3 intrări
65 de definiții

Explicative DEX

MARIAJ, mariaje, s. n. Căsătorie, căsnicie. [Pr.: -ri-aj] – Din fr. mariage.

MARIAȘ, mariași, s. m. Monedă austriacă de argint, care a circulat și în Țările Române. [Pr.: -ri-aș] – Din magh. máriás.

maraș3 sm vz mariaș1

mariagiu sn vz mariaj

mariaj sn [At: POLIZU / V: ~agiu / P: ~ri-aj / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: fr mariage] (Frm) 1 Căsătorie. 2 Căsnicie. 3 (Înv) Joc de cărți la care perechea rigă și damă de aceeași culoare valorează un număr suplimentar de puncte Si: (îrg) mariaș2 (1).

mariaș1 sm [At: (a. 1683) IORGA, S. D. XIII, 185 / V: (pop) măr~1 (Pl: ~ași, ~rieși, rar ~e), (reg) maraș, mariș, mărăș, măreș, mereș / P: ~ri-aș / Pl: ~i, ~ieși, (rar, sn) ~e / E: mg máriás] Monedă care a circulat în Imperiul Austro-Ungar Si: crivac, greșlă.

mariaș2 sn [At: VALIAN, V. / V: ~rieș, măr~, mărieș / A și: mariaș / Pl: ~uri / E: mg máriás cf pn marjasz] 1 (Îrg) Mariaj (3). 2 (La jocuri de cărți) Prezență în mâna aceleiași persoane a rigăi și a damei. 3 (Mol; art.) Dans popular care se joacă la nunți. 4 Melodie după care se execută mariașul2 (3).

marieș sn vz mariaș2

mariș sm vz mariaș1

mărăș sm vz mariaș1

măreș sm vz mariaș1

măriaș1 sm vz mariaș1

mărieș sn vz mariaș2

mereș sm vz mariaș1

MARIAJ, MARIAȘ, MĂRIEȘ sbst. ♠️ Un joc de cărți: se adunau... spre a juca între ei conțina, mariașul și curelușa (FIL.); tot ce metahirisesc cîteodată e coucina sau mărieșul (ALECS.) [fr. mariage, pol. marjasz].

MARIAȘ1 👉 MARIAJ.

‡ MARIAȘ2, Băn. MĂREAȘ sm. 1 🪙 Veche monedă austriacă, în valoare de 17 cruceri care circula odinioară în Principate (🖼 3068) 2 🏺 Băn. Oală de ~, oală mare de pămînt cu o capacitate de 4 litri [ung. máriás].

MĂREAȘ 👉 MARIAȘ2.

MĂRIEȘ 👉 MARIAJ.

MARIAJ, mariaje, s. n. (Livr.) Căsătorie, căsnicie. [Pr.: -ri-aj] – Din fr. mariage.

MARIAȘ, mariași, s. m. Monedă austriacă de argint, care a circulat și în țările românești. [Pr.: -ri-aș] – Din magh. máriás.

MARIAJ, mariaje, s. n. (Franțuzism) Căsătorie; căsnicie. La începutul mariajului doream și eu să am un copil. C. PETRESCU, Î. II 236.

MARIAJ s.n. Căsătorie; căsnicie. [Pron. -ri-aj. / < fr. mariage].

MARIAJ s. n. 1. căsătorie; căsnicie. 2. (fig.) combinare, unire a mai multor lucruri. (< fr. mariage)

MARIAJ ~e f. livr. Uniune legalizată dintre un bărbat și o femeie; alianță matrimonială; căsnicie; căsătorie. [Sil. -ri-aj] /<fr. mariage

mariaj n. V. mărieș: concina, mariajul sau curelușa FIL.

mărieș n. un joc de cărți: om face o partidă de mărieș AL. ( fr. mariage, printr’un intermediar nemțesc).

1) mariáș m. (ung. máriás, d. Mária, Maria, Maĭca Domnuluĭ; sîrb. marjaš, gologan de 5 banĭ). O veche monetă ardelenească cu figura Maĭciĭ Domnuluĭ, în valoare de 17 crăițarĭ, cît și crivacu (Ĭorga, Negoț. 222), ĭar la noĭ 20 de parale. – Și măriaș, îm Mold. și mărieș.

2) mariáș n., pl. urĭ și e (ung. márjás, pol. marjasz, d. fr. mariage, căsătorie). Vechĭ. Un joc de cărțĭ. – Și măriaș (în Mold. și mărieș) și mariaj: un as și un mariaj tăĭate (Br.-Voĭn. Vîrcolacul).

măriáș, V. mariaș 1 și 2.

măriéș, V. mariaș 1 și 2.

