mariaș² sn [At: VALIAN, V. / V: ~rieș, măr~, mărieș / A și: mariaș / Pl: ~uri / E: mg máriás cf pn marjasz] 1 (Îrg) Mariaj (3). 2 (La jocuri de cărți) Prezență în mâna aceleiași persoane a rigăi și a damei. 3 (Mol; art.) Dans popular care se joacă la nunți. 4 Melodie după care se execută mariașul² (3).

2) mariáș n., pl. urĭ și e (ung. márjás, pol. marjasz, d. fr. mariage, căsătorie). Vechĭ. Un joc de cărțĭ. – Și măriaș (în Mold. și mărieș) și mariaj: un as și un mariaj tăĭate (Br.-Voĭn. Vîrcolacul).

maraș³ sm vz mariaș¹

marieș sn vz mariaș²

mariaș (mariașuri), s. n. – (Înv.) Joc de cărți. – Var. (Mold.) mărieș, mariaj. Fr. marriage, mai ales prin intermediul pol. marjasz, mag. márjás (Tiktin).

MARIAȘ² s. n. 1. (Învechit și regional) Numele unui joc de cărți (la care perechea rigă și damă de aceeași culoare valorează un număr suplimentar de puncte); (franțuzism) mariaj (2). Cf. VALIAN, V. Se adunau mai mulți la un loc... spre a juca între ei conțină, mariașul și curelușa. FILIMON, O. I, 176, cf. PONTBRIANT, D. Tot ce metahirisesc cîteodată e concina sau mărieșul. . . cîte două parale partida. ALECSANDRI, Ț. 1699, cf. 1270, H XVI 447, XVII 19, XVIII 6. ♦ (La orice joc de cărți) Prezența în mîna aceleiași persoane a rigăi și a damei. 2. (Mold.) Numele unui dans popular care se joacă la nuntă. Cf. VARONE, D. Jocurile. . . [moldovenilor] la nuntă sînt. . . rusasca, moldoveneasca (hora), brîul, ungureasca, leșasca, rareori mărieșul. ȘEZ. I, 35. - Accentuat și: máriaș. GHEȚIE, R. M., com. din TIMIȘOARA. – Pl.: mariașuri. - Și: măriáș (VALIAN, V., GHEȚIE, R. M.), mariéș (H XVI 447), măriéș s. n. – Din magh. máriás. – Cf. pol. m a r j a s z.

MARÁȘ³ s. m. v. mariaș¹.

MARIÉȘ s. n. v. mariaș².