11 definiții pentru meșteșugareț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEȘTEȘUGÁREȚ, -Ă, meșteșugareți, -e, adj. (Înv.) Iscusit, îndemânatic, dibaci, talentat. – Meșteșug + suf. -areț.

MEȘTEȘUGÁREȚ, -Ă, meșteșugareți, -e, adj. (Înv.) Iscusit, îndemânatic, dibaci, talentat. – Meșteșug + suf. -areț.

meșteșugareț, ~ă [At: DIONISIE, C. 209 / V: ~rit / Pl: ~i, ~e / E: meșteșug + -areț] (Înv) 1 sm Meșteșugar. 2-3 sm, a (Om) talentat. 4 a (D. obiecte) Făcut cu talent, cu pricepere. 5 a Viclean. 6 a Intrigant.

MEȘTEȘUGÁREȚ, -Ă, meșteșugareți, -e, adj. (Rar, despre persoane) Abil, dibaci, iscusit, îndemînatic, descurcăreț. Iermelai, curat tip de țăran... muscal... priceput și meșteșugareț la vreme de nevoie. ODOBESCU, S. III 160.

meșteșugáreț, -ă adj. Vechĭ. Meșteșugos. S. m. Meșteșugar.

meșteșugărit, ~ă sm, a vz meșteșugareț


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

meșteșugáreț (înv.) adj. m., pl. meșteșugáreți; f. meșteșugáreță, pl. meșteșugárețe

meșteșugáreț adj. m., pl. meșteșugáreți; f. sg. meșteșugáreță, pl. meșteșugárețe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MEȘTEȘUGÁREȚ adj. v. abil, deștept, dibaci, ingenios, iscusit, isteț, îndemânatic, meșter, priceput.

MEȘTEȘUGÁREȚ s. v. meseriaș, meșteșugar.

meșteșugareț adj. v. ABIL. DEȘTEPT. DIBACI. INGENIOS. ISCUSIT. ISTEȚ. ÎNDEMÎNATIC. MEȘTER. PRICEPUT.

meșteșugareț s. v. MESERIAȘ. MEȘTEȘUGAR.

Intrare: meșteșugareț
meșteșugareț adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meșteșugareț
  • meșteșugarețul
  • meșteșugarețu‑
  • meșteșugareță
  • meșteșugareța
plural
  • meșteșugareți
  • meșteșugareții
  • meșteșugarețe
  • meșteșugarețele
genitiv-dativ singular
  • meșteșugareț
  • meșteșugarețului
  • meșteșugarețe
  • meșteșugareței
plural
  • meșteșugareți
  • meșteșugareților
  • meșteșugarețe
  • meșteșugarețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

meșteșugareț

etimologie:

  • Meșteșug + sufix -areț.
    surse: DEX '98 DEX '09