Ortografice DOOM

mariaj (căsătorie) (fam.) (desp. -ri-aj) s. n., pl. mariaje

mariaș (monedă veche) (desp. -ri-aș) s. m., pl. mariași

mariaj (căsătorie) (fam.) (-ri-aj) s. n., pl. mariaje

mariaș (monedă) (-ri-aș) s. m., pl. mariași

mariaj s. n. (sil. -ri-aj), pl. mariaje

mariaș s. m. (sil. -ri-aș), pl. mariași

Etimologice

mariaș (mariași), s. m. – (Înv.) Monedă austriacă de argint, de 17 creițari. Mag. máriás, de la Maria (Tereza). În Trans., sec. XVIII, înv. (Gáldi, Dict., 144).

mariaș (mariașuri), s. n. – (Înv.) Joc de cărți. – Var. (Mold.) mărieș, mariaj. Fr. marriage, mai ales prin intermediul pol. marjasz, mag. márjás (Tiktin).

Enciclopedice

MARIÁȘ (< magh.) s. m. Monedă de argint austriacă, adesea cu efigia Mariei Tereza; a circulat și în Țările Române în sec. 18 și la începutul sec. 19.

Sinonime

MARIAJ s. 1. v. căsătorie. 2. (înv. și reg.) mariaș. (Jocul de cărți numit ~.)

MARIAJ s. v. casă, căsătorie, căsnicie, menaj.

MARIAȘ s. crivac, (înv.) greșlă. (Moneda austro-ungară numită ~.)

MARIAȘ s. v. mariaj.

mariaj s.n. I 1 căsătorie, matrimoniu, <livr.> conubiu, himeneu, <rar> căsătorire, <fam.> căpătuială, căpătuire, <înv.> împreunare, <fig.; înv.> nod. Mariajul are ca scop întemeierea unei familii. 2 căsătorie, matrimoniu. Mariajul lor a durat zece ani. 3 casă1, căsătorie, căsnicie, matrimoniu, menaj, <rar> gospodărie, <pop.> însoțire, <înv.> maritagiu, <grec.; înv.> sinichesion. Cei doi au un mariaj fericit. II (j. de cărți) <înv. și reg.> mariaș2.

mariaș2 s.n. (j. de cărți; înv. și reg.) v. Mariaj.

mariaș1 s.m. (fin.) crivac1, <înv.> greșlă. Mariașul a fost o monedă austro-ungară, de 17 creițari.

MARIAJ s. 1. căsătorie, (livr.) matrimoniu. (A contracta un ~.) 2. (înv. și reg.) mariaș. (Jocul de cărți numit ~.)

mariaj s. v. CASĂ. CĂSĂTORIE. CĂSNICIE. MENAJ.

MARIAȘ s. crivac, (înv.) greșlă. (Moneda austro-ungară numită ~.)

mariaș s. v. MARIAJ.

Arhaisme și regionalisme

mariaș, mariași, s.m. (înv.) 1. monedă austriacă de argint, care a circulat și în Țările Române. 2. joc de cărți. 3. dans popular la nuntă.

mărieș s.n. (reg., înv.) joc de cărți.

Tezaur

MARÁȘ3 s. m. v. mariaș1.

MARIÁGIU s. n. v. mariaj.

MARIAJ s. n. (Franțuzism) 1. Căsătorie; căsnicie. Cf. COSTINESCU, LM. Orice donațiune făcută între soți în timpul mariagiului este revocabilă. HAMANGIU, C. C. 220, cf. ALEXI, W. La începutul mariajului doream și eu să am un copil. C. PETRESCU, Î. II, 236. Familia a vrut să faci un mariaj util pentru cariera ta. CĂLINESCU, S. 84. 2. Numele unui joc de cărți (la care perechea rigă și damă de aceeași culoare valorează un număr suplimentar de puncte); (învechit și regional) mariaș2 (1). Cf. POLIZU, TDRG, ȘĂINEANU, D. U. - Pronunțat: -ri-aj. - Pl.: mariaje și (rar) mariajuri. – Și: (învechit) mariagiu s. n. – Din fr. mariage.

