14 definiții pentru mefitic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEFITIC, -Ă, mefitici, -ce, adj. (Livr.) Cu miros urât; puturos, fetid, pestilențial. – Din germ. mefitisch, lat. mephiticus, fr. méphitique.

MEFITIC, -Ă, mefitici, -ce, adj. (Livr.) Cu miros urât; puturos, fetid, pestilențial. – Din germ. mefitisch, lat. mephiticus, fr. méphitique.

mefitic, ~ă a [At: ALBINEȚ, M. 83/14 / Pl: ~ici, ~ice / E: ger mephitisch, lat mephiticus, fr méphitique] (Liv) Cu miros urât Si: pestilențial, puturos.

MEFITIC, -Ă, mefitici, -e, adj. (Neobișnuit) Cu miros urît, infect. Murdării care scot miasme mefitice vătămătoare sănătății oamenilor. I. IONESCU, D. 421.

MEFITIC, -Ă adj. (Rar) Cu miros urît; infect. [Cf. fr. méphitique, lat. mephiticus < mephitis – duhoare].

MEFITIC, -Ă adj. cu miros urât; infect, nociv. (< fr. méphitique, lat. mephiticus)

MEFITIC ~că (~ci, ~ce) livr. (despre mirosuri, emanații, aer) Care este foarte dezgustător; respingător în cel mai înalt grad; fetid; pestilențial. /<germ. mefitisch, lat. mephiticus, fr. méphitique

mefitic a. cu miros urât și nesănătos: aer mefitic.

*mefític, -ă adj. (lat. mephiticus; ngr. mefitikós). Puturos și vătămător, vorbind de duhorĭ (emanațiunĭ): gaz mefitic. V. miazmatic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mefitic (livr.) adj. m., pl. mefitici; f. mefitică, pl. mefitice

mefitic (livr.) adj. m., pl. mefitici; f. mefitică, pl. mefitice

mefitic adj. m., pl. mefitici; f. sg. mefitică, pl. mefitice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MEFITIC adj. v. contagios, infecțios, molipsitor.

mefitic adj. v. CONTAGIOS. INFECȚIOS. MOLIPSITOR.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MEFÍTIC, -Ă adj. (Livresc) Cu miros urît ; puturos, pestilențial. Se înfățoșa toate sămnele aerului mefitic ce era cuprins în acele butelce. ALBiNEȚ, M. 83/14. Apele stătătoare dulci sînt stricătoare prin a sale mefitice aburimi. VASICI, M. I, 131/22. Esalațiunile mefitice ale vitelor bolnave. I. IONESCU, D. 476. Șanțul acesta este. . . parte neastupat și plin de murdării, cari scot miasme mefitice, vătămătoare sănătății oamenilor. id. P. 421. Am scăpat de această zonă mefiticâ; am ieșit la largul cîmpiei. CARAGIALE, O. IV, 120. Și-ntunerecu-i varsă mefiticii aburi. COȘBUC, AE. 131. - Pl.: mefitici, -ce. – Din germ. mephitisch, lat. mephiticus, fr. méphitique.

Intrare: mefitic
mefitic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mefitic
  • mefiticul
  • mefiticu‑
  • mefitică
  • mefitica
plural
  • mefitici
  • mefiticii
  • mefitice
  • mefiticele
genitiv-dativ singular
  • mefitic
  • mefiticului
  • mefitice
  • mefiticei
plural
  • mefitici
  • mefiticilor
  • mefitice
  • mefiticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mefitic, mefiticăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.