9 intrări

62 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÉDIA2 s. f. Presă scrisă și audiovizuală. [Pr.: -di-a] – Din fr. média, engl. media.

MÉDIA2 s. f. Presa scrisă și audiovizuală. [Pr.: -di-a] – Din fr. média, engl. media.

MEDIÁ1, mediez, vb. I. Tranz. A mijloci o înțelegere între două sau mai multe părți adverse, a face demersuri oficiale pentru a preveni sau pentru a pune capăt ostilităților dintre două sau mai multe state; a face un act de mediație. [Pr.: -di-a] – Din lat. mediare.

media vti [At: LM / P: ~di-a / Pzi: ~iez / E: lat mediare] 1 (Rar) A mijloci o înțelegere între două sau mai multe părți adverse. 2 A face demersuri oficiale pentru a preveni sau a pune capăt ostilităților dintre două sau mai multe state.

MEDIÁ, mediez, vb. I. Tranz. A mijloci o înțelegere între două sau mai multe părți adverse, a face demersuri oficiale pentru a preveni sau pentru a pune capăt ostilităților dintre două sau mai multe state; a face un act de mediație. [Pr.: -di-a] – Din lat. mediare.

MEDIÁ, mediez, vb. I. Intranz. A mijloci între două sau mai multe părți adverse pentru o înțelegere, a face demersuri oficiale pentru a preveni sau pentru a pune capăt ostilităților dintre două sau mai multe state. – Pronunțat: -di-a.

MEDIÁ vb. I. intr. A mijloci o înțelegere; a face demersuri în vederea aplanării sau a prevenirii unui conflict dintre două sau mai multe state. [Pron. -di-a. / < lat. mediare].

MEDIÁ vb. intr. a mijloci, a face un act de mediație. (< lat. mediare)

média s. f. (comunic.) Mass-media ◊ „Domnul [...] dă interviuri mediei românești spre amuzamentul celei franceze [...]” Strada 11/90 p. 8 (din [mass-] media; D. Urițescu CV 90)

A MEDIÁ ~éz tranz. (înțelegeri, acorduri între părți) A interveni în calitate de intermediar pentru a înlesni; a pune la cale, contribuind la realizare; a mijloci. [Sil. -di-a] /<lat. mediare

Media f. veche țară în Azia cu cap. Ecbatana.

EV, evuri, s. n. (Livr.) Perioadă din istoria omenirii cu anumite trăsături specifice. ◊ Evul Mediu = perioadă din istoria omenirii cuprinsă între Antichitate și epoca modernă. [Pl. și: (m.) evi] – Din lat. aevum.

MÉDIU2, -IE, medii, adj., s. f. 1. Adj. Care se află în mijloc; de mijloc, mijlociu. ◊ Învățământ mediu = treaptă a învățământului public, între învățământul elementar și cel superior. Școală medie = școală de învățământ mediu. Termen mediu = al doilea termen al silogismului. ♦ (Mat.; substantivat, m. pl., în forma mezi) Termenii care se găsesc la mijlocul unei proporții. ♦ Fig. Moderat, echilibrat, ponderat. 2. Adj. Care reprezintă o medie (3). 3. S. f. Valoare mijlocie a mai multor mărimi. ◊ Medie aritmetică = rezultatul obținut din împărțirea sumei mai multor mărimi la numărul lor. Unde medii (și substantivat, f. pl.) = unde radio cu lungimea între 100 și 1000 m; domeniu cuprins între 186,9 m și 571,4 m destinat posturilor naționale de radiodifuziune. ◊ Loc. adv. În medie = luând o măsură intermediară între cantitățile sau calitățile diferitelor elemente componente; una cu alta, una peste alta. ♦ Rezultatul obținut din adunarea notelor primite de un elev, de un student etc. și împărțirea acestora prin numărul lor total. ◊ Expr. A (nu)-i ieși sau a (nu) avea media (sau medie) = a (nu) obține nota de trecere. – Din lat. medius, -a, -um.

MÉDIU2, -IE, medii, adj., s. f. 1. Adj. Care se află în mijloc; de mijloc, mijlociu. ◊ Învățământ mediu = treaptă a învățământului public, între învățământul elementar și cel superior. Școală medie = școală de învățământ mediu. Termen mediu = al doilea termen al silogismului. ♦ (Mat.; substantivat, m. pl., în forma mezi) Termenii care se găsesc la mijlocul unei proporții. ♦ Fig. Moderat, echilibrat, ponderat. 2. Adj. Care reprezintă o medie (3). 3. S. f. Valoare mijlocie a mai multor mărimi. ◊ Medie aritmetică = rezultatul obținut din împărțirea sumei mai multor mărimi la numărul lor. Unde medii (și substantivat, f. pl.) = unde radio cu lungimea între 100 și 1000 m; domeniu cuprins între 186,9 m și 571,4 m destinat posturilor naționale de radiodifuziune. ◊ Loc. adv. În medie = luând o măsură intermediară între cantitățile sau calitățile diferitelor elemente componente; una cu alta, una peste alta. ♦ Rezultatul obținut din adunarea notelor primite de un elev, de un student etc. și împărțirea acestora prin numărul lor total. ◊ Expr. A (nu)-i ieși sau a (nu) avea media (sau medie) = a (nu) obține nota de trecere. – Din lat. medius, -a, -um.

med1 sm [At: CĂLINESCU, S. 727 / Pl: mezi / E: fr Mède] 1 Persoană care făcea parte din populația de bază a Mediei. 2 (Lpl) Populație care locuia în Media.

mediu2, ~ie [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (înv) meziu (Pl: mezi, mezii) / P: ~diu, ~di-e / Pl: ~ii / E: lat medius, -a, -um, cf it mezzo] 1 a Care se află la mijloc, din punctul de vedere al poziției, al dimensiunii, calității, intensității etc. Si: de mijloc, mijlociu (1). 2 a (Îs) Învățământ ~ Treaptă a învățământului public, între învățământul elementar și cel superior. 3 a (Îs) Școală ~ie Școală de învățământ mediu. 4 a (Log; îs) Termen ~ Al doilea termen al silogismului. 5 a (Lit; îas) Însușire sau însușiri comune a două obiecte, ființe, fenomene, care fac posibilă realizarea figurii de stil numite comparație. 6 smp (Mat; îf mezi) Termeni de la mijlocul unei proporții. 7 a (Fig) Moderat (3). 8 a Care rezultă din împărțirea sumei unor mărimi la numărul total al acestora, reprezentând o medie (9). 9 sf Valoare mijlocie a mai multor mărimi. 10 (Îs) ~ aritmetică Număr rezultat din împărțirea sumei mai multor mărimi la numărul lor. 11 (îs) – geometrică Radical al unui produs. 12 Notă obținută din adunarea notelor primite de un elev, un student etc. la o materie (sau la toate materiile) și împărțirea sumei totale la numărul lor. 13 (Îlav) În ~ie sau (înv) în ~ Ca măsură intermediară între cantitățile sau calitățile diferitelor elemente componente. 14 (Îe) A (nu)-i ieși sau a (nu) avea ~a (sau ~) A (nu) obține media minimă de absolvire. 15 s (Îvr) Mijloc folosit pentru atingerea unui scop. 16 smp (Îvr; spc; îf mezii) Mijloace materiale. 17 smp (Îvr; spc; îf mezii) Bani. 18 a (Îs) Evul ~ Perioadă din istoria umanității cuprinsă între sclavagism și epoca modernă.

EV, evuri, s. n. (Livr.) Perioadă din istoria omenirii cu anumite trăsături specifice. ◊ Evul mediu = perioadă din istoria omenirii cuprinsă între antichitate și epoca modernă. – Din lat. aevum.

EV, evuri, s. n. (Livresc) Epocă, eră din istoria omenirii caracterizată prin anumite trăsături care o deosebesc de altele. Cărămizile călătoresc spre sate tot mai îndepărtate, ducînd o dată cu ele temeliile unui nou ev în viața țăranilor: acela al locuințelor de zid. BOGZA, C. O. 227. După viforul epocii contimporane, copiii noștri vor cunoaște un ev al păcii. SADOVEANU, C. 39. Pentru dînșii războiul însemna un eveniment prea îndepărtat, mai mult abstract. Sfîrșitul unei epoci și începutul unui alt ev, cum sînt delimitate capitolele în manualele de istorie. C. PETRESCU, Î. II 217. ◊ Evul mediu = interval de timp caracterizat prin orînduirea feudală și ale cărui limite convenționale sînt căderea Romei (anul 476) și revoluția franceză din 1789. Între aceste două forțe sociale de bază ale orînduirii feudale, se desfășoară de-a lungul întregului ev mediu o luptă înverșunată. IST. R.P.R. 62.

MÉDIE, medii, s. f. Valoare mijlocie a mai multor mărimi. Medie aritmetică = suma mai multor mărimi împărțită la numărul lor. Medie geometrică v. geometric.Loc. adv. În medie = luînd o măsură intermediară între cantitățile sau calitățile diferitelor elemente componente; una cu alta, una peste alta. ♦ Rezultat obținut din adunarea notelor obținute de un elev într-o anumită perioadă și împărțirea lor la numărul acelor note și servind la aprecierea sau la clasificarea elevului. – Pronunțat: -di-e.

MÉDIU2, -IE, medii, adj. Care se află la mijloc, mijlociu, care constituie o medie. Introducerea indicilor tehnico-economici medii progresivi... [este] o metodă nouă de organizare tehnică a muncii. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 10/2. ◊ Învățămînt mediu = treaptă a învățămîntului public, urmînd după învățămîntul elementar, în care se predau elemente de cultură generală, cunoștințe teoretice și practice. Școală medie = școală de învățămînt mediu. Rata medie a profitului v. rată. Evul mediu v. ev. (Logică) Termen mediu = termen al unui silogism, care pune în relație pe celelalte două. Pronunțat: -diu.

MÉDIE s.f. 1. Valoarea mijlocie a mai multor mărimi. ◊ Medie aritmetică = număr rezultat din împărțirea sumei mai multor mărimi la numărul lor; medie geometrică = radical al unui produs. 2. Rezultat obținut din adunarea notelor primite de un elev la o materie (sau la toate materiile) și împărțirea sumei totale la numărul lor. [Gen. -iei. / < lat. media].

MÉDIU, -IE adj. De (la) mijloc, mijlociu; care formează, care constituie o medie. ◊ Învățământ mediu = treaptă imediat superioară învățământului elementar; termen mediu = al doilea termen al unui silogism, care leagă ceilalți doi termeni. [Pron. -diu. / < lat. medius].

EV s. n. perioadă din istoria omenirii care are trăsături specifice. ◊ Evul mediu = perioada care ține de la apariția modului de producție feudal până la începutul dezvoltării modului de producție capitalist. (< lat. aevum)

MÉDIE s. f. 1. valoare numerică mijlocie a mai multor mărimi. ♦ ~ aritmetică = număr din împărțirea sumei mai multor mărimi la numărul lor; ~ geometrică = radical al unui produs. 2. rezultat din adunarea notelor primite de un elev și împărțirea sumei totale la numărul lor. (< lat. media)

MÉDIU2, -IE adj. 1. de (la) mijloc, mijlociu; care formează o medie. ♦ învățământ ~ = treaptă superioară învățământului elementar; (log.) termen ~ = al doilea termen al unui silogism, care leagă ceilalți doi termeni. 2. (fig.) moderat, echilibrat, ponderat. (< lat. medius)

MÉDIE ~i f. 1) Valoare mijlocie a mai multor mărimi. * În ~ luând o măsură intermediară între cantitățile sau calitățile diferitelor elemente componente. 2) Rezultat obținut prin adunarea notelor primite de un elev sau de un student și împărțirea acestora la numărul lor total. [Sil. -di-e] /<lat. medius, ~a, ~um

