2 intrări

school Articole pe această temă:

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANSARDĂ s. f. Etaj situat imediat sub acoperișul unei clădiri; p. r e s t r. încăpere sau locuință, adesea de formă neregulată (și cu tavanul înclinat), situată la acest etaj. Are trei rînduri. . . cel de al treilea informează manzarde. CUCIURAN, D. 33/27. În mansarda lui mereu Sărăcia e stăpînă. MACEDONSKI, O. I, 201. Mansardele mici și sărăcăcioase. PETICĂ, O. 313. Primăvara se suise pînă-n mansarde, dezmorțind toate sufletele și semănând pretutindeni o dragoste nouă de viață. REBREANU, NUV. 184, cf. BACOVIA, O. 136. Am stat la mansardă o lună. De-acolo, de sus, de la geam. . . Priveam ca la teatru. TOPÎRCEANU, B. 62. Se uită la pereții goi, la tavanul înclinat de mansardă, C, PETRESCU, C. V. 288, cf. 30. Domnea o căldură de mansardă. TEODOREANU, M. II, 201. Se mobilaseră odăi de locuit. . . în stînga sus, unde era o mansardă. CAMIL PETRESCU, O. II, 475. La poarta sinistrei clădiri, în ale cărei subsoluri și mansarde se aflau celule, vizitiul opri brusc. STANCU, R. A. III, 269, cf. 113. ◊ E x p r. (Argotic) A fi deranjat la mansardă = a nu fi în toate facultățile mintale, a fi scríntit. Cf. BUL. FIL. V, 245. – Pl.: mansarde. – Și: (învechit, rar) manzárdă s. f. – Din fr. mansarde.

MANSÁRDĂ, mansarde, s. f. Încăpere sau ansamblu de încăperi locuibile, așezate imediat sub acoperiș (având tavanul și pereții oblici sau neregulați); etaj situat imediat sub acoperișul unei clădiri. – Din fr. mansarde.

MANSÁRDĂ, mansarde, s. f. Încăpere sau ansamblu de încăperi locuibile, așezate imediat sub acoperiș (având tavanul și pereții oblici sau neregulați); etaj situat imediat sub acoperișul unei clădiri. – Din fr. mansarde.

mansardă sf [At: CUCIURAN, D. 33/27 / V: (îvr) ~nzar~ / Pl: ~de / E: fr mansarde] 1 Etaj situat imediat sub acoperișul unei clădiri. 2 (Prc) Încăpere sau locuință, adesea de formă neregulată și cu tavanul înclinat, situată la mansardă (1). 3 (Fam; îe) A fi deranjat la ~ A nu fi în toate facultățile mintale, a fi scrântit.

MANSÁRDĂ, mansarde, s. f. Încăpere sau ansamblu de încăperi amenajate ca locuință sub învelitoarea unui acoperiș avînd de obicei tavanul și pereții oblici sau neregulați. A urcat scările unui etaj, al doilea, al treilea, pînă la mansardă. C. PETRESCU, A. 330. Am stat la mansardă o lună. De-acolo, de sus, de la geam... Priveam ca la teatru. TOPÎRCEANU, P. 163. În mansarda lui, mereu, Sărăcia e stăpînă. MACEDONSKI, O. I 201.

MANSÁRDĂ s.f. Ultimul etaj al unei case, așezat sub acoperiș, cu tavanul înclinat și amenajat ca locuință. [< fr. mansarde, cf. Mansard, arhitect francez].

MANSÁRDĂ s. f. etaj situat sub acoperiș, cu tavanul înclinat și amenajat ca locuință. (< fr. mansarde)

MANSÁRDĂ ~e f. 1) Încăpere de locuit situată direct sub acoperișul unei case. 2) Etaj aflat sub acoperiș. /<fr. mansarde

mansardă f. cameră sub acoperișul unei case (= fr. mansarde).

*mansárdă f., pl. e (fr. mansarde, d. numele arhitectuluĭ Mansard [† 1666]). Cameră în podu uneĭ case.

MANSARDÁ vb. tr. a construi o mansardă. (< mansardă)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mansárdă s. f., g.-d. art. mansárdei; pl. mansárde

mansárdă s. f., g.-d. art. mansárdei; pl. mansárde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MANSÁRDĂ s. (glumeț) cucurigu. (Locuiește la ~.)

MANSARDĂ s. (glumeț) cucurigu. (Locuiește la ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a fi mobilat la mansardă expr. a avea o cultură generală solidă, a fi școlit / învățat.

a-și face mansarda expr. a urma un tratament dentar.

Intrare: mansardă
mansardă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mansardă
  • mansarda
plural
  • mansarde
  • mansardele
genitiv-dativ singular
  • mansarde
  • mansardei
plural
  • mansarde
  • mansardelor
vocativ singular
plural
Intrare: mansarda
verb (VT201)
Surse flexiune: MDN '08
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mansarda
  • mansardare
  • mansardat
  • mansardatu‑
  • mansardând
  • mansardându‑
singular plural
  • mansardea
  • mansardați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mansardez
(să)
  • mansardez
  • mansardam
  • mansardai
  • mansardasem
a II-a (tu)
  • mansardezi
(să)
  • mansardezi
  • mansardai
  • mansardași
  • mansardaseși
a III-a (el, ea)
  • mansardea
(să)
  • mansardeze
  • mansarda
  • mansardă
  • mansardase
plural I (noi)
  • mansardăm
(să)
  • mansardăm
  • mansardam
  • mansardarăm
  • mansardaserăm
  • mansardasem
a II-a (voi)
  • mansardați
(să)
  • mansardați
  • mansardați
  • mansardarăți
  • mansardaserăți
  • mansardaseți
a III-a (ei, ele)
  • mansardea
(să)
  • mansardeze
  • mansardau
  • mansarda
  • mansardaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mansardă

  • 1. Încăpere sau ansamblu de încăperi locuibile, așezate imediat sub acoperiș (având tavanul și pereții oblici sau neregulați); etaj situat imediat sub acoperișul unei clădiri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cucurigu (s.n.) attach_file 3 exemple
    exemple
    • A urcat scările unui etaj, al doilea, al treilea, pînă la mansardă. C. PETRESCU, A. 330.
      surse: DLRLC
    • Am stat la mansardă o lună. De-acolo, de sus, de la geam... Priveam ca la teatru. TOPÎRCEANU, P. 163.
      surse: DLRLC
    • În mansarda lui, mereu, Sărăcia e stăpînă. MACEDONSKI, O. I 201.
      surse: DLRLC

etimologie: