mefitic, ~ă a [At: ALBINEȚ, M. 83/14 / Pl: ~ici, ~ice / E: ger mephitisch, lat mephiticus, fr méphitique] (Liv) Cu miros urât Si: pestilențial, puturos.

MEFITIC, -Ă, mefitici, -e, adj. (Neobișnuit) Cu miros urît, infect. Murdării care scot miasme mefitice vătămătoare sănătății oamenilor. I. IONESCU, D. 421.

MEFITIC, -Ă adj. (Rar) Cu miros urît; infect. [Cf. fr. méphitique, lat. mephiticus < mephitis – duhoare].

MEFITIC, -Ă adj. cu miros urât; infect, nociv. (< fr. méphitique, lat. mephiticus)

MEFITIC ~că (~ci, ~ce) livr. (despre mirosuri, emanații, aer) Care este foarte dezgustător; respingător în cel mai înalt grad; fetid; pestilențial. /<germ. mefitisch, lat. mephiticus, fr. méphitique

mefitic a. cu miros urât și nesănătos: aer mefitic.

*mefític, -ă adj. (lat. mephiticus; ngr. mefitikós). Puturos și vătămător, vorbind de duhorĭ (emanațiunĭ): gaz mefitic. V. miazmatic.

mefitic (livr.) adj. m., pl. mefitici; f. mefitică, pl. mefitice

mefitic (livr.) adj. m., pl. mefitici; f. mefitică, pl. mefitice

mefitic adj. m., pl. mefitici; f. sg. mefitică, pl. mefitice

MEFITIC adj. v. contagios, infecțios, molipsitor.

mefitic adj. v. CONTAGIOS. INFECȚIOS. MOLIPSITOR.

MEFÍTIC, -Ă adj. (Livresc) Cu miros urît ; puturos, pestilențial. Se înfățoșa toate sămnele aerului mefitic ce era cuprins în acele butelce. ALBiNEȚ, M. 83/14. Apele stătătoare dulci sînt stricătoare prin a sale mefitice aburimi. VASICI, M. I, 131/22. Esalațiunile mefitice ale vitelor bolnave. I. IONESCU, D. 476. Șanțul acesta este. . . parte neastupat și plin de murdării, cari scot miasme mefitice, vătămătoare sănătății oamenilor. id. P. 421. Am scăpat de această zonă mefiticâ; am ieșit la largul cîmpiei. CARAGIALE, O. IV, 120. Și-ntunerecu-i varsă mefiticii aburi. COȘBUC, AE. 131. - Pl.: mefitici, -ce. – Din germ. mephitisch, lat. mephiticus, fr. méphitique.