel dintâi la Paști Si: (reg) cearcă, mingișoară (2).

merișor1 sm [At: LB / V: ~oa sf / Pl: ~i / E: măr + -ișor] 1-2 (Șhp) Măr1 (1) (tânăr). 3 Arbore sau arbust originar din Siberia, cu frunze aproape rotunde, cu flori albe sau roz, cultivat adesea prin grădini pentru fructele sale folosite la dulceață (Pirus baccata). 4 (Bot; reg) Scoruș-de-munte (Pirus aucuparia). 5 (Șîc ~-de-munte) Mic arbust de munte cu frunze veșnic verzi, cu flori melifere de culoare albă sau roșiatică și cu fructe comestibile Si: coacăză, coacăz-de-munte, cocăzar, smirdar (Vaccinum vitis idaea). 6 (Bot; Trs) Smirdar (Rhododendron Kotschyi). 7 (Bot; Mun, Olt; șîc ~-ghimpos) Ghimpe (Ruscus aculeatus). 8 (Bot; Mun; șîc ~-turcesc) Cimișir (Buxus sempervirens). 9 Frunze veșnic verzi ale merișorului1 (5). 10 (Bot; reg) Brăbănoi (Pirola rotundifolia). 11 (Bot; reg) Perișor (Pirola secunda). 12 (Bot; reg) Saschiu (Vinca herbacea). 13 Bărbănoc (Vinca minor). 14 (Bot; Buc) Rozmarin-de-munte (Gnaphalium silvaticum).

MERIȘÓR1, merișori, s. m. 1. Diminutiv al lui măr1. 2. Numele a doi arbori din familia rozaceelor, cu flori melifere: a) arbore originar din Siberia, cu frunze aproape rotunde, cu flori albe sau roz, cultivat pentru fructele sale din care se prepară dulceață (Pirus baccata); b) (reg.) scoruș. 3. Mic arbust de munte cu frunze în permanență verzi, cu flori melifere de culoare albă sau roșiatică și cu fructe comestibile; smirdar (Vaccinium vitis idaea). 4. Cimișir. – Măr1 + suf. -ișor.

MERIȘÓR2, merișoare, s. n. 1. Diminutiv al lui măr2. 2. Fructul merișorului1 (2), de mărimea unei cireșe sau a unei nuci, de culoare roșiatică sau galbenă, cu gust dulce, adesea întrebuințat pentru dulceață. 3. Fructul merișorului1 (3), cu aspect de bacă roșie, comestibil. – Măr + suf. -ișor.

MERIȘÓR1, merișoriși s. m. 1. Diminutiv al lui măr1. Crescut-au Doi merișori nalți, Nalți și minunați. TEODORESCU, P. P. 79. 2. Mic arbust de munte, cu frunzele totdeauna verzi, cu flori albe sau roșietice și cu fructe în formă de bobițe roșii folosite în alimentație (Vaccinium vitis idaea). ♦ Cimișir; frunzele acestui arbust. Doi școlari eminenți și-au disputat cununa de merișor, smulgînd admirația profesorilor. CARAGIALE, O. II 186.

MERIȘÓR2, merișoare, s. n. Diminutiv al lui măr2. Lupul.. îi spuse: ține, Făt-Frumos, acest merișor. ISPIRESCU, E. 75. Merișor că-i întindea, Spre mîncare i-l dedea. TEODORESCU, P. P. 440. Cîte fete ardelene Toate-s negre la sprîncene... Albișoare, roșioare Ca și niște merișoare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 28.

