24 de definiții pentru menghină menghinea minghinea minghine (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÉNGHINĂ, menghine, s. f. Dispozitiv de prindere a unor piese care urmează să fie prelucrate, alcătuit din două fălci și dintr-un șurub cu manivelă, cu ajutorul căruia se efectuează apropierea și depărtarea fălcilor. [Var.: minghineá, menghineá s. f.] – Din tc. mengene.

MÉNGHINĂ, menghine, s. f. Dispozitiv de prindere a unor piese care urmează să fie prelucrate, alcătuit din două fălci și dintr-un șurub cu manivelă, cu ajutorul căruia se efectuează apropierea și depărtarea fălcilor. [Var.: minghineá, menghineá s. f.] – Din tc. mengene.

menghină sf [At: (a. 1803) T. PAPAHAGI, C. L. / V: (înv) ~ne, mezghenă, mezghenea (Pl: ~ele), mezghină, (reg) ~ghenă, ~ghene, ~ghenea (Pl: ~ele), ~nea (Pl: ~ele), mindinea (Pl: ~ele), minghenă, minghenea (Pl: ~ele), min~, minghine, minghinea (Pl: ~ele), minginea (Pl: ~ele) / Pl: ~ne / E: tc mengene] 1 (Înv) Piuă pentru țesături. 2 Unealtă de fierărie, lăcătușerie și tâmplărie, alcătuită din două fălci acționate de un șurub, între care se fixeză piesa de prelucrat. 3 (Reg) Șurub la teasc. 4 (Reg; îf menghene) Cumpănă de zidărie. 5 (Mun; îf minghinea) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 6 (Mun; îf minghinea) Melodie după care se execută acest dans.

MÉNGHINĂ, menghine, s. f. Unealtă portativă sau fixată pe o masă de lucru, alcătuită dintr-o falcă fixă și una mobilă, ultima putîndu-se deplasa cu ajutorul unui șurub (cu manivelă), astfel încît să poată prinde între ele un obiect. Menghină de mînă. – Variante: mínghine (GALAN, Z. R. 23), minghineá (SADOVEANU, O. I 194), menghineá (CARAGIALE, O. I 334) s. f.

MENGHÍNĂ ~e f. Dispozitiv constând din două plăci metalice și un șurub, folosit pentru a fixa piesele care urmează să fie prelucrate (la strung, la masa de lucru). [G.-D. menghinei] /<turc. mengene

MENGHINEÁ s. f. v. menghină.

MENGHINEÁ s. f. v. menghină.

MENGHINEÁ s. f. v. menghină.

MINGHINEÁ s. f. v. menghină.

MINGHINEÁ s. f. v. menghină.

menghinea sf vz menghină

minghenă sf vz menghină

minghenea sf vz menghină

minghină sf vz menghină

minghine sf vz menghină

minghinea sf vz menghină

MINGHÍNE s. f. v. menghină.

MINGHINEÁ s. f. v. menghină.

minghineá f., pl. ele (din maĭ vechĭu menghenea, d. turc. mengene. V. mangealîc). Un fel de clește care se strînge cu un șurub și servește la ținut fix un lucru pe care vreĭ să-l bațĭ orĭ să-l pileștĭ (fr. étau).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ménghină s. f., g.-d. art. ménghinei; pl. ménghine

ménghină s. f., g.-d. art. ménghinei; pl. ménghine


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÉNGHINĂ s. (TEHN.) (reg.) urs, (Ban. și Transilv.) șaitău, (Transilv., Maram. și Mold.) șurub, (Transilv.) șut. (Strânge o piesă la ~.)

arată toate definițiile

Intrare: menghină
menghină substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • menghină
  • menghina
plural
  • menghine
  • menghinele
genitiv-dativ singular
  • menghine
  • menghinei
plural
  • menghine
  • menghinelor
vocativ singular
plural
menghinea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • menghinea
  • menghineaua
plural
  • menghinele
  • menghinelele
genitiv-dativ singular
  • menghinele
  • menghinelei
plural
  • menghinele
  • menghinelelor
vocativ singular
plural
minghinea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minghinea
  • minghineaua
plural
  • minghinele
  • minghinelele
genitiv-dativ singular
  • minghinele
  • minghinelei
plural
  • minghinele
  • minghinelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minghine
  • minghinea
plural
  • minghine
  • minghinele
genitiv-dativ singular
  • minghine
  • minghinei
plural
  • minghine
  • minghinelor
vocativ singular
plural

menghină menghinea minghinea minghine

  • 1. Dispozitiv de prindere a unor piese care urmează să fie prelucrate, alcătuit din două fălci și dintr-un șurub cu manivelă, cu ajutorul căruia se efectuează apropierea și depărtarea fălcilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Menghină de mână.
      surse: DLRLC

etimologie: