menghină sf [At: (a. 1803) T. PAPAHAGI, C. L. / V: (înv) ~ne, mezghenă, mezghenea (Pl: ~ele), mezghină, (reg) ~ghenă, ~ghene, ~ghenea (Pl: ~ele), ~nea (Pl: ~ele), mindinea (Pl: ~ele), minghenă, minghenea (Pl: ~ele), min~, minghine, minghinea (Pl: ~ele), minginea (Pl: ~ele) / Pl: ~ne / E: tc mengene] 1 (Înv) Piuă pentru țesături. 2 Unealtă de fierărie, lăcătușerie și tâmplărie, alcătuită din două fălci acționate de un șurub, între care se fixeză piesa de prelucrat. 3 (Reg) Șurub la teasc. 4 (Reg; îf menghene) Cumpănă de zidărie. 5 (Mun; îf minghinea) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 6 (Mun; îf minghinea) Melodie după care se execută acest dans.

MÉNGHINĂ, menghine, s. f. Unealtă portativă sau fixată pe o masă de lucru, alcătuită dintr-o falcă fixă și una mobilă, ultima putîndu-se deplasa cu ajutorul unui șurub (cu manivelă), astfel încît să poată prinde între ele un obiect. Menghină de mînă. – Variante: mínghine (GALAN, Z. R. 23), minghineá (SADOVEANU, O. I 194), menghineá (CARAGIALE, O. I 334) s. f.

MENGHÍNĂ ~e f. Dispozitiv constând din două plăci metalice și un șurub, folosit pentru a fixa piesele care urmează să fie prelucrate (la strung, la masa de lucru). [G.-D. menghinei] /<turc. mengene

menghenă sf vz menghină

menghene sf vz menghină

menghenea sf vz menghină

menghine sf vz menghină

menghinea sf vz menghină

mezghenă sf vz menghină

mezghenea sf vz menghină

mezghina sf vz menghină

mindinea sf vz menghină

minghenă sf vz menghină

minghenea sf vz menghină

minghină sf vz menghină

minghine sf vz menghină

minghinea sf vz menghină

MINGHÍNE s. f. v. menghină.

MINGHINEÁ s. f. v. menghină.

mengheneà f. mașină de strâns a fierarilor. [Turc. MENGHENÉ].

mengheneá, V. minghinea.

minghineá f., pl. ele (din maĭ vechĭu menghenea, d. turc. mengene. V. mangealîc). Un fel de clește care se strînge cu un șurub și servește la ținut fix un lucru pe care vreĭ să-l bațĭ orĭ să-l pileștĭ (fr. étau).

menghină s. f., g.-d. art. menghinei; pl. menghine

menghină s. f., g.-d. art. menghinei; pl. menghine

ménghină s. f., g.-d. art. ménghinei; pl. ménghine

menghină

minghinea, -ele.

MÉNGHINĂ s. (TEHN.) (reg.) urs, (Ban. și Transilv.) șaitău, (Transilv., Maram. și Mold.) șurub, (Transilv.) șut. (Strânge o piesă la ~.)

MÉNGHINĂ s. v. piuă.

menghină s. v. PIUĂ.

MENGHINĂ s. (TEHN.) (reg.) urs, (Ban. și Transilv.) șaitău, (Transilv., Maram. și Mold.) șurub, (Transilv.) șut. (Strînge o piesă la ~.)

ménghine (-ni), s. f. – Unealtă de strîns. – Var. minghine(a), menghene(a). Mr. menghine. Tc. mengene, din ngr. μάγγανον (Șeineanu, II, 256; Meyer, Türk. St., I, 48; Berneker, II, 16; Vasmer, Gr., 96), cf. ngr. μεγγενες, alb., bg., sb. mengene. Cf. mangan.

