MEDIA² s. f. Presă scrisă și audiovizuală. [Pr.: -di-a] – Din fr. média, engl. media.

MEDIA¹, mediez, vb. I. Tranz. A mijloci o înțelegere între două sau mai multe părți adverse, a face demersuri oficiale pentru a preveni sau pentru a pune capăt ostilităților dintre două sau mai multe state; a face un act de mediație. [Pr.: -di-a] – Din lat. mediare.

media vti [At: LM / P: ~di-a / Pzi: ~iez / E: lat mediare] 1 (Rar) A mijloci o înțelegere între două sau mai multe părți adverse. 2 A face demersuri oficiale pentru a preveni sau a pune capăt ostilităților dintre două sau mai multe state.

MEDIA, mediez, vb. I. Tranz. A mijloci o înțelegere între două sau mai multe părți adverse, a face demersuri oficiale pentru a preveni sau pentru a pune capăt ostilităților dintre două sau mai multe state; a face un act de mediație. [Pr.: -di-a] – Din lat. mediare.

MEDIA, mediez, vb. I. Intranz. A mijloci între două sau mai multe părți adverse pentru o înțelegere, a face demersuri oficiale pentru a preveni sau pentru a pune capăt ostilităților dintre două sau mai multe state. – Pronunțat: -di-a.

MEDIA vb. I. intr. A mijloci o înțelegere; a face demersuri în vederea aplanării sau a prevenirii unui conflict dintre două sau mai multe state. [Pron. -di-a. / < lat. mediare].

MEDIA vb. intr. a mijloci, a face un act de mediație. (< lat. mediare)

media s. f. (comunic.) Mass-media ◊ „Domnul [...] dă interviuri mediei românești spre amuzamentul celei franceze [...]” Strada 11/90 p. 8 (din [mass-] media; D. Urițescu CV 90)

A MEDIA ~ez tranz. (înțelegeri, acorduri între părți) A interveni în calitate de intermediar pentru a înlesni; a pune la cale, contribuind la realizare; a mijloci. [Sil. -di-a] /<lat. mediare

Media f. veche țară în Azia cu cap. Ecbatana.

EV, evuri, s. n. (Livr.) Perioadă din istoria omenirii cu anumite trăsături specifice. ◊ Evul Mediu = perioadă din istoria omenirii cuprinsă între Antichitate și epoca modernă. [Pl. și: (m.) evi] – Din lat. aevum.

med¹ sm [At: CĂLINESCU, S. 727 / Pl: mezi / E: fr Mède] 1 Persoană care făcea parte din populația de bază a Mediei. 2 (Lpl) Populație care locuia în Media.

mediu², ~ie [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (înv) meziu (Pl: mezi, mezii) / P: ~diu, ~di-e / Pl: ~ii / E: lat medius, -a, -um, cf it mezzo] 1 a Care se află la mijloc, din punctul de vedere al poziției, al dimensiunii, calității, intensității etc. Si: de mijloc, mijlociu (1). 2 a (Îs) Învățământ ~ Treaptă a învățământului public, între învățământul elementar și cel superior. 3 a (Îs) Școală ~ie Școală de învățământ mediu. 4 a (Log; îs) Termen ~ Al doilea termen al silogismului. 5 a (Lit; îas) Însușire sau însușiri comune a două obiecte, ființe, fenomene, care fac posibilă realizarea figurii de stil numite comparație. 6 smp (Mat; îf mezi) Termeni de la mijlocul unei proporții. 7 a (Fig) Moderat (3). 8 a Care rezultă din împărțirea sumei unor mărimi la numărul total al acestora, reprezentând o medie (9). 9 sf Valoare mijlocie a mai multor mărimi. 10 (Îs) ~ aritmetică Număr rezultat din împărțirea sumei mai multor mărimi la numărul lor. 11 (îs) – geometrică Radical al unui produs. 12 Notă obținută din adunarea notelor primite de un elev, un student etc. la o materie (sau la toate materiile) și împărțirea sumei totale la numărul lor. 13 (Îlav) În ~ie sau (înv) în ~ Ca măsură intermediară între cantitățile sau calitățile diferitelor elemente componente. 14 (Îe) A (nu)-i ieși sau a (nu) avea ~a (sau ~) A (nu) obține media minimă de absolvire. 15 s (Îvr) Mijloc folosit pentru atingerea unui scop. 16 smp (Îvr; spc; îf mezii) Mijloace materiale. 17 smp (Îvr; spc; îf mezii) Bani. 18 a (Îs) Evul ~ Perioadă din istoria umanității cuprinsă între sclavagism și epoca modernă.

meziu, ~ie s, a vz mediu

*EV (pl. evuri) sn. 🔎 ~ul mediu, una din marile diviziuni ale timpurilor istoriei universale, de la căderea imperiului de Occident (an. 475) pînă la cucerirea Constantinopolului de către Turci (an. 1453) [lat. aevus].

EV, evuri, s. n. (Livr.) Perioadă din istoria omenirii cu anumite trăsături specifice. ◊ Evul mediu = perioadă din istoria omenirii cuprinsă între antichitate și epoca modernă. – Din lat. aevum.

EV, evuri, s. n. (Livresc) Epocă, eră din istoria omenirii caracterizată prin anumite trăsături care o deosebesc de altele. Cărămizile călătoresc spre sate tot mai îndepărtate, ducînd o dată cu ele temeliile unui nou ev în viața țăranilor: acela al locuințelor de zid. BOGZA, C. O. 227. După viforul epocii contimporane, copiii noștri vor cunoaște un ev al păcii. SADOVEANU, C. 39. Pentru dînșii războiul însemna un eveniment prea îndepărtat, mai mult abstract. Sfîrșitul unei epoci și începutul unui alt ev, cum sînt delimitate capitolele în manualele de istorie. C. PETRESCU, Î. II 217. ◊ Evul mediu = interval de timp caracterizat prin orînduirea feudală și ale cărui limite convenționale sînt căderea Romei (anul 476) și revoluția franceză din 1789. Între aceste două forțe sociale de bază ale orînduirii feudale, se desfășoară de-a lungul întregului ev mediu o luptă înverșunată. IST. R.P.R. 62.

MEDIE, medii, s. f. Valoare mijlocie a mai multor mărimi. Medie aritmetică = suma mai multor mărimi împărțită la numărul lor. Medie geometrică v. geometric. ◊ Loc. adv. În medie = luînd o măsură intermediară între cantitățile sau calitățile diferitelor elemente componente; una cu alta, una peste alta. ♦ Rezultat obținut din adunarea notelor obținute de un elev într-o anumită perioadă și împărțirea lor la numărul acelor note și servind la aprecierea sau la clasificarea elevului. – Pronunțat: -di-e.

MEDIU², -IE, medii, adj. Care se află la mijloc, mijlociu, care constituie o medie. Introducerea indicilor tehnico-economici medii progresivi... [este] o metodă nouă de organizare tehnică a muncii. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 10/2. ◊ Învățămînt mediu = treaptă a învățămîntului public, urmînd după învățămîntul elementar, în care se predau elemente de cultură generală, cunoștințe teoretice și practice. Școală medie = școală de învățămînt mediu. Rata medie a profitului v. rată. Evul mediu v. ev. (Logică) Termen mediu = termen al unui silogism, care pune în relație pe celelalte două. Pronunțat: -diu.

MEDIE s.f. 1. Valoarea mijlocie a mai multor mărimi. ◊ Medie aritmetică = număr rezultat din împărțirea sumei mai multor mărimi la numărul lor; medie geometrică = radical al unui produs. 2. Rezultat obținut din adunarea notelor primite de un elev la o materie (sau la toate materiile) și împărțirea sumei totale la numărul lor. [Gen. -iei. / < lat. media].

MEDIU, -IE adj. De (la) mijloc, mijlociu; care formează, care constituie o medie. ◊ Învățămînt mediu = treaptă imediat superioară învățămîntului elementar; termen mediu = al doilea termen al unui silogism, care leagă ceilalți doi termeni. [Pron. -diu. / < lat. medius].

EV s. n. perioadă din istoria omenirii care are trăsături specifice. ◊ Evul mediu = perioada care ține de la apariția modului de producție feudal până la începutul dezvoltării modului de producție capitalist. (< lat. aevum)

MEDIE s. f. 1. valoare numerică mijlocie a mai multor mărimi. ♦ ~ aritmetică = număr din împărțirea sumei mai multor mărimi la numărul lor; ~ geometrică = radical al unui produs. 2. rezultat din adunarea notelor primite de un elev și împărțirea sumei totale la numărul lor. (< lat. media)

MEDIU², -IE adj. 1. de (la) mijloc, mijlociu; care formează o medie. ♦ învățământ ~ = treaptă superioară învățământului elementar; (log.) termen ~ = al doilea termen al unui silogism, care leagă ceilalți doi termeni. 2. (fig.) moderat, echilibrat, ponderat. (< lat. medius)

MEDIE ~i f. 1) Valoare mijlocie a mai multor mărimi. * În ~ luând o măsură intermediară între cantitățile sau calitățile diferitelor elemente componente. 2) Rezultat obținut prin adunarea notelor primite de un elev sau de un student și împărțirea acestora la numărul lor total. [Sil. -di-e] /<lat. medius, ~a, ~um

MEDIU³ ~e (~i) 1) Care se află la mijloc; situat între două părți extreme sau între două lucruri de același fel; de mijloc; mijlociu. Cursul ~ al unui râu. 2) Care este de proporții sau de valoare moderată; de natură foarte obișnuită. Preț ~. Alimentație ~e. 3) Care reprezintă o medie; cu valoare de mijloc. /<lat. medius

evul-mediu n. veacul de mijloc, timpul scurs între căderea imperiului de Occident (475) și luarea Constantinopolului de către Turci (1453).

medie f. număr mijlociu, cantitate mijlocie.

mediu a. mijlociu. ║ n. 1. sunetul vocii între grav și acut; 2. Fiz. spațiu în care e pus un corp: aerul e mediul în care trăim; 3. fig. totalitatea persoanelor printre cari trăiește cineva, apucăturile și ideile lor: a trăi într’un mediu intelectual; 4. la spiritiști: cel ce servă de intermediar între oameni și spirite.

*médie f. (d. mediŭ, ca fr. moyenne, d. moyen, mediŭ, mijlociŭ). Lucru, cantitate care e la mijlocu altora. Număr care arată valoarea pe care ar avea-o fie-care parte a uneĭ sume dacă aceste părțĭ ar rămînea egale fără să se schimbe suma: media între 7, 8 și 9 e 8. Media proporțională între doŭă lungimĭ, lungime care poate ocupa locu celor doĭ mediĭ într’o proporțiune în care cele doŭă lungimĭ date ocupă locu extremilor.

*mediéz v. tr. (d. mediŭ; it. mediare; lat. mediare înseamnă „a împărți în doŭă, a fi la mijloc”). Mijlocesc, stabilesc un acord între alțiĭ.

*médiŭ, -ie adj. (lat. medius, mijlociŭ. V. mez și intermediar). Mijlociŭ, la depărtare egală între extremitățĭ: înălțime medie (V. medie). Gram. Care, în unele limbĭ, ține și de activ, și de pasiv și arată acțiunea subĭectuluĭ asupra luĭ singur, ca rom. mă gîndesc (v. refl.). În istorie, timpu dintre aniĭ 477-1453 (termin întrebuințat întîĭa oară de Hristofor Kellner, profesor universitar la Halle, la 1688). S. n. Fiz. Spațiŭ în care se află un corp: aeru e mediu în care trăĭește omu. Fig. Persoanele, animalele, împrejurările în mijlocu cărora trăĭeștĭ: a trăi într’un mediŭ intelectual, a te adapta medĭuluĭ (a te acomoda nevoilor). Persoană care, în operațiunile spiritiștilor pune oameniĭ în legătură cu spiritele.

media¹ (a ~) (desp. -di-a) vb., ind. prez. 1 sg. mediez (desp. -di-ez), 3 mediază, 1 pl. mediem; conj. prez. 1 sg. să mediez, 3 să medieze; ger. mediind (desp. -di-ind) corectat(ă)