MÉDIU3 ~e (~i) 1) Care se află la mijloc; situat între două părți extreme sau între două lucruri de același fel; de mijloc; mijlociu. Cursul ~ al unui râu. 2) Care este de proporții sau de valoare moderată; de natură foarte obișnuită. Preț ~. Alimentație ~e. 3) Care reprezintă o medie; cu valoare de mijloc. /<lat. medius

evul-mediu n. veacul de mijloc, timpul scurs între căderea imperiului de Occident (475) și luarea Constantinopolului de către Turci (1453).

medie f. număr mijlociu, cantitate mijlocie.

mediu a. mijlociu. ║ n. 1. sunetul vocii între grav și acut; 2. Fiz. spațiu în care e pus un corp: aerul e mediul în care trăim; 3. fig. totalitatea persoanelor printre cari trăiește cineva, apucăturile și ideile lor: a trăi într’un mediu intelectual; 4. la spiritiști: cel ce servă de intermediar între oameni și spirite.

*médie f. (d. mediŭ, ca fr. moyenne, d. moyen, mediŭ, mijlociŭ). Lucru, cantitate care e la mijlocu altora. Număr care arată valoarea pe care ar avea-o fie-care parte a uneĭ sume dacă aceste părțĭ ar rămînea egale fără să se schimbe suma: media între 7, 8 și 9 e 8. Media proporțională între doŭă lungimĭ, lungime care poate ocupa locu celor doĭ mediĭ într’o proporțiune în care cele doŭă lungimĭ date ocupă locu extremilor.

*mediéz v. tr. (d. mediŭ; it. mediare; lat. mediare înseamnă „a împărți în doŭă, a fi la mijloc”). Mijlocesc, stabilesc un acord între alțiĭ.

*médiŭ, -ie adj. (lat. medius, mijlociŭ. V. mez și intermediar). Mijlociŭ, la depărtare egală între extremitățĭ: înălțime medie (V. medie). Gram. Care, în unele limbĭ, ține și de activ, și de pasiv și arată acțiunea subĭectuluĭ asupra luĭ singur, ca rom. mă gîndesc (v. refl.). În istorie, timpu dintre aniĭ 477-1453 (termin întrebuințat întîĭa oară de Hristofor Kellner, profesor universitar la Halle, la 1688). S. n. Fiz. Spațiŭ în care se află un corp: aeru e mediu în care trăĭește omu. Fig. Persoanele, animalele, împrejurările în mijlocu cărora trăĭeștĭ: a trăi într’un mediŭ intelectual, a te adapta medĭuluĭ (a te acomoda nevoilor). Persoană care, în operațiunile spiritiștilor pune oameniĭ în legătură cu spiritele.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!media2 (presă scrisă, radio și TV) (desp. -di-a)/medie (desp. -di-e) s. f., art. media (o media independentă/o medie independentă, în media), art. media (~ actuală), g.-d. art. mediei/media (influența ~, conform ~)

media1 (presă scrisă și audiovizuală) s. f. (în ~), art. media (~ actuală), g.-d. art. mediei (prin intermediul ~)

media2 (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 mediază, 1 pl. mediem (-di-em); conj. prez. 3 să medieze; ger. mediind (-di-ind)

mediá vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. mediéz, 3 sg. și pl. mediáză, 1 pl. mediém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. mediéze; ger. mediínd (sil. -di-ind)

!Evul Mediu (epocă istorică) [diu pron. dĭu] s. propriu n. art., neart. Ev Mediu (întunecatul ~)

medie (-di-e) s. f., art. media (-di-a), g.-d. art. mediei; pl. medii, art. mediile (-di-i-)

mediu1 [diu pron. dĭu] adj. m., f. medie (-di-e); pl. m. și f. medii

médie s. f. (sil. -di-e), art. média (sil. -di-a), g.-d. art. médiei; pl. médii, art. médiile (sil. -di-i-)

médiu adj. m. [-diu pron. -dĭu], f. médie (sil. -di-e); pl. m. și f. médii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MEDIA vb. a intermedia, a se interpune, a mijloci, (rar) a negocia.