MÉNGHINĂ s. f. 1. (Învechit) Piuă (pentru țesături). Boiangiii au făcut mezghina (a. 1803). T. PAPAHAGI, C. L. Alt nimenea nu au fost slobozi a avea menghină (a. 1824). DOC. EC. 321. 2. Unealtă de fierărie, lăcătușerie și tîmplărie, alcătuită din două fălci, între care se fixează piesa de prelucrat. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., CIHAC, II, 592, LM. Menghina este un dispozitiv care servește la prinderea și fixarea pieselor, prin fălcile sale. IOANOVICI, TEHN. 207. Piesele care se lucrează la menghină se vor fixa solid și în așa fel ca suprafața de tăiat să nu întreacă decît cu cîțiva mm nivelul fălcilor menghinei. ORBONAȘ, MEC. 214. Întîlnim asemenea fileturi rotunde la șuruburile construite din lemn, de la menghinele bancurilor de tîmplărie. SOARE, MAȘ. 31. Degetele de la palma stîngă îi fuseseră strivite unul cîte unul, la o menghină mică. V. ROM. august 1955, 31. Pompa de injecție, pe care o curățaseră ceilalți tractoriști înainte de prînz, era încă în menghină. MIHALE, O. 252. Instrumentele de ferărie poporul le numește: clește, ilău, ciocane, baros, foi, minghenea. H III 4, cf. 153, 450, XII 140, XIV 17, 161. ◊ (Cu determinări care indică formele sau întrebuințările pe care le are unealta) Menghina paralelă. IOANOVICI, TEHN. 207. Menghina cu pivot. id. ib. Menghina de mînă servește la strîngerea pieselor pe care nu le putem apuca bine cu mîna. id. ib. Menghină rotativă pentru mașină. NOM. MIN. I, 101. ◊ (Ca termen de comparație) Căciula parcă mă strîngea de cap ca o menghinea: am scos-o și am pus-o pe oblînc. CARAGIALE, M. 7, cf. GHEȚIE, R. M. Se simțea prinsă ca într-o minghinea. SĂM. II, 747. Îi prinse și-i strînse brațul ca-ntr-o minghinea puternică, ib. VI, 450. Alții se lăsau bărbieriți, gemînd de durere, cu tigvele însîngerate, prinse în genuchii maestrului ca într-o minghinea. BRĂESCU, A. 213. Ținu trupul strîns ca-n minghinele, pînă ce-l simți că se cutremură. SADOVEANU, O. X, 137. L-a prins. . ., i-a strîns brațul ca într-o minghine și l-a silit să facă drum întors. GALAN, Z. R. 23. ◊ F i g. Aceste punte luminoase. . . le putem numi și menghinele archeologiei românești. ODOBESCU, S. II, 248. Crîmpeiul lătăreț al țigării, scăpat din menghina buzelor argăsite, trosnea sub papucul de iuft al tușii Anica. KLOPȘTOCK, F. 152. Degetele lui de fier au prins în menghina lor chica mea de visător. id. ib., cf. P. CONSTANT, R. 105. Vechii tovarăși. . . strînși în minghineaua rîndurilor de viteji, se simt ca într-un zid de oțel. SADOVEANU, O. I, 329. 3. (Regional) Șurub la teasc. Cf. ALR SN I h 236/605, 769. 4. (Regional, în forma menghene) Cumpănă de zidărie (Războienii de Jos-Tîrgu Neamț). H X 539. 5. (Prin vestul Munt., în forma minghinea) Numele unui dans țărănesc. Cf. H XI 167, 203. – Pl.: menghine. – Și: (învechit) menghină (CIHAC, II, 592), mezghiná, mézghenă (T. PAPAHAGI, C. L.), mezgheneá (id. ib.), (regional) menghineá, ménghenă (H VII 121), ménghene, mengheneá (H II 282, XIV 399), mínghină (ib. II 50), minghine, minghincá (pl. minghinele), mínghenă (DDRF), mingheneá, mindineá (H XI 203), mingineá (ib. II 62, IX 342) s. f. – Din tc. mengene.

MÉNGHENĂ s. f. v. menghină.

MÉNGHENE s. f. v. menghină.

MENGHENEÁ s. f. v. menghină.

MENGHINÉ s. f. v. menghină.

MENGHINEÁ s. f. v. menghină.

MÉZGHENĂ s. f. v. menghină.

MEZGHENEÁ s. f. v. menghină.

MEZGHINÁ s. f. v. menghină.

MINDINEÁ s. f. v. menghină.

MÍNGHENĂ s. f. v. menghină.

MINGHENEA s. f. v. menghină.

MÍNGHINĂ s. f. v. menghină.

MINGHINE s. f. v. menghină.

MINGHINEA s. f. v. menghină.