!media² (presă scrisă, radio și TV) (desp. -di-a)/medie (desp. -di-e) s. f., art. media (o media independentă/o medie independentă, în media), art. media (~ actuală), g.-d. art. mediei/media (influența ~, conform ~)

media¹ (presă scrisă și audiovizuală) s. f. (în ~), art. media (~ actuală), g.-d. art. mediei (prin intermediul ~)

media² (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 mediază, 1 pl. mediem (-di-em); conj. prez. 3 să medieze; ger. mediind (-di-ind)

media vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. mediez, 3 sg. și pl. mediază, 1 pl. mediem (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. medieze; ger. mediind (sil. -di-ind)

!Evul Mediu (epocă istorică) [diu pron. dĭu] s. propriu n. art., neart. Ev Mediu (întunecatul ~)

medie¹ (valoare; rezultat) (desp. -di-e) s. f., art. media (desp. -di-a), g.-d. art. mediei; pl. medii, art. mediile (desp. -di-i-) (și în: medie aritmetică/geometrică, în medie)

medie² v. media² corectat(ă)

mediu² [diu pron. dĭu] adj. m., f. medie (desp. -di-e); pl. m. și f. medii

!Evul Mediu s. propriu n.

medie (-di-e) s. f., art. media (-di-a), g.-d. art. mediei; pl. medii, art. mediile (-di-i-)

mediu¹ [diu pron. dĭu] adj. m., f. medie (-di-e); pl. m. și f. medii

medie s. f. (sil. -di-e), art. media (sil. -di-a), g.-d. art. mediei; pl. medii, art. mediile (sil. -di-i-)

mediu adj. m. [-diu pron. -dĭu], f. medie (sil. -di-e); pl. m. și f. medii

mediu

evul mediu.

mediu, -ie adj.

MEDIA vb. v. mijloci.

MEDIA vb. a intermedia, a se interpune, a mijloci, (rar) a negocia.

EVUL MEDIU s. (IST.) (înv.) secolul de mijloc, veacul de mijloc, vârsta de mijloc.

MEDIE s. (rar) mijlocie. (~ prețurilor.)

MEDIU adj. v. mijlociu.

EVUL MEDIU s. (IST.) (înv.) secolul de mijloc, veacul de mijloc, vîrsta de mijloc.

MEDIE s. (rar) mijlocie. (~ prețurilor.)

MEDIU adj. mijlociu. (De calitate, de vîrstă ~.)

medie, (M), (engl.= mean, mode) parametru statistic utilizat în analiza granulometrică și calculat pe baza curbelor cumulative. M. reprezintă un diametru mijlociu și exprimă o medie a dimensiunilor corespunzătoare percentilelor de 16, 50 și 84.φ 16+ φ 50+ φ 84M =.3

MEDIU, -IE adj. (< lat. medius): în sintagma diateză medie (v.).

MEDIA, regiune istorică și stat antic, cu centrul la Ectabana, constituit în sec. 8-7 î. Hr., în NV Iranului, de către mezi. Cucerit în 550 î. Hr. de Cirus II, a devenit o satrapie a Imp. Persan.

EV (< lat. aevum) s. n. Perioadă din istoria omenirii. ◊ Evul Mediu = denumire convențională a perioadei din istoria omenirii cuprinsă între Antichitate și Epoca Modernă. Tradițional, în Europa, cuprinde perioada dintre căderea Imperiului Roman de Apus (476) și, după unele opinii, cucerirea Constantinopolului (1453), respectiv descoperirea Americii (1492) sau revoluțiile din Țările de Jos (1566-1606) și din Anglia (1642-1649).

Med/eu, -eoa, -ia, iești v. Amedeu.

Briza media L. (syn. B. tremula Koeler). Plantă erbacee, perenă (înaltă de 35-45 cm) cu ramuri subțiri pe o tulpină erectă. Frunze rugoase, scurt-plane, liniare. Flori hermafrodite, în formă de spic (spiculețe de cca 7 mm lungime), verzi sau violacee. Înflorește primăvara-vara.

Doodia media R. Br. Specie cu frunze (cca 0,45 m lungime, cca 9 cm lățime) cu foliolele liniare, dentate, cele dinspre vîrf unite, iar cele de la -bază cordiforme, libere. Sori scurți, lunguieți, în 1-2 rînduri, distanțați. Pețioli lungi de,.17 cm, glabri, negrii.

