2 intrări
28 de definiții

Explicative DEX

MARCARE, marcări, s. f. Acțiunea de a marca; marcaj, marcat1. – V. marca.

MARCARE, marcări, s. f. Acțiunea de a marca; marcaj, marcat1. – V. marca.

MARCHER, marcheri, s. m. Persoană care marchează punctele câștigate la un joc. [Acc. și: marcher] – Din fr. marqueur.

marcare sf [At: NEGULICI / Pl: ~cări / E: marca] 1 Imprimare pe un obiect de metal prețios a unui semn oficial care garantează calitate și autenticitate Si: marcaj (1), marcat1 (1), (înv) marcație. 2 Aplicare a unui semn distinctiv Si: marcaj (2), marcat2 (2). 3 Delimitare a unui loc prin semne distinctive Si: marcaj (3), marcat3. 4 (Spt) Marcaj (6). 5 (Spt) înscriere a unuia sau mai multor puncte într-o competiție, într-un joc Si: marcat5 (5).

marcăr sm vz marcher

marcher sm [At: PONTBRIANT, D. / V: (rar) ~rcăr[1] / S și: (înv) marcheor / Pl: ~i / E: fr marqueur] 1 Persoană care marchează punctele câștigate la joc, în special la biliard. 2 (Înv) Marcator (2).

  1. Accentuare nu corespunde cu cuvântul-titlu marcăr. — Ladislau Strifler

* MARCHER sm. 🎲 Cel ce marchează, însemnează punctele cîștigate de jucători: juca pe un biliard cu buzunări... de se minunau marcherii (GN.) [fr.].

MARCHER, marcheri, s. m. Persoană care marchează punctele câștigate la un joc. [Acc. și: marcher] – Din fr. marqueur.

MARCARE, marcări, s. f. Acțiunea de a marca. 1 Aplicare a unui semn distinctiv. 2 (Sport) Înscriere a unui punct cîștigător. Marcarea unui gol. ♦ Acțiune prin care un apărător încearcă să împiedice pe un atacant de a întreprinde acțiuni ofensive.

MARCARE s.f. Acțiunea de a marca și rezultatul ei; marcație. [< marca].

MARCHER s.m. Cel care marchează punctele cîștigate la joc, în special la biliard. [< engl. marker].

MARCHER/MARCHER s. m. cel care marchează punctele câștigate la joc, în special la biliard. (< engl. marker, fr. marqueur)

marcher m. cel ce marchează la joc (= fr. marqueur).

Ortografice DOOM

marcare s. f., g.-d. art. marcării; pl. marcări

marcher (persoană) (înv.) s. m., pl. marcheri

marcare s. f., g.-d. art. marcării; pl. marcări

!marcher (persoană) (rar) s. m., pl. marcheri

marcare s. f., g.-d. art. marcării; pl. marcări

marcher/marcher s. m., pl. marcheri/marcheri

Enciclopedice

MARCÁRE (< marca) s. f. 1. (MED.) Procedeu de studiu folosit pentru punerea în evidență a unor celule (de obicei sangvine), prin fixarea locală a unei substanțe radioactive. 2. (SILV.) Marcarea arborilor = operație de înscriere a numerelor de ordine, o dată cu măsurarea diametrelor arborilor, pentru a cunoaște volumul de lemn dintr-o pădure înainte de exploatare. 3. Marcarea animalelor = individualizare a cailor, cornutelor și a porcilor prin însemnare cu cifre sau semne convenționale, tatuaje, crestări la urechi pentru a le ține evidența. Practicarea m.a. la animalele sălbatice permite studierea deplasării acestora. 4. M. radioactivă = aplicarea unui semn distinctiv reprezentat de o moleculă specifică, în scopul observării sau dozării sale.

Sinonime

MARCARE s. 1. v. însemnare. 2. v. timbrare. 3. v. delimitare. 4. v. accentuare. 5. (SPORT) înscriere. (~ unui gol.) 6. v. marcaj.

