MÉNGHINĂ s. f. 1. (Învechit) Piuă (pentru țesături). Boiangiii au făcut mezghina (a. 1803). T. PAPAHAGI, C. L. Alt nimenea nu au fost slobozi a avea menghină (a. 1824). DOC. EC. 321. 2. Unealtă de fierărie, lăcătușerie și tîmplărie, alcătuită din două fălci, între care se fixează piesa de prelucrat. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., CIHAC, II, 592, LM. Menghina este un dispozitiv care servește la prinderea și fixarea pieselor, prin fălcile sale. IOANOVICI, TEHN. 207. Piesele care se lucrează la menghină se vor fixa solid și în așa fel ca suprafața de tăiat să nu întreacă decît cu cîțiva mm nivelul fălcilor menghinei. ORBONAȘ, MEC. 214. Întîlnim asemenea fileturi rotunde la șuruburile construite din lemn, de la menghinele bancurilor de tîmplărie. SOARE, MAȘ. 31. Degetele de la palma stîngă îi fuseseră strivite unul cîte unul, la o menghină mică. V. ROM. august 1955, 31. Pompa de injecție, pe care o curățaseră ceilalți tractoriști înainte de prînz, era încă în menghină. MIHALE, O. 252. Instrumentele de ferărie poporul le numește: clește, ilău, ciocane, baros, foi, minghenea. H III 4, cf. 153, 450, XII 140, XIV 17, 161. ◊ (Cu determinări care indică formele sau întrebuințările pe care le are unealta) Menghina paralelă. IOANOVICI, TEHN. 207. Menghina cu pivot. id. ib. Menghina de mînă servește la strîngerea pieselor pe care nu le putem apuca bine cu mîna. id. ib. Menghină rotativă pentru mașină. NOM. MIN. I, 101. ◊ (Ca termen de comparație) Căciula parcă mă strîngea de cap ca o menghinea: am scos-o și am pus-o pe oblînc. CARAGIALE, M. 7, cf. GHEȚIE, R. M. Se simțea prinsă ca într-o minghinea. SĂM. II, 747. Îi prinse și-i strînse brațul ca-ntr-o minghinea puternică, ib. VI, 450. Alții se lăsau bărbieriți, gemînd de durere, cu tigvele însîngerate, prinse în genuchii maestrului ca într-o minghinea. BRĂESCU, A. 213. Ținu trupul strîns ca-n minghinele, pînă ce-l simți că se cutremură. SADOVEANU, O. X, 137. L-a prins. . ., i-a strîns brațul ca într-o minghine și l-a silit să facă drum întors. GALAN, Z. R. 23. ◊ F i g. Aceste punte luminoase. . . le putem numi și menghinele archeologiei românești. ODOBESCU, S. II, 248. Crîmpeiul lătăreț al țigării, scăpat din menghina buzelor argăsite, trosnea sub papucul de iuft al tușii Anica. KLOPȘTOCK, F. 152. Degetele lui de fier au prins în menghina lor chica mea de visător. id. ib., cf. P. CONSTANT, R. 105. Vechii tovarăși. . . strînși în minghineaua rîndurilor de viteji, se simt ca într-un zid de oțel. SADOVEANU, O. I, 329. 3. (Regional) Șurub la teasc. Cf. ALR SN I h 236/605, 769. 4. (Regional, în forma menghene) Cumpănă de zidărie (Războienii de Jos-Tîrgu Neamț). H X 539. 5. (Prin vestul Munt., în forma minghinea) Numele unui dans țărănesc. Cf. H XI 167, 203. – Pl.: menghine. – Și: (învechit) menghină (CIHAC, II, 592), mezghiná, mézghenă (T. PAPAHAGI, C. L.), mezgheneá (id. ib.), (regional) menghineá, ménghenă (H VII 121), ménghene, mengheneá (H II 282, XIV 399), mínghină (ib. II 50), minghine, minghincá (pl. minghinele), mínghenă (DDRF), mingheneá, mindineá (H XI 203), mingineá (ib. II 62, IX 342) s. f. – Din tc. mengene.