MARIÁȘ1 s. m. Nume dat unei monede care circula în imperiul austro-ungar; crivac, greșlă. încă au mai dat Mihai pop[ii] Ionașc[u] de o legat maraș 5 (a. 1683). IORGA, S. D. XIII, 185. Și am dat pentru legături trii mărieși și cinci potori (a. 1707). id. ib. 4, cf. 56. Au întors din bani protopopului florinți 18 și 1 mariaș (a. 1731). id. ib. 119, cf. 3, 104, 146, XII, 10, id. S. N. 119. Și acele protoca[le], cene ț-o da doi mă[r]iași să le dai. . ., lămîile pă un măriiașu (a. 1750). id. S. D. XII, 55, cf. 88, XIII, 116, 131. Au dat sfințiia sa 2 zloți și 2 mâriiașe și 2 duce, dajde vlădicească pentru mine (a. 1770). id. ib. XIII, 125. Tablă pentru măreși și petaci cîtă 5 într-o mînă socotind, de la 1 pînă la 10 000 (a. 1794). BV II, 359. Petaci de 7 creițari din anul 1802, măreș de cei mici, petaci de cei vechi (a. 1811). IORGA, S. D. XII, 227. Bani de argint. . . măriiași 17 cr[eițari]. CALENDARIU (1814), 151/16. Moneta banilor nemțești era groșîța de două parale, petaci în 5 parale, mariași în 10. DIONISIE, C. 166. Asemenea și banii s-au suit cu prețiul mare... groșița 4 par[ale], petacu 10 par[ale], mariașu 20 par[ale]. id. ib. 224, cf. LB. Află împlîntat un lemn, în al cărui vîrf crăpat era pus un ban, precum zicea ei de trei marieși, ca protest, să nu intre în comuna lor. BARIȚIU, P. A. I, 655, cf. POLIZU, LM. Alături de galbenu turcesc se prețuia însă cel olandez și venețian. . ., iar ca monedă mică. . . mariașul din Ardeal, monedă de aramă anterioară Măriei Terezei. IORGA, B. R. 15, cf. I. BRĂESCU, M. 78, KLEIN, D. 114. - Pronunțat: -ri-aș. - Pl.: mariași și marieși, (rar, n.) mariașe. - Și: (popular) măriáș (pl. mâriași și marieși, rar, n. măriașe), (regional) măréș (IORGA, S. D. XII, 263), mărăș (id. ib. 263, 267, 268), meréș (id. ib. 268), mariș (id. ib. 45), maráș s. m. – Din magh. máriás.

MARIAȘ2 s. n. 1. (Învechit și regional) Numele unui joc de cărți (la care perechea rigă și damă de aceeași culoare valorează un număr suplimentar de puncte); (franțuzism) mariaj (2). Cf. VALIAN, V. Se adunau mai mulți la un loc... spre a juca între ei conțină, mariașul și curelușa. FILIMON, O. I, 176, cf. PONTBRIANT, D. Tot ce metahirisesc cîteodată e concina sau mărieșul. . . cîte două parale partida. ALECSANDRI, Ț. 1699, cf. 1270, H XVI 447, XVII 19, XVIII 6. ♦ (La orice joc de cărți) Prezența în mîna aceleiași persoane a rigăi și a damei. 2. (Mold.) Numele unui dans popular care se joacă la nuntă. Cf. VARONE, D. Jocurile. . . [moldovenilor] la nuntă sînt. . . rusasca, moldoveneasca (hora), brîul, ungureasca, leșasca, rareori mărieșul. ȘEZ. I, 35. - Accentuat și: máriaș. GHEȚIE, R. M., com. din TIMIȘOARA. – Pl.: mariașuri. - Și: măriáș (VALIAN, V., GHEȚIE, R. M.), mariéș (H XVI 447), măriéș s. n. – Din magh. máriás. – Cf. pol. m a r j a s z.

MARIÉȘ s. n. v. mariaș2.

MARIȘ s. m. v. mariaș1.

MĂRĂȘ s. m. v. mariaș1.

MĂRÉȘ s. m. v. mariaș1.

MĂRIÁȘ2 s. n. v. mariaș2.

MĂRIÁȘ1 s. m. v. mariaș1.

MĂRIEȘ s. n. v. mariaș2.

Intrare: mariaj
  • silabație: ma-ri-aj info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mariaj
  • mariajul
  • mariaju‑
plural
  • mariaje
  • mariajele
genitiv-dativ singular
  • mariaj
  • mariajului
plural
  • mariaje
  • mariajelor
vocativ singular —
plural —
mariaș1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mariaș
  • mariașul
  • mariașu‑
plural
  • mariașe
  • mariașele
genitiv-dativ singular
  • mariaș
  • mariașului
plural
  • mariașe
  • mariașelor
vocativ singular —
plural —
mariagiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mariaș (joc; -uri)
mariaș1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mariaș
  • mariașul
  • mariașu‑
plural
  • mariașuri
  • mariașurile
genitiv-dativ singular
  • mariaș
  • mariașului
plural
  • mariașuri
  • mariașurilor
vocativ singular —
plural —
marieș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mariaș (monedă)
mariaș3 (pl. -i) substantiv masculin
  • silabație: ma-ri-aș info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mariaș
  • mariașul
  • mariașu‑
plural
  • mariași
  • mariașii
genitiv-dativ singular
  • mariaș
  • mariașului
plural
  • mariași
  • mariașilor
vocativ singular —
plural —
mariș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mereș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mărăș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mărieș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
măriaș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
măreș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mariaj, mariajesubstantiv neutru

  • 1. Casă, căsnicie, căsătorie, menaj. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote La începutul mariajului doream și eu să am un copil. C. PETRESCU, Î. II 236. DLRLC
  • 2. figurat Combinare, unire a mai multor lucruri. MDN '00
etimologie:

mariaș, mariașisubstantiv masculin

  • 1. Monedă austriacă de argint, care a circulat și în Țările Române. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „marias” (24 clipuri)
Clipul 1 / 24