17 definiții pentru mariaj mariaș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARIAJ s. n. (Franțuzism) 1. Căsătorie; căsnicie. Cf. COSTINESCU, LM. Orice donațiune făcută între soți în timpul mariagiului este revocabilă. HAMANGIU, C. C. 220, cf. ALEXI, W. La începutul mariajului doream și eu să am un copil. C. PETRESCU, Î. II, 236. Familia a vrut să faci un mariaj util pentru cariera ta. CĂLINESCU, S. 84. 2. Numele unui joc de cărți (la care perechea rigă și damă de aceeași culoare valorează un număr suplimentar de puncte); (învechit și regional) mariaș2 (1). Cf. POLIZU, TDRG, ȘĂINEANU, D. U. - Pronunțat: -ri-aj. - Pl.: mariaje și (rar) mariajuri. – Și: (învechit) mariagiu s. n. – Din fr. mariage.

MARIÁJ, mariaje, s. n. Căsătorie, căsnicie. [Pr.: -ri-aj] – Din fr. mariage.

mariaj sn [At: POLIZU / V: ~agiu / P: ~ri-aj / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: fr mariage] (Frm) 1 Căsătorie. 2 Căsnicie. 3 (Înv) Joc de cărți la care perechea rigă și damă de aceeași culoare valorează un număr suplimentar de puncte Si: (îrg) mariaș2 (1).

MARIÁJ, mariaje, s. n. (Livr.) Căsătorie, căsnicie. [Pr.: -ri-aj] – Din fr. mariage.

MARIÁJ, mariaje, s. n. (Franțuzism) Căsătorie; căsnicie. La începutul mariajului doream și eu să am un copil. C. PETRESCU, Î. II 236.

MARIÁJ s.n. Căsătorie; căsnicie. [Pron. -ri-aj. / < fr. mariage].

MARIÁJ s. n. 1. căsătorie; căsnicie. 2. (fig.) combinare, unire a mai multor lucruri. (< fr. mariage)

MARIÁJ ~e f. livr. Uniune legalizată dintre un bărbat și o femeie; alianță matrimonială; căsnicie; căsătorie. [Sil. -ri-aj] /<fr. mariage

mariaș2 sn [At: VALIAN, V. / V: ~rieș, măr~, mărieș / A și: mariaș / Pl: ~uri / E: mg máriás cf pn marjasz] 1 (Îrg) Mariaj (3). 2 (La jocuri de cărți) Prezență în mâna aceleiași persoane a rigăi și a damei. 3 (Mol; art.) Dans popular care se joacă la nunți. 4 Melodie după care se execută mariașul2 (3).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mariáj (căsătorie) (fam.) (-ri-aj) s. n., pl. mariáje

mariáj s. n. (sil. -ri-aj), pl. mariáje


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MARIÁJ s. 1. v. căsătorie. 2. (înv. și reg.) mariaș. (Jocul de cărți numit ~.)

MARIÁJ s. v. casă, căsătorie, căsnicie, menaj.

MARIAJ s. 1. căsătorie, (livr.) matrimoniu. (A contracta un ~.) 2. (înv. și reg.) mariaș. (Jocul de cărți numit ~.)

mariaj s. v. CASĂ. CĂSĂTORIE. CĂSNICIE. MENAJ.

Intrare: mariaj
  • silabație: ma-ri-aj info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mariaj
  • mariajul
  • mariaju‑
plural
  • mariaje
  • mariajele
genitiv-dativ singular
  • mariaj
  • mariajului
plural
  • mariaje
  • mariajelor
vocativ singular
plural
mariaș1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mariaș
  • mariașul
  • mariașu‑
plural
  • mariașe
  • mariașele
genitiv-dativ singular
  • mariaș
  • mariașului
plural
  • mariașe
  • mariașelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mariaj mariaș

etimologie: