MIJLOCIU, -IE, mijlocii, adj. 1. Care se găsește la mijloc în spațiu etc. ◊ Deget mijlociu (și substantivat, n.) = deget situat între arătător și inelar. 2. (Adesea substantivat) Care este al doilea născut între trei frați, considerat în raport cu aceștia. 3. Care se situează între extrema superioară și cea inferioară în ceea ce privește dimensiunea, calitatea, valoarea etc.; de mijloc, potrivit, mediu². 4. (Sport; în sintagmele) Categorie mijlocie (mare) (și substantivat, f.) = categorie de greutate la box, lupte și haltere, situată între semimijlocie și semigrea. Categorie mijlocie mică (și substantivat f.) = categorie de greutate care cuprinde sportivii între 67 și 71 kg la box și 68 și 73 kg la lupte. – Mijloc + suf. -iu.

mijlociu, ~ie [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 233^r/27 / Pl: ~ii / E: mijloc + -iu] 1 a Care se află la mijloc din punctul de vedere al poziției, al dimensiunii, calității, intensității etc. Si: mediu² (1). 2-3 sn, a (Îs) Deget ~ Deget dintre arătător și inelar Si: (reg) mijlocar (12). 4 sfa (Reg; lpl) Fiecare dintre cele două corzi din mijloc ale viorii. 5 sm (Reg) Mijlocaș (3). 6-7 smf, a (Frate) al doilea dintre trei sau mai mulți frați Si: (pop) mezin (6-7), (reg) mijlocin (1-2). 8-9 a, av (Care are dimensiunea, calitatea, valoarea etc. situate) între extrema inferioară și cea superioară Si: mediocru (1). 10 sf (Reg) Vas de lemn asemănător cu cofa, de dimensiuni reduse. 11 sf (Reg) Lână de calitatea a doua. 12 a Intermediar. 13 a Medie Vz: mediu² (9). 14 sn (Rar; îlav) În ~ În medie² (12). 15 sf (Înv, îlpp) Cu ~ia Cu ajutorul... 16 sf (Înv; îlav) Fără ~ie Direct. 17 s (Mol) Mijlocaș (10).

MIJLOCIU, -IE, mijlocii, adj. 1. Care se găsește la mijlocul unei linii, al unei suprafețe, al unui spațiu etc. ◊ Deget mijlociu (și substantivat, n.) = deget care se află între arătător și inelar. 2. (Adesea substantivat) Care este al doilea dintre mai mulți frați, considerat în raport cu aceștia; mezin. 3. Care se situează între extrema superioară și cea inferioară în ceea ce privește dimensiunea, calitatea, valoarea etc.; de mijloc, potrivit, mediu². 4. (Sport; în sintagmele) Categorie mijlocie (mare) (și substantivat, f.) = categorie de greutate la box, lupte și haltere, situată între semimijlocie și semigrea. Categorie mijlocie mică (și substantivat f.) = categorie de greutate care cuprinde sportivii între 67 și 71 kg la box și 68 și 73 kg la lupte. – Mijloc + suf. -iu.

MIJLOCIU, -IE, mijlocii, adj. 1. De mijloc, la mijloc. ◊ Deget mijlociu = degetul care se află între arătător și inelar. ♦ Între două extreme; potrivit. Statură mijlocie. ♦ (Despre oameni) De înălțime potrivită. Era un bărbat mijlociu. SADOVEANU, O. I 461. 2. Care este al doilea născut dintre trei frați, care se află ca vîrstă între cel mai mare și cel mai mic dintre trei. Ceru și fata cea mijlocie să se ducă și dînsa. ISPIRESCU, L. 14. Acolo locuiește zmeul cel mijlociu. cu mult mai puternic ca cel mare, dar nu atîta cît cel mic. POPESCU, B. II 118. Iedul cel mare și cu cel mijlociu dau prin băț de obraznici ce erau. CREANGĂ, P. 19.

MIJLOCIU ~ie (~ii) 1) Care se află la mijloc (între două limite); de mijloc; mediu. Statură ~e. ◊ Deget ~ cel de al treilea deget, aflat între arătător și inelar. 2) pop. (despre frați) Care s-a născut între alți doi. /mijloc + suf. ~iu

mijlociu a. 1. de mijloc; 2. mediu; 3. mediocru.

mijlocíŭ, -íe adj. (d. mijloc). Mediŭ, de mijloc: înălțime mijlocie. Mediocru, de mijloc: inteligență mijlocie.

miljocin, ~ă smf, a vz mijlociu

mijlociu adj. m., f. mijlocie; pl. m. și f. mijlocii

mijlociu adj. m., f. mijlocie; pl. m. și f. mijlocii

mijlociu adj. m., f. mijlocie; pl. m. și f. mijlocii

mijlociu

*Orientul Mijlociu (-ri-en-) s. propriu n.

MIJLOCIU adj., s. 1. adj. potrivit. (De statură, de mărime ~.) 2. adj., s. (pop.) mezin, (reg.) mijlocin. (Fratele ~.) 3. adj. mediu. (De calitate, de vârstă ~.) 4. adj. v. mediocru.

MIJLOCIU adj., s. 1. adj. potrivit. (De statură, de mărime ~.) 2. adj., s. (pop.) mezin, (reg.) mijlocin. (Fratele ~.) 3. adj. mediu. (De calitate, de vîrstă ~.) 4. adj. comun, mediocru, potrivit. (Un elev ~.)

MIJLOCÍU, -ÍE adj., subst. I. 1. Adj. Care se găsește la mijlocul (I 1) unei linii, al unei suprafețe, al unui spațiu, al unui volum etc. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., LB, POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, DDRF. ♦ Deget mijlociu (și substantivat, n.) = deget situat între degetul arătător și cel inelar; (regional) mijlocar (I 10). Două degete de la mîna dreaptă, arătătorul și mijlociul. ISPIRESCU, ap. TDRG, cf. ALR II/I MN 2 186/172, 682, 883. ♦ (Substantivă, f. pl. art.; regional) Cele două corzi din mijloc ale viorii (Cristești-Botoșani). Cf. H I 69. Scripca (vioara) cu strunele în număr de patru, supțirea, mijlociile și hangu. ib. ♦ (Substantivat; m., regional) Mijlocaș (I 3). Cf. DR. V, 289. 2. Adj., s. m. și f. (Fratele) al doilea dintre mai mulți frați, considerat în raport cu aceștia; (popular) mezin (4), (regional) mijlocin (1). Un oarecare om, anume Robinson, aveai, trii ficiori. . . cel mijlociu. . . au căpătât oftică. DRĂGHICI, R. 3/11. Nu trece mult și baba pune la cale și pe feciorul cel mijlociu. CREANGĂ, P. 7. Iedul cel mare și cu cel mijlociu dau prin băț de obraznici ce erau. id. ib. 19, cf. ISPIRESCU, L. 33. Cei gealați iarăși mergea Și din doi își alegea Pe cel gingaș, mijlociu. ALECSANDRI, P. P. 211. Fratele cel mijlociu Și cu pârul castaniu Den ochi tare lăcrima. JARNIK-BÎRSEANU, D, 499. Fata moșneagului cea mijlocie îi mai făcu băiatului un rînd de haine. ȘEZ. I, 7. Acolo locuiește zmeul cel mijlociu, zise calul. POPESCU, B. III, 118. 3. Adj. Care are dimensiunea, caditateá, valoarea situate între extrema inferioară și cea superioară. Purta haine mijlocii și prostace. DOSOFTEI, V. S. decembrie 233^r/27 Om de statură mijlocie. LM. Crîșmarul, un om mijlociu; chel, pîntecos, se apropia cînd de o masă cînd de alta. AGÎRBICEANU, A. 47. Vedem pe Asachi. . . cînd novator exagerat, cînd om vechi, și rar în acea atitudine mijlocie, care e cea critică. IBRĂILEANU, SP. CR. 47. Era mijlociu la statură și îndesat. SADOVEANU, O. IX, 91, cf. I, 461. ◊ (Adverbial) De-l vei lăuda mijlociu, să scîrbește pentru căci nu-l lauzi deplin. HERODOT (1645), 180. ♦ (Substantivat, f., regional) Vas de lemn (asemănător cu cofa) de dimensiuni reduse. Mijlocia e mai mică ca cofa. ȘEZ. VIII, 88, cf. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 223. ♦ (Substantivát, f., regional) Lînă de calitatea a doua (Hangu-Piatra Neamț). Cf. A V 34. 4. Adj. Intermediar. Premisele sînt judecățile în care se arată raportul noțiunii mijlocie atît cu subiectul, cît și cu predicatul concluziunii. MAIORESCU, L. 63. II. Subst. 1. S. f. Valoare rezultată din suma unor date împărțită la numărul total al acestor date; medie, v. m e d i u² (3). Din mijlocia zilelor dintr-o lună s-a aflat mijlocia lunii. MEHEDINȚI, G. F. 32. Aceste prețuri sînt socotite pe mijlocia prețului din porturile Brăila și Galați. ap. TDRG. ◊ (Rar, n.) L o c. a d v. În mijlociu = în medie² (3). O casă cumpărată cu 48000 aduce în mijlociu un venit anual brut de . . . 3 200. PANȚU, PR. 17. 2. S. f. (Învechit, în loc. prep.) Cu mijlocia . . . = prin intermediul. . ., cu ajutorul. . ., prin mijlocirea . . . Iară de au fost. . . lucrul acesta cu mijlociia noastră să se caute. CANTEMIR, IST. 378. Fără mijlocie = direct, nemijlocit. Aceaia caria mai înainte de alte, fără mijlocie să dzice că să împreună cu D[u]mn[e]dzău (a. 1680-1700). GCR I, 245/18. 3. Subst. (Prin Mold.) Furcă cu coada mai lungă cu care se face mijlocul stogului; (regional) mijlocar (III 1), mijlocaș (II). Cf. ALR ii 5 034/520, GLOSAR REG. – Pl. : mijlocii. – Mijloc + suf. -iu.