EVUL MÉDIU s. (IST.) (înv.) secolul de mijloc, veacul de mijloc, vârsta de mijloc.

MÉDIE s. (rar) mijlocie. (~ prețurilor.)

EVUL MEDIU s. (IST.) (înv.) secolul de mijloc, veacul de mijloc, vîrsta de mijloc.

MEDIE s. (rar) mijlocie. (~ prețurilor.)

MEDIU adj. mijlociu. (De calitate, de vîrstă ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

medie, (M), (engl.= mean, mode) parametru statistic utilizat în analiza granulometrică și calculat pe baza curbelor cumulative. M. reprezintă un diametru mijlociu și exprimă o medie a dimensiunilor corespunzătoare percentilelor de 16, 50 și 84.φ 16+ φ 50+ φ 84M =.3

MÉDIU, -IE adj. (< lat. medius): în sintagma diateză medie (v.).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MEDIA, regiune istorică și stat antic, cu centrul la Ectabana, constituit în sec. 8-7 î. Hr., în NV Iranului, de către mezi. Cucerit în 550 î. Hr. de Cirus II, a devenit o satrapie a Imp. Persan.

EV (< lat. aevum) s. n. Perioadă din istoria omenirii. ◊ Evul Mediu = denumire convențională a perioadei din istoria omenirii cuprinsă între Antichitate și Epoca Modernă. Tradițional, în Europa, cuprinde perioada dintre căderea Imperiului Roman de Apus (476) și, după unele opinii, cucerirea Constantinopolului (1453), respectiv descoperirea Americii (1492) sau revoluțiile din Țările de Jos (1566-1606) și din Anglia (1642-1649).

Med/eu, -eoa, -ia, iești v. Amedeu.

Briza media L. (syn. B. tremula Koeler). Plantă erbacee, perenă (înaltă de 35-45 cm) cu ramuri subțiri pe o tulpină erectă. Frunze rugoase, scurt-plane, liniare. Flori hermafrodite, în formă de spic (spiculețe de cca 7 mm lungime), verzi sau violacee. Înflorește primăvara-vara.

Doodia media R. Br. Specie cu frunze (cca 0,45 m lungime, cca 9 cm lățime) cu foliolele liniare, dentate, cele dinspre vîrf unite, iar cele de la -bază cordiforme, libere. Sori scurți, lunguieți, în 1-2 rînduri, distanțați. Pețioli lungi de,.17 cm, glabri, negrii.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MEDIA vb. I. Tranz. și intranz. (Rar) A mijloci o înțelegere între două sau mai multe părți adverse, a face demersuri oficiale pentru a preveni sau a pune capăt ostilităților dintre două sau mai multe state. Cf. LM, DL, DM. - Pronunțat: -di-a. – Prez. ind.: mediez. – Din lat. mediare.

Intrare: Media (nume)
Media (nume) nume propriu
nume propriu (I3)
  • Media
Intrare: media (s.f.)
substantiv feminin (F162)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • media
  • media
plural
genitiv-dativ singular
  • medii
  • mediei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Media (țară)
Media (țară)
substantiv propriu (SP162FS)
în greacă accentuat Μηδία
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Media
plural
genitiv-dativ singular
  • Medii
  • Mediei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: media (vb.)
  • silabație: me-di-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • media
  • mediere
  • mediat
  • mediatu‑
  • mediind
  • mediindu‑
singular plural
  • media
  • mediați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mediez
(să)
  • mediez
  • mediam
  • mediai
  • mediasem
a II-a (tu)
  • mediezi
(să)
  • mediezi
  • mediai
  • mediași
  • mediaseși
a III-a (el, ea)
  • media
(să)
  • medieze
  • media
  • medie
  • mediase
plural I (noi)
  • mediem
(să)
  • mediem
  • mediam
  • mediarăm
  • mediaserăm
  • mediasem
a II-a (voi)
  • mediați
(să)
  • mediați
  • mediați
  • mediarăți
  • mediaserăți
  • mediaseți
a III-a (ei, ele)
  • media
(să)
  • medieze
  • mediau
  • media
  • mediaseră
Intrare: Briza media
compus
  • Briza media
Intrare: Doodia media
compus
  • Doodia media
Intrare: Evul Mediu
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Evul Mediu
plural
genitiv-dativ singular
  • Evului Mediu
plural
vocativ singular
plural
Intrare: medie
  • silabație: me-di-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • medie
  • media
plural
  • medii
  • mediile
genitiv-dativ singular
  • medii
  • mediei
plural
  • medii
  • mediilor
vocativ singular
plural
Intrare: mediu (adj.)
mediu1 (adj.) adjectiv
  • pronunție: medĭu
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mediu
  • mediul
  • mediu‑
  • medie
  • media
plural
  • medii
  • mediii
  • medii
  • mediile
genitiv-dativ singular
  • mediu
  • mediului
  • medii
  • mediei
plural
  • medii
  • mediilor
  • medii
  • mediilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mediasubstantiv feminin

