14 definiții pentru meșteșugareț
din care- explicative DEX (5)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (4)
- tezaur (2)
Explicative DEX
MEȘTEȘUGAREȚ, -Ă, meșteșugareți, -e, adj. (Înv.) Iscusit, îndemânatic, dibaci, talentat. – Meșteșug + suf. -areț.
MEȘTEȘUGAREȚ, -Ă, meșteșugareți, -e, adj. (Înv.) Iscusit, îndemânatic, dibaci, talentat. – Meșteșug + suf. -areț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
meșteșugareț, ~ă [At: DIONISIE, C. 209 / V: ~riț / Pl: ~i, ~e / E: meșteșug + -areț] (Înv) 1 sm Meșteșugar. 2-3 sm, a (Om) talentat. 4 a (D. obiecte) Făcut cu talent, cu pricepere. 5 a Viclean. 6 a Intrigant.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MEȘTEȘUGAREȚ, -Ă, meșteșugareți, -e, adj. (Rar, despre persoane) Abil, dibaci, iscusit, îndemînatic, descurcăreț. Iermelai, curat tip de țăran... muscal... priceput și meșteșugareț la vreme de nevoie. ODOBESCU, S. III 160.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
meșteșugáreț, -ă adj. Vechĭ. Meșteșugos. S. m. Meșteșugar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
meșteșugariț, ~ă sm, a vz meșteșugareț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
meșteșugareț (înv.) adj. m., pl. meșteșugareți; f. meșteșugareță, pl. meșteșugarețe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
meșteșugareț (înv.) adj. m., pl. meșteșugareți; f. meșteșugareță, pl. meșteșugarețe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
meșteșugareț adj. m., pl. meșteșugareți; f. sg. meșteșugareță, pl. meșteșugarețe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
MEȘTEȘUGAREȚ adj. v. abil, deștept, dibaci, ingenios, iscusit, isteț, îndemânatic, meșter, priceput.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MEȘTEȘUGAREȚ s. v. meseriaș, meșteșugar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
meșteșugareț adj. v. ABIL. DEȘTEPT. DIBACI. INGENIOS. ISCUSIT. ISTEȚ. ÎNDEMÎNATIC. MEȘTER. PRICEPUT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
meșteșugareț s. v. MESERIAȘ. MEȘTEȘUGAR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
MEȘTEȘUGAREȚ, -Ă s. m., adj. (Învechit) 1. S. m. Meșteșugar, meseriaș. Poruncit-au vodă la tot feliul de meșteșiugareți. . . de făcea haine, căciuli, cizme. DIONISIE, C. 209. 2. Adj. (Adesea substantivat) (Om) talentat, priceput, abil, dibaci. Voința celor mai tari sau celor mai meșteșugareți în vicleșuguri. CARAGEA, L. [prefață] 2/7. Erotocrit cel prea ager și meșteșugareț mare Și Areti cea isteață fără de asemănare, Chiar ca cum născuți fusese iscusiți. PANN, E. I, 119/13. Țăran. . . meșteșugariț la vreme de nevoie. ODOBESCU, S. III, 160. ♦ (Despre obiecte) Făcut cu talent, cu pricepere, cu dibăcie. Este obicei să se strîngă duprin sate și orașe lăcuitorii cu care vite au mai mari. . . cu pluguri meșteșugarițe spre ușurință. GOLESCU, Î. 114. 3. Adj. Șiret, viclean, perfid; intrigant. Cf. COSTINESCU, LM. – Pl.: meșteșugareți, -e. – Și: meșteșugariț, -ă adj. – Meșteșug + suf. -areț.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MEȘTEȘUGARIȚ, -Ă adj. v. meșteșugareț.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
meșteșugareț, meșteșugarețăadjectiv
- 1. Abil, descurcăreț, deștept, dibaci, ingenios, iscusit, isteț, meșter, priceput, talentat, îndemânatic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Iermelai, curat tip de țăran... muscal... priceput și meșteșugareț la vreme de nevoie. ODOBESCU, S. III 160. DLRLC
-
etimologie:
- Meșteșug + -areț. DEX '98 DEX '09