MENGHINĂ, menghine, s. f. Unealtă portativă sau fixată pe o masă de lucru, alcătuită dintr-o falcă fixă și una mobilă, ultima putîndu-se deplasa cu ajutorul unui șurub (cu manivelă), astfel încît să poată prinde între ele un obiect. Menghină de mînă. – Variante: minghine (GALAN, Z. R. 23), minghinea (SADOVEANU, O. I 194), menghinea (CARAGIALE, O. I 334) s. f.