  • 1. Presă scrisă și audiovizuală. DEX '09
etimologie:

media, mediezverb

  • 1. A mijloci o înțelegere între două sau mai multe părți adverse, a face demersuri oficiale pentru a preveni sau pentru a pune capăt ostilităților dintre două sau mai multe state; a face un act de mediație. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: mijloci
etimologie:

Evul Mediusubstantiv propriu neutru, substantiv neutru

  • 1. Perioadă din istoria omenirii cuprinsă între Antichitate și epoca modernă. DEX '98 DEX '09
  • diferențiere Perioada care ține de la apariția modului de producție feudal până la începutul dezvoltării modului de producție capitalist. MDN '00
  • diferențiere Interval de timp caracterizat prin orânduirea feudală și ale cărui limite convenționale sunt căderea Romei (anul 476) și revoluția franceză din 1789. DLRLC
    • format_quote Între aceste două forțe sociale de bază ale orînduirii feudale, se desfășoară de-a lungul întregului ev mediu o luptă înverșunată. IST. R.P.R. 62. DLRLC
etimologie:

medie, mediisubstantiv feminin

  • 1. Valoare mijlocie a mai multor mărimi. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. Medie aritmetică = rezultatul obținut din împărțirea sumei mai multor mărimi la numărul lor. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.2. Medie geometrică = radical al unui produs. DLRLC DN
    • 1.3. (și) substantivat feminin (la) plural Unde medii = unde radio cu lungimea între 100 și 1000 m; domeniu cuprins între 186,9 m și 571,4 m destinat posturilor naționale de radiodifuziune. DEX '09
    • 1.4. Rezultatul obținut din adunarea notelor primite de un elev, de un student etc. și împărțirea acestora prin numărul lor total. DEX '09 DLRLC DN
      • chat_bubble A (nu)-i ieși sau a (nu) avea media (sau medie) = a (nu) obține nota de trecere. DEX '09
    • chat_bubble locuțiune adverbială În medie = luând o măsură intermediară între cantitățile sau calitățile diferitelor elemente componente; una cu alta, una peste alta. DEX '09 DLRLC
etimologie:

mediu, medieadjectiv

  • 1. Care se află în mijloc; de mijloc. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: mijlociu
    • format_quote Introducerea indicilor tehnico-economici medii progresivi... [este] o metodă nouă de organizare tehnică a muncii. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 10/2. DLRLC
    • 1.1. Învățământ mediu = treaptă a învățământului public, între învățământul elementar și cel superior. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.2. Școală medie = școală de învățământ mediu. DEX '09 DLRLC
    • 1.3. Rata medie a profitului. DLRLC
    • 1.4. Evul mediu. DLRLC
    • 1.5. Termen mediu = al doilea termen al silogismului. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.6. matematică (și) substantivat masculin (la) plural (În forma mezi) Termenii care se găsesc la mijlocul unei proporții. DEX '09
    • 1.7. figurat Echilibrat, moderat, ponderat. DEX '09
  • 2. Care reprezintă o medie. DEX '09 DLRLC DN
  • 3. figurat Echilibrat, moderat, ponderat. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.