MERIȘÓR2 ~oáre n. Fructul merișorului. /măr + suf. ~ișor

MERIȘÓR1 ~i m. (diminutiv de la măr) Mic arbust din regiunile muntoase, cu frunze persistente, cu flori albe sau roz și cu fructe comestibile în formă de boabe roșii. /măr + suf. ~ișor

merișor m. 1. plantă cultivată adesea prin grădini, parcuri și cimitire (Vinca): din merișor se fac coroane pentru școlarii premiați; 2. (turcesc) cimșir; 3. arbust cu fructe roșii ca mărgeanul sau galbene, numite merișoare de mărimea cireșelor, din căre se face dulceață (Pirus baccata). [V. măr].

merișór m. (d. măr). Cimșir, o plantă lemnoasă perpetuŭ verde (luxus sempérvirens). Coacăz, cocăzar, un copăcel perpetuŭ verde care crește pin stîncĭ și produce niște boabe roșiĭ comestibile numite „merișoare” (vaccinium vitis idaea). Un fel de măr care face mere micĭ cît vișinele și cu coadă foarte lungă (pirus baccata). Pervincă. Scoruș sălbatic (Buc.). Perișor (pirola secunda). Alte plante cu acelașĭ nume. S. n., pl. oare. Fruct de merișor.

MERIȘOÁRE s. f. pl. Fructele merișorului1 (2).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

merișór1 (plantă) s. m., pl. merișóri

merișór2 (fruct) s. n., pl. merișoáre

merișór (plantă) s. m., pl. merișóri

merișór (fruct) s. n., pl. merișoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MERIȘÓR s. v. brăbănoi, cimișir, ghimpe, rozmarin-de-munte, saschiu, scoruș, smirdar, sunătoare.

MERIȘÓR s. (BOT.) 1. (Vaccinium vitis-idaea) smirdar, coacăz-de-munte, (reg.) coacăză, cocăzar. 2. (Pyrola secunda) brăbănoc, perișor, (reg.) verdeața-iernii.

arată toate definițiile

Intrare: Merișor
Merișor
substantiv propriu (SPM001S)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Merișor
  • Merișorul
plural
genitiv-dativ singular
  • Merișorului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Merișor
Merișor nume propriu
nume propriu (I3)
  • Merișor
Intrare: merișor (fruct)
merișor2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • merișor
  • merișorul
  • merișoru‑
plural
  • merișoare
  • merișoarele
genitiv-dativ singular
  • merișor
  • merișorului
plural
  • merișoare
  • merișoarelor
vocativ singular
plural
merișoară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: merișor (plantă)
merișor1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • merișor
  • merișorul
  • merișoru‑
plural
  • merișori
  • merișorii
genitiv-dativ singular
  • merișor
  • merișorului
plural
  • merișori
  • merișorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

merișor (fruct) pyrola Vaccinium merișoară

  • 1. Diminutiv al lui măr.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Lupul... îi spuse: ține, Făt-Frumos, acest merișor. ISPIRESCU, E. 75.
      surse: DLRLC
    • Merișor că-i întindea, Spre mîncare i-l dedea. TEODORESCU, P. P. 440.
      surse: DLRLC
    • Cîte fete ardelene Toate-s negre la sprîncene... Albișoare, roșioare Ca și niște merișoare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 28.
      surse: DLRLC
  • 2. Fructul merișorului, de mărimea unei cireșe sau a unei nuci, de culoare roșiatică sau galbenă, cu gust dulce, adesea folosit pentru dulceață.
    surse: DEX '09
  • 3. Fructul merișorului, cu aspect de bacă roșie, comestibil.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Măr + sufix -ișor.
    surse: DEX '09

merișor (plantă) pyrola Vaccinium

  • 1. Diminutiv al lui măr.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Crescut-au Doi merișori nalți, Nalți și minunați. TEODORESCU, P. P. 79.
      surse: DLRLC
  • 2. Numele a doi arbori din familia rozaceelor, cu flori melifere:
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 2.1. arbore originar din Siberia, cu frunze aproape rotunde, cu flori albe sau roz, cultivat pentru fructele sale din care se prepară dulceață (Pirus baccata).
      surse: DEX '09
    • surse: DEX '09
  • 3. Mic arbust de munte din familia ericacee, cu frunze în permanență verzi, cu flori melifere de culoare albă sau roșiatică și cu fructe comestibile (Vaccinium vitis idaea).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: smirdar
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 4.1. Frunzele acestui arbust.
      exemple
      • Doi școlari eminenți și-au disputat cununa de merișor, smulgînd admirația profesorilor. CARAGIALE, O. II 186.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Măr + sufix -ișor.
    surse: DEX '09 DEX '98