MARCHER s. v. marcator.

marcare s.f. I 1 însemnare, marcat1, marcație, <înv.> însemnătură. Pentru ca vitele să fie recunoscute cu ușurință de proprietari, marcarea lor este obligatorie. 2 francare, francat1, timbrare. A mers la poștă pentru marcarea scrisorii. 3 circumscriere, delimitare, demarcaj, demarcare, demarcație, hotărnicire, limitare, mărginire, <înv.> hotărâtură. Marcarea viei i-a fost impusă de primărie. 4 (sport) înscriere. Marcarea golului victoriei s-a făcut în ultimul minut al meciului. 5 (sport) marcaj. II fig. accentuare, arătare, evidențiere, întărire, potențare, punctare, relevare, relevație, reliefare, subliniere. Vorbitorul s-a limitat la marcarea importanței proiectului.

marcher s.m. (înv.) v. Marcator.

MARCARE s. 1. însemnare, marcat. (~ vitelor de tăiere.) 2. francare, timbrare. (~ unei scrisori.) 3. circumscriere, delimitare, demarcare, demarcație, hotărnicire, limitare, mărginire. (~ unui teren.) 4. accentuare, evidențiere, întărire, relevare, reliefare, subliniere, (livr.) potențare. (~ unor caracteristici ale lucrării.) 5. (SPORT) înscriere. (~ unui gol.) 6. (SPORT) marcaj. (~ adversarului.)

marcher s. v. MARCATOR.

Tezaur

MARCARE s. f. Acțiunea de a m a r c a. 1. Imprimare pe un obiect de metal prețios a unui semn oficial care garantează calitatea și autenticitatea. DICȚ. 2. Aplicare a unui semn distinctiv. Cf.NEGULICI, POLIZU, PONTBRIANT, D., BARCIANU, ALEXI, W. Marcarea arborilor. DS 186. 3. Delimitare a unui loc (prin semne distinctive). Marcarea hotarului nou. IORGA, L. II, 10. 4. (Sport) Marcaj (2). 5. (Sport) Înscriere a unuia sau mai multor puncte într-o competiție, într-un joc. Meciul a fost. . . echilibrat pînă la marcarea celui de-al doilea gol. SP. POP. 1963, nr. 4356, 5. – Pl. : marcări. – V. marca.

MÁRCĂR s. m. v. marcher.

MARCHÉR s. m. 1. Persoană care marchează punctele cîștigate la joc, în special la biliard. Cf. PONTBRIANT, D., LM Jucau pe un biliard cu buzunări. . . de se minunau marcherii. GANE, ap. CADE, Cf. ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U. 2. (Învechit) Marcator (II 1). Cf. LM. – Scris și: (după fr.) marcheor (COSTINESCU). – Pl.: marcheri. - Și: (rar) márcăr s. m. PONTBRIANT, D. - Din fr. marqueur.

Intrare: marcare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marcare
  • marcarea
plural
  • marcări
  • marcările
genitiv-dativ singular
  • marcări
  • marcării
plural
  • marcări
  • marcărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: marcher
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marcher
  • marcherul
  • marcheru‑
plural
  • marcheri
  • marcherii
genitiv-dativ singular
  • marcher
  • marcherului
plural
  • marcheri
  • marcherilor
vocativ singular
  • marcherule
  • marchere
plural
  • marcherilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marcăr
  • marcărul
  • marcăru‑
plural
  • marcări
  • marcării
genitiv-dativ singular
  • marcăr
  • marcărului
plural
  • marcări
  • marcărilor
vocativ singular
  • marcărule
  • marcăre
plural
  • marcărilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

marcare, marcărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a marca; marcat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Aplicare a unui semn distinctiv. DLRLC
    • 1.2. sport Înscriere a unui punct câștigător. DLRLC
      • format_quote Marcarea unui gol. DLRLC
      • 1.2.1. Acțiune prin care un apărător încearcă să împiedice pe un atacant de a întreprinde acțiuni ofensive. DLRLC
etimologie:
  • vezi marca DEX '09 DEX '98 DN

marcher, marcherisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care marchează punctele câștigate la un joc. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: marcator
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.