MERIȘÓR¹ s. m. (Bot.) 1. Diminutiv (hipocoristic) al lui m ă r ¹ (1). Cf. PONTBRIANT, D., CIHAC, I, 161, ALEXI, W., ENC. AGR. Crescut-au doi merișori nalți. TEODORESCU, P. P. 79. Face-m-aș . . . o creangă de merișor, Tocmai lîng-al tău trupșor. JARNIK-BÎRSEANU, D. 280. Frunză verde merișor. SEVASTOS, C. 45. ◊ F i g. (În poezia populară, ca termen de dezmierdare) Merișoru-i dus în țară. HODOȘ, P. P. 186. 2. Numele a doi arbori cu flori melifere din familia rozaceelor: a) arbore (uneori arbust) originar din Siberia, cu frunze aproape rotunde, cu flori albe sau roze, cultivat adesea prin grădini pentru fructele sale folosite la dulceață (Pirus baccata). Cf. PANȚU, PL., CADE; b) (Bucov.) Scoruș-de-munte (Pirus aucuparia). Cf. PANȚU, PL., CADE. 3. Numele a doi arbuști cu frunze persistente: a) (și în sintagma merișor de munte, ENC. ROM., PANȚU, PL.) mic arbust de munte cu frunze veșnic verzi, cu flori melifere de culoare albă sau roșiatică și cu fructe comestibile; coacăză, cocăzar, coacăz de munte, smirdar (Vaccinum vitis idaea). Cf. BRANDZA, FL. 337, ENC. ROM., PANȚU, PL., CADE; b) (Transilv.) smirdar (Rhododendron Kotschyi). Cf. PANȚU, PL. 4. (Munt.; prin Olt. și în sintagma merișor ghimpos) Ghimpe (Ruscus aculeatus). Cf. PANȚU, PL. 5. (Munt., și în sintagma merișor turcesc. DAMÉ, T. 186, PANȚU, PL.) Cimișir (Buxus sempervirens). Cf. BARCIANU, V., COSTINESCU. Merișorul se tunde o dată sau de două ori pe an (a. 1 882). ap. TDRG, cf. PANȚU, PL. ♦ Frunzele veșnic verzi ale merișorului¹ (5). Doi școlari eminenți și-au disputat cununa de merișor, smulgînd admirația profesorilor. CARAGIALE, O. II, 185. 6. Numele a două specii de plante din regiunile muntoase: a) brăbănoi (Pirola rotundifolia). Cf. LB, TDRG, PANȚU, PL. ; b) perișor (Pirola secunda). Cf. COSTINESCU, PANȚU, PL. cade. 7. Numele a două specii de plante erbacee cu tulpina întinsă pe pămînt, cu frunze persistente lucioase : a) saschiu (Vinca herbacea). Cf. DAM, T. 185, PANȚU, PL., ENC. AGR. ; b) bărbănoc (Vinca minor). Cf. DAM, T.₂ 40, CADE, PANȚU, PL. 8. (Prin Bucov.) Rozmarin-de-munte (Gnaphalium silvaticum). Cf. PANȚU, PL. – Pl.: merișori. – Și: (2, 3) merișoáră s. f. PANȚU, PL. – Măr + suf. i-șor.