MEDIA vb. I. Tranz. și intranz. (Rar) A mijloci o înțelegere între două sau mai multe părți adverse, a face demersuri oficiale pentru a preveni sau a pune capăt ostilităților dintre două sau mai multe state. Cf. LM, DL, DM. - Pronunțat: -di-a. – Prez. ind.: mediez. – Din lat. mediare.

MÉDIU², -IE adj., subst. 1. Adj. Care se află la mijloc (din punct de vedere al poziției, al dimensiunii, calității, intensității etc.) ; de mijloc, mijlociu. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., STAMATI, D. Stau adunați într-o seară trei oameni. Unul de vîrstă mezie, purtînd îmbrăcăminte ungurești. ODOBESCU, S. I, 100. Urechea medie v. u r e c h e. Învățămînt mediu = treaptă a învățămîntului public, între învățămîntul elementar și cel superior. Școală medie = școală de învătămînt mediu. Termen mediu = al doilea termen al silogismului. ♦ (Mat.; substantivat, m. pl., în forma mezi) Termenii de la mijlocul unei proporții. A insera n mezi aritmetici între două numere a și b. CULIANU, A. 162, cf. 170, MELIK, G. 82. ♦ Fig. Moderat, ponderat, echilibrat. Claviatura sufletească a poetului este, deci, mărginită la o sumă de sentimente medii. LOVINESCU, C. IV, 93. 2. Adj. Care rezultă din împărțirea sumei unor mărimi li numărul total al acestora, care reprezintă o medie (3). Temperatura meziă. FONTANIN, C. 21/19. Termenu meziu al vieții. BARASCH,151/18, cf. POLIZU, P. 135/4. Temperatura medie a zilei. PONI, F. 171. Soarele nefiind totdauna la aceeași distanță de pămînt, ci uneori mai aproape, alteori mai departe, o să considerăm distanța lui medie de la pămînt. DRĂGHICEANU, C. 25. Salariul mediu al muncitorilor a crescut necontenit. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2 386. 3. S. f. Valoare mijlocie a mai multor mărimi. Cf. ARiSTiA, PLUT. Dacă împărțim prin numărul zilelor lunei suma mediilor din toate zilele, căpătăm media lunară. PONI, F. 171. La fabricația în serie mare sau în masă, se cronometrează timpii la mai multe piese, făcîndu-se media valorilor înregistrate pentru fiecare fază în parte. IOANOVICI, TEHN. 357. Media vieții. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2 392. ◊ L o c. a d v. În medie sau (învechit, n.) în mediu = ca măsură intermediară între cantitățile sau calitățile diferitelor elemente componente. Luînd lunile în mediu de 30 de zile. I. PANȚU, PR. 36. Tinerii au reușit. . . să obțină o depășire în medie a normelor de lucru de 115%. SCÎNTEIA, 1 952, nr. 2 379. ♦ Notă generală obținută de un elev, de un student etc., rezultată din adunarea notelor parțiale împărțite la numărul total al acestora. Au fost alții mai învățați și cu mai multe drepturi la rînd. Eu am medie mică. I. BOTEZ, B. I, 217. Isprăvise cele patru clase. . . în chip onorabil: media șapte și oarecare fracțiuni. TEODOREANU, M. 21. ◊ E x p r. A (nu)-i ieși sau a (nu) avea media (sau medie) = a (nu) obține media de trecere. N-aveam medie la istorie. BRĂESCU, A. 153. 4. Subst. (Învechit, rar) Mijloc (folosit pentru atingerea unui scop). Cf. NEGULICI. Aplică mediul cel mai mîntuitor pentru întemeierea unei bune creșteri. CALENDAR (1862), 42/20, cf. FILIMON, O. II, 14, ♦ S p e c. (La pl.; în forma mezii) Mijloace materiale; bani, fonduri. Cf. FILIMON, O. I, 346, HAMANGIU, C. C. 400. – Pronunțat: -diu, -di-e. – Pl.: medii. - Și: (învechit) méziu, -ie adj., subst. – Din lat. medius, -a, -um. – Pentru meziu, cf. it. m e z z o.

MÉZIU, -IE adj., subst. v. mediu².